<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>gaura &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/gaura/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Wed, 11 May 2022 21:35:09 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.5</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>gaura &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Groapă uriaşă în cartierul Sculeni. S-a prăbuşit o parte de trotuar și de carosabil (FOTO/VIDEO)</title>
		<link>https://timpul.md/articol/groapa-uriasa-in-cartierul-sculeni-s-a-prabusit-o-parte-de-trotuar-si-de-carosabil-foto-video-95871.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/groapa-uriasa-in-cartierul-sculeni-s-a-prabusit-o-parte-de-trotuar-si-de-carosabil-foto-video-95871.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 29 Jul 2016 12:27:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[carosabil]]></category>
		<category><![CDATA[gaura]]></category>
		<category><![CDATA[Sculeni]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/groapa-uriasa-in-cartierul-sculeni-s-a-prabusit-o-parte-de-trotuar-si-de-carosabil-foto-video-95871.html/</guid>

					<description><![CDATA[&#206;n cartierul Sculeni al capitalei s-a surpat o porțiune din carosabil și de trotuar, form&#226;ndu-se o gaură imensă. Potrivit primelor informaţii, craterul are o lăţime 7-8 metri și o ad&#226;ncime de 2 metri. La momentul acual se stabilesc cauzele producerii surpării.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Deocamdată se cunoaşte că asfaltul s-a prăbușit chiar sub picioarele a doi v&acirc;nzători ambulanți care vindeau pepene verde pe trotuar. Cei doi nu au avut de suferi şi doar c&acirc;ţiva pepeni au fost &icirc;nghițiti de asfalt.&nbsp;</p>
<p><a href="http://www.moldova.org/groapa-uriasa-in-cartierul-sculeni-s-a-prabusit-o-parte-de-trotuar-si-de-carosabil-foto/">Moldova.org</a></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/groapa-uriasa-in-cartierul-sculeni-s-a-prabusit-o-parte-de-trotuar-si-de-carosabil-foto-video-95871.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii se micșorează</title>
		<link>https://timpul.md/articol/gaura-din-stratul-de-ozon-de-deasupra-antarcticii-se-micsoreaza-94725.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/gaura-din-stratul-de-ozon-de-deasupra-antarcticii-se-micsoreaza-94725.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Sat, 02 Jul 2016 08:13:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[gaura]]></category>
		<category><![CDATA[ozon]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/gaura-din-stratul-de-ozon-de-deasupra-antarcticii-se-micsoreaza-94725.html/</guid>

					<description><![CDATA[Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, provocată &#238;n mare parte de activitățile umane, continuă să se resoarbă, au stabilit oamenii de știință, apreciind că măsurile luate &#238;n cadrul Protocolului de la Montreal din 1987 &#238;și arată roadele.<br />]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Acest strat, care se &icirc;ntinde &icirc;ntre 20 și 40 de kilometri altitudine, absoarbe cea mai mare parte din razele solare ultraviolete, periculoase pentru organismele vii, juc&acirc;nd prin urmare un rol protector pentru ființele vii, precizează agenția Belga, preluată vineri de 7sur7.be.</p>
<p>Cercetătorii, ale căror lucrări au fost publicate joi &icirc;n revista americană Science, au calculat că gaura din stratul de ozon a scăzut cu peste 4 milioane de kilometri pătrați (echivalentul a jumătate din suprafața Statelor Unite) din anul 2000, atunci c&acirc;nd pierderile de ozon au fost cele mai mari (&icirc;n timpul primăverii australe, &icirc;n septembrie și octombrie).</p>
<p>Studiul, bazat pe măsurători efectuate &icirc;n luna septembrie timp de 15 ani, arată pentru prima oară și o stopare trecătoare &icirc;n acest proces &icirc;n octombrie 2015, din cauza unei erupții a vulcanului Calbuco din sudul statului Chile cu șase luni mai devreme.</p>
<p>&quot;&Icirc;n mod global &icirc;nsă gaura din stratul de ozon pare a fi pe cale de vindecare&quot;. De asemenea, potrivit oamenilor de știință, și emisiile de clorofluorocarburi continuă să scadă. Potrivit modelelor create pe calculator, o vindecare completă a stratului de ozon ar urma să aibă loc &icirc;nainte de 2050.</p>
<p>Aceste substanțe chimice sărăcesc stratul de ozon, iar concentrația lor atmosferică a scăzut cu 10-15% față de v&acirc;rful &icirc;nregistrat &icirc;n anii &#8217;90, conform celui mai recent raport al Organizației Meteorologice Mondiale și al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUD), publicat &icirc;n 2015.</p>
<p>Protocolul de la Montreal, tratat internațional &icirc;ncheiat &icirc;n 1987, prevede interzicerea progresivă a acestor clorofluorocarburi prezente &icirc;n sistemele de climatizare, răcire, aerosoli pentru fixativ și &icirc;n anumite procese industriale.</p>
<p>&quot;De acum putem fi &icirc;ncrezători că măsurătorile internaționale efectuate anunță calea spre &icirc;nsănătoșirea planetei&quot;, afirmă Susan Solomon, profesor de chimie și științe ale climei la Massachusetts Institute of Technology (MIT), principalul autor al studiului.</p>
<p>&quot;P&acirc;nă &icirc;n 2030, datorită Protocolului de la Montreal, adoptat de toate țările, vor fi evitate 2 milioane de cazuri de cancer al pielii anual și de deficiențe oculare și imunitare la oameni, iar fauna și flora vor fi și ele protejate&quot;, conform simulărilor realizate de PNUD.</p>
<p>Gaura din stratul de ozon a fost descoperită prin analizarea unor probe obținute la sol, care datau din anii &#8217;50. La mijlocul anilor 80, oamenii de știință au constatat scăderea accentuată a cantității de ozon &icirc;n lunile octombrie.</p>
<p>Pentru acest nou studiu, cercetătorii au recurs la date furnizate de baloanele meteorologice și la sateliți, care oferă informații și despre bioxidul de sulf din atmosferă, emanat de vulcani, care poate contribui la micșorarea stratului de ozon.</p>
<p>Studiul a mai arătat că scăderea găurii din stratul de ozon corespunde cu previziunile din modele și că peste jumătate din această reducere a rezultat exclusiv din micșorarea cantității de clorofluorocarburi din atmosferă, &icirc;ncheie 7sur7.be.&nbsp;</p>
<p>agerpres.ro</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/gaura-din-stratul-de-ozon-de-deasupra-antarcticii-se-micsoreaza-94725.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Omul care a trăit cu o gaură în stomac</title>
		<link>https://timpul.md/articol/omul-care-a-trait-cu-o-gaura-in-stomac-45436.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/omul-care-a-trait-cu-o-gaura-in-stomac-45436.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 03 Jul 2013 09:50:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[80 ani]]></category>
		<category><![CDATA[accident]]></category>
		<category><![CDATA[gaura]]></category>
		<category><![CDATA[stomac]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/omul-care-a-trait-cu-o-gaura-in-stomac-45436.html/</guid>

					<description><![CDATA[&#160;Rănit &#238;ngrozitor &#238;ntr-un accident, pe c&#226;nd era adolescent, acest om a trăit, totuşi, p&#226;nă la v&#226;rsta de aproape 80 de ani. Dar nu oricum, ci cu o gaură &#238;n stomac. Iar datorită contribuţiei unui medic inteligent, cazul său a transformat profund cercetările de medicină şi fiziologie, inspir&#226;nd peste decenii unele dintre cele mai importante studii şi descoperiri din &#238;ntreaga istorie a ştiinţei.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&Icirc;n prima jumătate a secolului al XIX-lea, medicina era &icirc;ncă &icirc;ntr-un stadiu destul de primitiv: g&acirc;ndirea medicală era &icirc;ncă tributară, &icirc;n mare măsură, unor idei medicale &icirc;nvechite. &Icirc;n Secolul Luminilor, al XVIII-lea, multe ştiinţe se dezvoltaseră remarcabil; chimia, fizica, astronomia se desprinseseră de alchimie şi astrologie şi se modernizaseră, progres&acirc;nd spre abordările de azi. &Icirc;nsă medicina rămăsese, din multe puncte de vedere, curios de &icirc;napoiată, &icirc;n ciuda unei profesionalizări tot mai avansate. Practica de laborator nu era ceva obişnuit, practica clinică era foarte limitată &icirc;n cursul anilor de studiu; disecţiile erau rareori realizate, din cauza restricţiilor legale privind m&acirc;nuirea cadavrelor. Tratamentele cele mai obişnuite, aplicate &icirc;n majoritatea cazurilor, cuprindeau administrarea de vomitive şi purgative şi lăsarea de s&acirc;nge. </p>
<p>Marile transformări &icirc;n medicină aveau să apară mai cu seamă &icirc;n a doua jumătate a secolului al XIX-lea , mai ales după lămurirea legăturii dintre germenii infecţioşi şi boli şi după dezvoltarea puternică a chimiei şi a farmaciei, care a dus la apariţia unui număr mai mare de medicamente. P&acirc;nă atunci, &icirc;nsă, e  lesne de imaginat ce puteau fi medicina şi mai ales chirurgia, &icirc;ntr-o vreme &icirc;n care nu se ştia nimic despre asepsie şi prea puţin despre anestezie.</p>
<p>Fiziologia umană &#8211; baza ştiinţei medicale &#8211; era &icirc;ncă puţin dezvoltată; se sprijinea mult pe presupuneri şi pe cunoştinţe transmise mai mult sau mai puţin eronat, unele vechi de secole, dar pe care nimeni nu se g&acirc;ndea să le verifice. </p>
<p>Şi totuşi, &icirc;n primele decenii ale secolului al XIX-lea, s-a petrecut unul dintre acele salturi &icirc;n ştiinţă &#8211; un eveniment care &icirc;mpinge &icirc;nainte cunoaşterea, făc&acirc;nd-o să avanseze &icirc;n c&acirc;teva decenii mai mult dec&acirc;t reuşise p&acirc;nă atunci &icirc;n sute de ani.</p>
<p>Eroii acestei revoluţii au fost Alexis St. Martin, un t&acirc;năr canadian de origine franceză, v&acirc;nător şi negustor ambulant de blănuri, şi William Beaumont, un medic militar american, interesat de fiziologie (imaginea de mai jos).</p>
<p><img fetchpriority="high" decoding="async" src="/uploads/images/william-beaumont.jpg" width="465" height="593" alt="" /></p>
<p>La data de 6 iunie 1822, Beaumont era detaşat la Fort Mackinac, &icirc;n insula Mackinac (situată &icirc;n str&acirc;mtoarea dintre lacurile Huron şi Michigan) c&acirc;nd a fost adus la infirmerie un t&acirc;năr de nici 20 de ani, cu o rană cumplită. Fusese rănit &icirc;ntr-un accident; puşca unui alt v&acirc;nător se descărcase &icirc;nt&acirc;mplător, la doar un metru distanţă, iar glonţul &icirc;l nimerise pe t&acirc;nărul Alexis St. Martin &icirc;n abdomen.</p>
<p><img decoding="async" src="/uploads/images/teava.jpg" width="465" height="309" alt="" /></p>
<p>Rana era groaznică: după cum menţiona medicul militar, bietului t&acirc;năr i se vedeau un plăm&acirc;n şi o bucată de stomac ieşind prin plagă, at&acirc;t de extinsă era leziunea. Glonţul sf&acirc;şiase muşchii abdominali, diafragma şi sfăr&acirc;mase c&acirc;teva coaste.</p>
<p>Cei din jur nu se aşteptau să-l vadă supravieţuind p&acirc;nă a doua zi; totuşi, dr. Beaumont nu a renunţat la datoria de a-i acorda &icirc;ngrijiri, at&acirc;t c&acirc;t era posibil.</p>
<p>A pansat plaga, apoi, &icirc;n lunile care au urmat, l-a operat, de mai multe ori, fără asepsie şi anestezie profundă, cum se făcea pe vremea aceea. A folosit toate mijloacele pe care le cunoştea, dintre tratamentele practicate pe vremea aceea: luarea de s&acirc;nge, administrarea de purgative, badijonările cu vin, acid clorhidric diluat şi tinctură de assafoetida (o plantă). Iniţial rana s-a infectat, t&acirc;nărul a suferit de febră violentă, apoi a avut şi alte complicaţii, &icirc;n special din cauza coastelor fracturate, şi totuşi, &icirc;n chip incredibil, &icirc;n cele din urmă rana s-a vindecat &#8211; deşi nu tocmai &icirc;n modul cel mai de dorit &#8211; iar Alexis St. Martin a supravieţuit. </p>
<p>Ba chiar s-a pus pe picioare, deşi rana lăsase o urmă mai mult dec&acirc;t evidentă: o aşa-numită fistulă, prin care stomacul comunica cu exteriorul. Marginile orificiului din peretele stomacului au concrescut cu ţesuturile de sub piele şi cu pielea, acidul puternic din sucul gastric a dezinfectat rana şi astfel, Alexis a rămas, efectiv, cu o gaură &icirc;n abdomen, prin care stomacul său comunica direct cu exteriorul corpului.</p>
<p>Nu mai putea fi vorba, deocamdată, să se ocupe de comerţul cu blănuri, dar Beaumont s-a g&acirc;ndit să-l angajeze ca om bun la toate, continu&acirc;nd, totodată, să-l &icirc;ngrijească.</p>
<p>Şi tocmai rutina zilnică a &icirc;ngrijirii fistulei i-a dat doctorului ideea de a profita de această uimitoare &icirc;ntorsătură a sorţii t&acirc;nărului, pentru a studia fiziologia digestiei.</p>
<p>Aşa că, timp de mai mulţi ani, din 1825 p&acirc;nă &icirc;n 1833 (deşi nu &icirc;n mod continuu) a &icirc;ntreprins un studiu meticulos al procesului de digestie al pacientului său.</p>
<p>Nu a fost &icirc;ntotdeauna uşor, deoarece, la un moment dat, &icirc;n 1825, după cum consemnează dr. Beaumont, t&acirc;nărul a plecat, &icirc;ntorc&acirc;ndu-se &icirc;n Canada natală, unde s-a căsătorit şi a a avut doi copii, &icirc;ntorc&acirc;ndu-se, &icirc;n acelaşi timp, la vechea sa &icirc;ndeletnicire şi devenind angajatul unei mari firme comerciale. &Icirc;n 1829, &icirc;nsă, relatează dr. Beaumont &icirc;n cartea sa (menţionată mai jos), l-a &bdquo;recuperat&rdquo; pe Alexis, pe care dorea să &icirc;l studieze &icirc;n continuare, conving&acirc;ndu-l să vină, cu tot cu familie, &icirc;n statul Wisconsin, unde lucra pe atunci dr. Beaumont.</p>
<p>&bdquo;Fistula era deschisă şi sănătatea lui era bună&rdquo;, consemnează medicul. Oficial, Alexis a fost angajat ca servitor, făc&acirc;nd diferite munci gospodăreşti, unele solicitante (precum tăiatul lemnelor), fără a se pl&acirc;nge şi fără a avea probleme de sănătate deosebite. După &icirc;ncă o &icirc;ntrerupere de un an şi jumătate, &icirc;n anii 1831-1832, c&acirc;nd a fost plecat cu familia sa &icirc;n Canada, a revenit l&acirc;ngă dr. Beaumont, pentru &icirc;ncă un an (tot &icirc;n baza unui contract), ca să &icirc;i dea acestuia prilejul de a face un nou set de experimente.</p>
<p>Şi astfel, an cu an, medicul şi-a realizat originala şi valoroasa lui cercetare: a &icirc;nregistrat cu grijă tot ce intra &icirc;n stomacul pacientul său, lu&acirc;nd apoi mostre din conţinutul gastric şi studiindu-le, pentru a urmări ce se &icirc;nt&acirc;mpla &icirc;n interior. Uneori, introducea el &icirc;nsuşi, prin fistulă, diferite alimente &icirc;n stomacul lui Alexis St. Martin, scoţ&acirc;ndu-le afară după o vreme, pentru a vedea ce se petrecuse cu ele. A fost, astfel, primul om care a urmărit procesele digestive &icirc;n timp real. A &icirc;ntreprins chiar ceva şi mai revoluţionar: a trimis unor chimişti mostre din conţinutul gastric, pentru a fi analizate &#8211; un lucru care nu mai fusese făcut p&acirc;nă atunci.</p>
<p>Şi, pe baza observaţiilor proprii şi a rezultatelor analizelor chimice, a ajuns la concluzia că acidul clorhidric, alături de mişcări slabe ale stomacului, reprezintă cheia procesului de digestie gastrică; nici vorbă ca stomacul să &bdquo;macine&rdquo; intens hrana, aşa cum credeau  mulţi fiziologi ai vremii. Cu alte cuvinte, digestia gastrică era &icirc;n primul r&acirc;nd un proces chimic, nu unul mecanic. </p>
<p><img decoding="async" src="/uploads/images/stomac.jpg" width="465" height="620" alt="" /></p>
<p>&Icirc;n 1838 a publicat rezultatele muncii sale, sub titlul Experiments and Observations on the Gastric Juice, and the Physiology of Digestion. Cu multă modestie, susţine că nu a făcut ceva deosebit de original, ci doar a profitat de prilejul excelent de studiu oferit de starea lui Alexis St. Martin pentru a verifica afirmaţiile unor predecesori &icirc;n ceea ce priveşte fiziologia digestiei; dar, văz&acirc;nd acurateţea cu care sunt consemnate condiţiile şi rezultatele experimentelor, perseverenţa &icirc;n studiu şi inteligenţa cu care a ştiut să se folosească de ajutorul chimiştilor pentru a trece dincolo de limitările inerente profesisi sale, &icirc;nţelegem c&acirc;t de importantă a fost această muncă şi c&acirc;t de mult &icirc;şi merită locul &icirc;n istoria ştiinţei.</p>
<p>Beaumont a observat, de asemenea, că digestia pacientului său se &icirc;ncetinea atunci c&acirc;nd acesta avea febră şi  a făcut astfel, pentru prima oară, legătura dintre boli şi mersul digestiei.</p>
<p>Aceste cunoştinţe erau preţioase &icirc;n sine, dar descoperirile lui Beaumont au făcut şi mai mult: au transformat modul &icirc;n care fiziologii studiază corpul şi au deschis calea spre modul modern de a face cercetări &icirc;n fiziologie şi medicină &#8211; observaţiile &icirc;ndrumă concluziile, nu invers. Specialiştii colectează date clinice privind pacienţii şi, pe baza lor, elaborează concluzii. Oric&acirc;t de ciudat ar părea, acest mod de a g&acirc;ndi &#8211; care nouă ni se pare logic &#8211; nu era evident pentru toţi savanţii vremii.</p>
<p>Dar efectele pe termen lung ale muncii lui William Beaumont nu s-au oprit aici: peste decenii, observaţiile lui au inspirat altor oameni de ştiinţă ideea de a realiza cercetări de fiziologie pe animale, prin realizarea unor fistule chirurgicale. Deşi asemenea experimente sunt privite azi drept crude, este totuşi ne&icirc;ndoielnic că ele au contribuit mult la &icirc;mbogăţirea cunoştinţelor noastre privind fiziologia organismului animal.</p>
<p>Cel mai celebru exemplu &icirc;l reprezintă experimentele fiziologului rus Pavlov: el a practicat asemenea &bdquo;ferestre&rdquo; spre interiorul organismului, realiz&acirc;nd fistule gastrice la c&acirc;ini şi studiind procesul de digestie la aceste animale. Lucrările sale &icirc;n acest domeniu au &icirc;mbogăţit enorm cunoştinţele referitoare la sistemul digestiv al mamiferelor; de altfel, a primit Premul Nobel pentru Medicină (&icirc;n 1904) tocmai pentru aceste contirbuţii.  Pornind de la aceste observaţii, a realizat apoi şi celebrele experimente prin care a descoperit existenţa condiţionării clasice (sau pavloviene), adică răspunsul reflex al organismului la anumiţi stimuli &#8211; un element fundamental &icirc;n studiul fiziologiei şi al comportamentului, la animale şi om.</p>
<p>Dar ce s-a mai &icirc;nt&acirc;mplat cu Alexis St. Martin,  omul devenit, &icirc;n chip at&acirc;t de bizar, subiectul unor cercetări revoluţionare de fiziologie a digestiei?</p>
<p>Ei bine, a trăit p&acirc;nă la o v&acirc;rstă &icirc;naintată; născut &icirc;n 1802, a murit &icirc;n 1880, bucur&acirc;ndu-se, &icirc;ntre timp, de o sănătate remarcabil de bună. (Desenele de mai jos &icirc;l reprezintă la două v&acirc;rste diferite.) Dr. William Beaumont, &icirc;n cartea sa, nu conteneşte să se minuneze de starea acestui om care, &icirc;n ziua de 6 iunie 1822, fusese at&acirc;t de aproape de moarte. La 10 ani după acea &icirc;nt&acirc;mplare, se bucura de o sănătate generală bună, era tatăl a mai mulţi copii, muncea cu s&acirc;rg, &icirc;ntreţin&acirc;ndu-şi familia şi nu se &icirc;mbolnăvea mai des dec&acirc;t alţii, ba chiar a scăpat nevătămat dintr-o epidemie de holeră care a făcut multe victime &icirc;n jurul său. Medicul &icirc;l descrie ca fiind &bdquo;&#8230; activ, atletic şi viguros; făc&acirc;nd mişcare, m&acirc;nc&acirc;nd şi b&acirc;nd ca şi alţi oameni sănătoşi şi activi.&rdquo;</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/st-martin-alexis-67.jpg" width="465" height="198" alt="" /></p>
<p>Iar din &icirc;nt&acirc;lnirea acestor doi oameni &#8211; omul care, vindecat &icirc;n chip miraculos, a trăit decenii cu o gaură &icirc;n stomac, şi medicul său, un spirit cercetător şi perseverent &#8211; au ieşit la iveală cunoştinţe care au &icirc;mpins deodată &icirc;nainte fiziologia şi medicina, pe un drum pe care altfel cine ştie c&acirc;t le-ar fi luat ca să &icirc;l străbată.</p>
<p>Sursa: <a href="http://www.descopera.ro/stiinta/11069589-omul-care-a-trait-cu-o-gaura-in-stomac-povestea-lui-alexis-st-martin-cazul-medical-care-a-revolutionat-stiinta">descopera.ro</a>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/omul-care-a-trait-cu-o-gaura-in-stomac-45436.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
