<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>generație &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/generatie/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Mon, 25 Sep 2023 09:40:00 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.5</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>generație &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Ucraina este cea mai minată țară din lume. O generație de geniști, necesari în contraofensiva ucraineană &#8211; instruită urgent în Polonia</title>
		<link>https://timpul.md/articol/ucraina-este-cea-mai-minata-tara-din-lume-o-generatie-de-genisti-necesari-in-contraofensiva-ucraineana-instruita-urgent-in-polonia.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/ucraina-este-cea-mai-minata-tara-din-lume-o-generatie-de-genisti-necesari-in-contraofensiva-ucraineana-instruita-urgent-in-polonia.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 25 Sep 2023 09:39:54 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Ucraina]]></category>
		<category><![CDATA[contraofensiva kiev]]></category>
		<category><![CDATA[generație]]></category>
		<category><![CDATA[instruire]]></category>
		<category><![CDATA[polonia]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=502656</guid>

					<description><![CDATA[Echipe de specialiști în dezamorsarea bombelor din armata britanică instruiesc inginerii ucraineni pentru a curăța câmpurile minate rusești. Ucraina este în prezent cea mai minată țară din lume, iar acest lucru încetinește progresele militare ucrainene. Pregătirea efectuată de geniștii armatei britanice – ingineri de luptă, dintre care unii s-au confruntat cu obstacole similare în Afganistan &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>Echipe de specialiști în dezamorsarea bombelor din armata britanică instruiesc inginerii ucraineni pentru a curăța câmpurile minate rusești. Ucraina este în prezent cea mai minată țară din lume, iar acest lucru încetinește progresele militare ucrainene. Pregătirea efectuată de geniștii armatei britanice – ingineri de luptă, dintre care unii s-au confruntat cu obstacole similare în Afganistan – a fost solicitată în mod special de Ucraina.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph"><a rel="noreferrer noopener" href="https://www.bbc.com/news/world-europe-66879485" target="_blank">BBC</a> este prima organizație de știri care a vizitat baza militară din Polonia unde a avut loc antrenamentul. </p>



<p class="wp-block-paragraph">Majoritatea inginerilor ucraineni, ca și Denys, sunt deja căliți în luptă și au experiență.</p>



<p class="wp-block-paragraph">El s-a oferit voluntar să lupte a doua zi după ce a început invazia pe scară largă a Rusiei, în februarie 2022. Această scurtă vizită în Polonia este prima dată când părăsește Ucraina din 2021, prima dată când vede avioane de pasageri care zboară deasupra lui în aproape doi ani.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Denys numește „Explosive Ordnance Disposal” (EOD) cea mai periculoasă meserie din lume. „Avem nevoie de mai mulți geniști”, spune el, „nu avem destui”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Îl întreb dacă și-a pierdut prieteni făcând această muncă periculoasă. Ochii i se umplu de lacrimi în timp ce dă din cap.</p>



<p class="wp-block-paragraph">El spune că apreciază ajutorul oferit de frații săi de arme britanici, dar afirmă că Ucraina are nevoie în continuare de mai mult ajutor și echipament occidental pentru a curăța câmpurile minate rusești. „Nu o putem face singuri”, spune el.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Denys spune că, chiar dacă războiul s-ar încheia mâine, ar fi nevoie de sute de ani pentru a curăța minele care au fost puse acum.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Rusia a produs și a amplasat mine la scară industrială în Ucraina.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Acestea sunt acum împrăștiate pe o suprafață de mărimea Floridei; câmpurile de mine pot avea o adâncime de până la 10 km. Doar un metru pătrat poate conține până la cinci explozibili.</p>



<p class="wp-block-paragraph">La baza militară din Polonia, mai mult de 20 de dispozitive fictive au fost îngropate și capcană de către mica echipă de instruire britanică pe un câmp. Experții britanici în EOD, din Regimentul 35 Geniu, testează abilitățile ucrainenilor pe măsură ce cursul se apropie de final.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Printre dispozitivele pe care le-au ascuns se numără mine antitanc cilindrice mari; mine antipersonal mai mici; mine de tip bounding – care ies din pământ și împrăștie șrapnel pe o suprafață mare – și grenade montate pe un fir de declanșare.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Printre cele care nu sunt expuse se numără minele mici de tip fluture concepute pentru a mutila; altele care se declanșează prin vibrații și nu prin contact direct; și minele care se pot activa și dezactiva singure pentru a evita detectarea.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Rusia a avut la dispoziție zeci de ani pentru a planifica, produce și pregăti aceste arme – care sunt acum una dintre cauzele majore ale victimelor și răniților din Ucraina.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ihor, care este savant de patru ani, spune că a pierdut deja mai mult de 10 membri ai echipei sale. El spune că o echipă de geniști ar putea avea de-a face cu mai mult de 100 de dispozitive pe zi. De asemenea, ei trebuie adesea să curețe zone aflate încă în raza de acțiune a artileriei rusești și a focului de armament ușor.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Acesta este unul dintre motivele pentru care ei lucrează mai ales noaptea.</p>



<p class="wp-block-paragraph">De asemenea, geniștii ucraineni sunt ținta deliberată a forțelor rusești pentru a le încetini înaintarea.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Când avansăm, trebuie să ne asumăm riscuri mai mari. Nu avem întotdeauna timp să vedem dacă minele sunt capcană”, spune Ihor.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Sergentul-major Kevin Engstrom spune că britanicii îi învață pe ucraineni standardul de aur al deminării, care implică timp și răbdare, dar adaugă: „Dacă amenințarea imediată este reprezentată de focuri de armă, nu poți fi întotdeauna lent și metodic”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ca și în Afganistan, amenințarea evoluează.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Denys spune că acum este normal să găsim cadavrele soldaților ruși morți prinse în capcane pe teritoriul eliberat. Rusia a plasat mine antitanc unele peste altele pentru a provoca explozii mai mari.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Minele antipersonal mai mici sunt, de asemenea, plasate deasupra minelor pentru vehicule pentru a declanșa o bombă mai mare. Firele de declanșare sunt adesea ascunse în iarbă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">De asemenea, rușii le atârnă acum de copaci cu cârlige atașate, pentru a încerca să agațe uniformele și echipamentele trupelor care avansează.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Deschizând o cale prin aceste capcane ascunse mortale poate fi lent și laborios. Sapeuții ucraineni folosesc mai întâi Vallons, care arată ca niște detectoare de metale, pentru a elibera o cale.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Marea Britanie a furnizat deja Ucrainei 1.500 de astfel de aparate. Atunci când Vallon-ul urlă, geniștii se pun în genunchi și pe burtă pentru a identifica amenințarea. Poate fi o muncă manuală minuțioasă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Denys admiră furnicile care se târăsc pe pământ înainte de a repera un fir de declanșare. „Voi o faceți mai greu”, râde el.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Antrenorii britanici comentează cu toții despre viteza ucrainenilor. „Sunt foarte rapizi. Prima dată când am fost detașat în Afganistan eram lent. Ei nu ratează prea mult”, spune sergentul-major Engstrom. Munca lor este impresionantă cu echipamentul pe care l-au primit, adaugă el.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Asigurarea siguranței dispozitivului nu este cea mai mare provocare. Ihor spune că era deja familiarizat cu tipurile de mine pe care le folosesc rușii înainte de invazie. „Este destul de ușor să dezamorsezi minele, dar rușii îngreunează lucrurile”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Instructorii britanici o compară cu rezolvarea unui puzzle sau a unui joc de șah.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Adevărata provocare este încercarea de a afla unde sunt câmpurile de mine și de ce au fost amplasate acolo. Adesea este ceva deliberat – pentru a atrage trupe care pot fi apoi țintite de artilerie.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Deseori, minele sunt capcane. Căpitanul Chris Wilson, care conduce mica echipă de pregătire britanică din Polonia, spune că trăsăturile de caracter necesare pentru eliminarea și căutarea munițiilor explozive „este cineva lent și metodic, care poate gândi și înțelege rezolvarea problemelor, păstrându-și în același timp calmul”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Această pregătire a început abia în noiembrie anul trecut. Fiecare curs durează doar câteva săptămâni și include doar câteva zeci de geniști ucraineni cu experiență. Asta vă spune cât de mare este cererea pentru ei înapoi pe linia întâi.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În sudul Ucrainei, este posibil ca aceștia să fi străpuns primele linii de apărare rusești. Dar tot mai multe câmpuri minate, dinți de dragon și tranșee rusești le stau în cale.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ihor și echipa sa de geniști știu că au încă o sarcină uriașă în față. Dar, spune el, nu au de ales.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Din păcate, vom pierde mai mulți oameni în acest proces, dar trebuie să o facem”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Cel puțin instructorii britanici speră că acest antrenament va salva câteva vieți ucrainene.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Sursa: <a href="https://www.g4media.ro/ucraina-este-cea-mai-minata-tara-din-lume-o-generatie-de-genisti-necesari-in-contraofensiva-ucraineana-este-instruita-urgent-in-polonia.html">G4media.ro</a></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/ucraina-este-cea-mai-minata-tara-din-lume-o-generatie-de-genisti-necesari-in-contraofensiva-ucraineana-instruita-urgent-in-polonia.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Mândria de a fi român (Reflecții pe marginea unei dispute între Lucian Boia și Ioan Aurel Pop)</title>
		<link>https://timpul.md/articol/mandria-de-a-fi-roman-reflectii-pe-marginea-unei-dispute-intre-lucian-boia-si-ioan-aurel-pop-78270.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/mandria-de-a-fi-roman-reflectii-pe-marginea-unei-dispute-intre-lucian-boia-si-ioan-aurel-pop-78270.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Octavian Țîcu]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 01 Sep 2015 08:00:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[generație]]></category>
		<category><![CDATA[Ioan-Aurel Pop]]></category>
		<category><![CDATA[istorie]]></category>
		<category><![CDATA[Lucian Boia]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/mandria-de-a-fi-roman-reflectii-pe-marginea-unei-dispute-intre-lucian-boia-si-ioan-aurel-pop-78270.html/</guid>

					<description><![CDATA[Nu este ușor să fii istoric. Este o meserie cam ingrată, pentru că este afectată de trecerea timpului, de schimbarea regimurilor sau de conflictul de generații. Dar cel mai mult de păcatul originar al istoricului de a coaliza cu politicul și victorioșii, care de cele mai multe ori condiționează scrierea și &#238;i spune cum e mai bine să fie făcută.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Pentru noi, cei care am cunoscut tranziția de la scrisul istoric sovietic totalitar spre cel rom&acirc;nesc, lucrurile sunt simplu de &icirc;nțeles. Și &icirc;n același timp complicat. At&acirc;t &icirc;n st&acirc;nga Prutului, c&acirc;t și &icirc;n dreapta sa, cei care au scris și au predat istoria au avut un examen serios de conștiință și de credibilitate, de multe ori trecut sub tăcere, acceptat de la sine &icirc;n contextul transformărilor impuse după 1989/1991. Pentru cei din dreapta Prutului lucrurile au stat desigur un pic mai simplu, regimul ceaușist a mai ridicat undeva laba, permiț&acirc;nd istoricilor să deschidă gura &icirc;mpotriva Moscovei, atunci c&acirc;nd disputele din cadrul blocului comunist cereau argumente istorice pentru legitimitate. Dar și această condiționalitate era umilitoare, pentru că era asemănătoare lanțului de la g&acirc;t, care &icirc;ți oferă at&acirc;ta libertate doar c&acirc;t de lung este. Pentru cei din st&acirc;nga Prutului lucrurile au stat mai greu, pentru că dincolo de brașoavele sovietice ale istoriei, ancorate &icirc;n mitologia popoarelor sovietice &bdquo;fericite și prietenoase&rdquo;, pe care era nevoit s-o accepte și s-o pedaleze, au mai trebuit să scrie prostologii despre &bdquo;poporul moldovenesc secular, prieten de veci cu rușii și ucrainenii&rdquo;. Mulți dintre cei care scriau atunci astfel de istorie au devenit peste noapte prozeliți ai istoriei rom&acirc;nilor, schimb&acirc;nd macazul, prelu&acirc;nd flamura rom&acirc;nismului, devenind &bdquo;rom&acirc;ni de profesie&rdquo;. Dacă aș numi c&acirc;țiva dintre ei, cu siguranță s-ar goli spațiul public de la noi de comentatori și analiști, asta fără a mai vorbi de tagma istoricilor, care ar fi văduvită de multe prezențe &icirc;n general considerate sacro-sancte. Dar nu despre asta vroiam să scriu.</p>
<p>Luna trecută, Chișinăul a fost epicentrul unei dispute istoriografice de proporții &icirc;n spațiul rom&acirc;nesc, lucru care nu poate să nu ne bucure desigur. Alături de faptul că votantul basarabean este atras &icirc;n disputele electorale rom&acirc;nești, care dezvoltă o senzație de integritate a spațiului rom&acirc;nesc, alături de miile de studenți și liceeni care pleacă anual la studii &icirc;n Rom&acirc;nia, unind prin mii de rețele cele două maluri ale Prutului, alături de multe alte aspecte culturale, economice, sociale sau sportive, ce leagă rom&acirc;nii din R. Moldova și Rom&acirc;nia, implicarea istoricilor basarabeni &icirc;n modelarea discursului istoric și istoriografic rom&acirc;nesc post-decembrist este una din cele mai importante aspecte &icirc;n crearea acestei unități rom&acirc;nești din punct de vedere spiritual. Contribuția istoricilor basarabeni la edificarea istoriei rom&acirc;nilor este una din marile performanțe intelectuale ale perioadei de independență, recunoscută ca atare at&acirc;t de instituțiile de profil din Rom&acirc;nia (Academia de Științe, universități și institute de istorie), c&acirc;t și de factorii de decizie de la București, care &icirc;n dese r&acirc;nduri au adus recunoștințe istoricilor basarabeni pentru acest fapt. Prin urmare, dacă ar fi să vorbim &icirc;n termeni de unitate rom&acirc;nească, istoricii ar fi cel mai bine integrați, unii chiar mult deasupra celor din Rom&acirc;nia propriu-zisă, iar limbajul istoric este unul identic la București, Iași, Cluj sau Chișinău. C&acirc;t de mult contează acest lucru &icirc;n R. Moldova, mai ales printre minoritari și politicieni, este o altă problemă, despre care de asemenea nu vreau să vorbesc acum.</p>
<p>Din acest considerent, prezența la Chișinău &icirc;n această vară a unuia din cei mai mari istorici rom&acirc;ni &icirc;n viață, Ioan Aurel Pop, rectorul Universității Babeș Bolyai din Cluj, nu este &icirc;n sine un lucru extraordinar, iar acest lucru, cred, ar trebui să ne bucure. Circuitul intelectual &icirc;ntre cele două state rom&acirc;nești este fluid și firesc, iar prezența intelectualilor rom&acirc;ni la noi, deși desigur remarcabilă, este &icirc;n același timp naturală. Cum s-ar duce la Timișoara, Oradea sau Constanța. Doar că greutatea aportului lor intelectual &icirc;ntr-o zonă a rom&acirc;nismului expusă unor bătălii identitare de secole, interminabile, este mult mai accentuată și mai profund resimțită la Chișinău dec&acirc;t ar fi la Timișoara, Oradea sau Constanța. </p>
<p>Domnul Ioan Pop vine deseori la Chișinău, dar l-am cunoscut și &icirc;n alte circumstanțe, la Oradea și la Cluj. L-am auzit la Academia de Științe a Moldovei, cu unul din cele mai frumoase discursuri pe care le-am auzit vreodată despre rom&acirc;nitatea moldovenilor și lecțiile de istorie și demnitate pe care moldovenii le-au dat spațiului rom&acirc;nesc. Prezența sa notabilă și de fiecare dată prietenească, aduce multă valoare și căldură dintr-o zonă a Rom&acirc;niei, care probabil cel mai bine &icirc;nțelege spiritul Basarabiei. Asta pentru că Ardealul, la fel ca și Basarabia, timp de secole a cunoscut o &icirc;nstrăinare de ființa rom&acirc;nească, dăinuind sub imperii care au pus la grele &icirc;ncercări identitatea rom&acirc;nilor din această provincie. Rezist&acirc;nd printr-un miracol, cum spunea chiar Iorga, transilvănenii, mai mult chiar ca basarabenii, au știut să nu se lase &icirc;ndoiți de trecerea timpului, să nu se lase copleșiți de aparențele unei dominații străine, care părea eternă, și au revenit spectaculos &icirc;n 1918 &icirc;n cadrul statului unitar rom&acirc;nesc, &icirc;ntr-un mod care i-a făcut să se aplece chiar și pe mai marii lumii, ce negociau la Paris dacă Transilvania trebuie recunoscută Rom&acirc;niei sau nu. </p>
<p>Pe 16 iunie Ioan Aurel Pop și-a lansat la Chișinău a doua ediție a lucrării &bdquo;Istoria, adevărul și miturile&rdquo;, un volum, care potrivit autorului, este un răspuns științific la &icirc;ncercările de a falsifica Istoria Rom&acirc;nilor. &Icirc;n ziua &icirc;n care și-a lansat la Chișinău acest volum, profesorul Ioan Aurel Pop urma să devină membru al Academiei de Științe a Moldovei, un lucru care mai mult onorează instituția dec&acirc;t omul: este autorul a peste 50 de cărți, ediții de izvoare istorice, tratate și manuale universitare și volume &icirc;ngrijite și a peste 300 de studii și articole &icirc;n volume separate și reviste de specialitate și publicații de cultură; rector al Universității Babeș-Bolyai, membru al Academiei Rom&acirc;ne, director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Rom&acirc;ne, fiind specializat pe istoria medievală, instituții medievale și paleografie latină. O somitate a domeniului, care dă importanță și valoare oricărei atitudini pe care o ia &icirc;n spațiul academic sau public din Rom&acirc;nia și din afara ei. De această dată, greutatea tirului &icirc;n acest &bdquo;răspuns la &icirc;ncercarea de a falsifica Istoria Rom&acirc;nilor&rdquo; a căzut asupra unui alt &bdquo;greu&rdquo; din scrierea istorică rom&acirc;nească, profesorul Lucian Boia, care activează la Facultatea de Istorie a Universității din București. </p>
<p>Pentru cineva neavizat cu domeniul istoriei și a istoricilor țin să precizez că Lucian Boia și-a adjudecat &icirc;n timp un rol de &bdquo;spărgător de mituri&rdquo; &icirc;n istoria rom&acirc;nilor, printr-un șir de lucrări, dar &icirc;n mod special prin cartea sa Istorie și mit &icirc;n conștiința rom&acirc;nească, publicată &icirc;n 1997 (publicată și &icirc;n engleză &icirc;n 2001 la Universitatea Centrală Europeană din Budapesta), care devine un moment de răscruce &icirc;n istoriografia rom&acirc;nească de după 1989. Reeditată de șapte ori p&acirc;nă acum, cartea lui Boia, la fel ca și personalitatea sa controversată (care vine și ea dintr-un trecut comunist), au polarizat societatea rom&acirc;nească, &icirc;ntre cei care au considerat-o binevenită și oportună, mai ales pentru faptul că spăla istoriografia rom&acirc;nească de păcatele mitologiei istoriografice comuniste, și cei care au văzut &icirc;n Boia un trădător, care a dat apă la moară multiplilor dușmani externi ai Rom&acirc;niei (mai ales ungurilor, dar și &bdquo;moldoveniștilor&rdquo; de la Chișinău) pentru a desconsidera istoria noastră, dar și pentru faptul că a sădit un germene de ne&icirc;ncredere &icirc;n istoria noastră milenară. Pe scurt, nici o examinare critică a istoriografiei rom&acirc;nești nu mersese at&acirc;t de departe cu deconstrucţia, &icirc;nc&acirc;t să pună la &icirc;ndoială interpretări şi concluzii ce păreau de neclintit, ancorate parcă &icirc;n eternitate: originile, continuitatea, unitatea şi alteritatea rom&acirc;nilor erau puse la &icirc;ndoială, &icirc;ntr-o tentativă de demitizare la care nimeni nu mai recursese p&acirc;nă la el. Cartea &bdquo;a prins&rdquo;, produc&acirc;nd o aderență, &icirc;n special printre tineri, care au văzut &icirc;n ea o posibilitate de a evada dintr-un spațiu al convenționalității naționaliste, de multe ori obsedante și lipsite de flexibilitate, &icirc;ntr-un context al unor schimbări de europenizare și globalizare.</p>
<p>Pentru cei care au criticat-o (sau eventual care &icirc;ncă urmează să o facă) este important să &icirc;nțeleagă contextul intern și extern al apariției, &icirc;ntr-un an &icirc;n care Rom&acirc;nia se debarasa de o prejudecată a teritorialității și unității istorice, semn&acirc;nd cu Ucraina acordul de recunoaștere a integrității sale teritoriale (o condiție a aderării la NATO și UE), dar și a v&acirc;nturilor unei reconcilieri istorice &icirc;n Europa, care ofereau o perspectivă de &icirc;ncredere societății rom&acirc;nești &icirc;n a aborda problemele trecutului. </p>
<p>Nu-l cunosc pe profesorul Boia, l-am văzut o singură dată la București, ascult&acirc;nd &icirc;ntr-un colț de sală lucrurile pe care le spuneam despre problema Basarabiei la Universitatea din București. &Icirc;i cunosc opera și cred că a avut nevoie de mare curaj să meargă &icirc;mpotriva v&acirc;ntului. Nu este o misiune ușoară. Alții ca el, &icirc;n alte țări, au plătit mare preț pentru asta. Cum ar fi Victor Suvorov &icirc;n Rusia sau Ronald Suny &icirc;n Armenia, considerați indezirabili și excomunicați din țările lor de origine. Am cunoscut &icirc;n America un istoric turc, care era printre puținii ce recunoștea genocidul armenilor. Auzea prost de o ureche pentru că a fost explodat &icirc;mpreună cu un prieten jurnalist, care de asemenea recunoștea acest lucru și a decedat &icirc;n deflagrație. Acum s-a refugiat la o universitate americană și are interdicție de a intra &icirc;n propria țară. </p>
<p>Boia este un moment de maturitate &icirc;n societatea rom&acirc;nească, iar opera sa nu este o dovadă de slăbiciune și rușine, ci de confidență și &icirc;ncredere, de convingere că avem curaj ca națiune să ne demascăm și să regenerăm. Așa cum au făcut germanii, japonezii, francezii, spaniolii sau sud-africanii, angrenați &icirc;n procese mai serioase de conștiință istorică și existențială. Prin urmare, Boia nu trebuie nici demonizat, nici divinizat. El trebuie citit și &icirc;nțeles, iar pentru asta e bine că există Ioan Aurel Pop. Scrierea istorică rom&acirc;nească avea nevoie de ambii. De Boia pentru a se curăța de balastul excesiv naționalist, care &icirc;mpiedică uneori istoria să devină critică față de ea &icirc;nsăși și față de noi, iar de Pop pentru a ști care sunt limitele acestei deconstrucții, p&acirc;nă unde se pot accepta demitizările, pentru a nu cădea &icirc;n ridicol.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/mandria-de-a-fi-roman-reflectii-pe-marginea-unei-dispute-intre-lucian-boia-si-ioan-aurel-pop-78270.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>„Tăț copchii ca copchii, numa’ tu ești într-aiurea!”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/tat-copchii-ca-copchii-numa-tu-esti-intr-aiurea-60640.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/tat-copchii-ca-copchii-numa-tu-esti-intr-aiurea-60640.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Ana Gherciu]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 25 Jun 2014 04:25:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Bună Dimineața]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[educație]]></category>
		<category><![CDATA[Europa]]></category>
		<category><![CDATA[generație]]></category>
		<category><![CDATA[mitoș micleușanu]]></category>
		<category><![CDATA[UE]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/tat-copchii-ca-copchii-numa-tu-esti-intr-aiurea-60640.html/</guid>

					<description><![CDATA[Mitoș Micleușanu: &#8222;Noi suntem &#238;n Europa demult, avem multe de spus și de făcut. Este incorect să ne simțim complexați sau neimportanți&#8221;.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Aceste cuvinte au fost pentru mine ca adevărul pe care-l simți, dar nu știi cum să-l explici. Mă g&acirc;ndeam că poate trecutul nostru trist a afectat mai mult străbunicii, bunicii și părinții noștri, dar nicidecum pe noi, cei mai tineri. </p>
<p>Scena la care mi-a fost dat să fiu martor, &icirc;nsă, mi-a deschis larg ochii. Era dimineața, mă pregăteam să plec la muncă și am auzit țip&acirc;ndu-se la maxim trei metri distanță de mine: &bdquo;Tăț copchii ca copchii, numa&rsquo; tu ești &icirc;ntr-aiurea! Și uăi, stai s&icirc; vez&rsquo; cum ti lichesc la buși cu o varg&icirc;!&rdquo;. Mă ițesc după gard să văd cine-mi m&acirc;ng&acirc;ie &icirc;n așa hal urechile dis-de-dimineață. Era o t&acirc;nără mămică, cu o v&acirc;rstă cuprinsă &icirc;ntre 25-28 de ani. &Icirc;n spatele ei, mergea repede și &icirc;mpiedic&acirc;ndu-se fiul său de 3-4 ani, care se &icirc;neca &icirc;n lacrimi, suspin&acirc;nd sub nas &bdquo;mămicaaaaa&rdquo;. </p>
<p>Păi de unde să știm noi ce &icirc;nseamnă respectul față de propria persoană și de unde să avem &icirc;ncredere &icirc;n propriile forțe, dacă p&acirc;nă și celor mici li se impregnează &icirc;n cap ideea că sunt niște netrebnici, neghiobi, care pot fi puși pe calea cea dreaptă doar cu o &bdquo;varg&icirc; la buși&rdquo;?!</p>
<p>&bdquo;Suntem delăsători și ne mulțumim cu puțin. [&hellip;] Astăzi avem planuri mărețe, m&acirc;ine spunem că nu va ieși nimic sau că nu are sens. Ne demoralizăm destul de repede, iar de aici și sentimentul de stagnare și dezamăgire. Dacă nu ne educăm și nu ne fortificăm spiritul de &icirc;nvingător, nu vom evolua prea mult &icirc;n plan social&rdquo;, mai spunea Mitoș Micleușanu. </p>
<p>&Icirc;n acest caz, nu-mi răm&acirc;ne dec&acirc;t să mă adresez acestei tinere mămici și celor care au o atitudine similară față de odraslele lor: &bdquo;Nu vă mai agresați verbal copiii, &icirc;ncetați să creșteți din ei niște frustrați și educați niște personalități puternice, &icirc;ncrezute &icirc;n propriile puteri, care pot&nbsp;&icirc;nvăța, persevera și deveni membri sănătoși ai societății noastre. Mai mult, dorința de a pleca din Moldova va fi asociată nu doar cu  anumite greutăți &icirc;nt&acirc;lnite &icirc;n țară, ci și cu o copilărie &bdquo;&icirc;ntr-aiurea, cu varga lichită de buși&rdquo;.</p>
<p>Bună dimineața!</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/tat-copchii-ca-copchii-numa-tu-esti-intr-aiurea-60640.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>„Să ajungem cu toţii, să ne vedem Ţara… reîntregită”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/sa-ajungem-cu-totii-sa-ne-vedem-tara-reintregita-45226.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/sa-ajungem-cu-totii-sa-ne-vedem-tara-reintregita-45226.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 01 Jul 2013 04:53:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[egoism]]></category>
		<category><![CDATA[generație]]></category>
		<category><![CDATA[literatură]]></category>
		<category><![CDATA[pavel balmus]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/sa-ajungem-cu-totii-sa-ne-vedem-tara-reintregita-45226.html/</guid>

					<description><![CDATA[Vitalie Răileanu &#238;n dialog cu istoricul literar Pavel Balmuş&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><strong>&#8211;	Un critic academician spunea despre dumneavoastră că &bdquo;&hellip;adăpostiţi oarecum o taină şi trăiţi &icirc;ntr-o aşteptare&rdquo;. Dacă nu sunt prea indiscret, aţi putea dezvălui enigma acestei informaţii?<br />
</strong><br />
&#8211;	Nu-mi dau seama ce &bdquo;taine&rdquo; sau &bdquo;enigme&rdquo; aş putea nutri &icirc;n sinea-mi. Poate dacă ar fi vorba de un &bdquo;vis (al meu) ne&icirc;mplinit: să ajungem, cu toţii, să ne vedem Ţara&hellip; re&icirc;ntregită şi, astfel, să putem &bdquo;repara&rdquo;, &bdquo;şterge&rdquo; (de pe obrazul naţiunii) dovezile de&hellip; laşitate epocală, a unor adevăraţi&hellip; epigoni ai celor ce-au făurit Unirea din 1918 (ca apoi, majoritatea din aceştia, să fie sacrificaţi, chiar &icirc;n perioada interbelică, precum şi &icirc;n cea postbelică, de o parte şi de cealaltă a Prutului, la Chişinău, ca şi la Bucureşti), iar noi, urmaşii nedemni ai buneilor şi străbuneilor noştri patrioţi, să-i trădăm, pentru a ne juca &bdquo;de-a stătuleţe&hellip; rom&acirc;neşti&rdquo;, cu guvern, parlament, ministere şi miniştri, deputaţi bine plătiţi şi &icirc;ntreţinuţi (ca nişte tăuni, &icirc;n prizăritele şi sărăcăcioasele noastre prisăci&hellip;), independente, exact aşa cum se procedează &icirc;n Transnistria&hellip; &icirc;nstrăinată.</p>
<p><strong>&#8211;	Să schimbăm un piculeţ vectorul dialogului nostru. Ce părere aveţi despre noţiunea de generaţie &icirc;n literatură?</p>
<p></strong>&#8211;	Generaţiile literare, ca fenomene sau organisme, constituite &icirc;n mod consecvent, solidar, de-a lungul a 15-20 de ani, au dreptul, desigur, şi la existenţă, la un nume al lor: şaizecişti, optzecişti ş.a.m.d. Mai complicate sunt, &icirc;nsă, lucrurile, c&acirc;nd &icirc;ncercăm să-i &bdquo;poreclim&rdquo; pe semenii-contemporani de ai noştri&hellip; douămiişti&hellip; Uităm, totuşi, de faptul că &icirc;n secolul XIX, bunăoară, de asemenea s-au perindat&hellip; generaţiile de scriitori din anii 20-30; 40-60, &bdquo;paşoptişti&rdquo; etc.</p>
<p><strong>&#8211;	&Icirc;mi amintesc că v-am auzit, nu o singură dată!, rostindu-vă despre egoismul scriitoricesc! Descifraţi-ne semnificaţia acestei sintagme, vă rog&hellip;</p>
<p></strong>&#8211;	&hellip;Mai grav ar fi să ne lăsăm&hellip; deranjaţi nu de simplul (?) egoism al cutărui sau cutărui autor (indiferent de generaţia de care ar ţine, ca să nu spunem&hellip; greşit: aparţine!), ci de egolatria unora&hellip; Important e ca şi un termen, şi celălalt, conţin&acirc;nd şi niţel egocentrism, să nu se &icirc;nv&acirc;rtă doar &icirc;n jurul &bdquo;eu&rdquo;-lui personal şi &bdquo;&icirc;nchis &icirc;n sine&hellip;&rdquo;</p>
<p><strong>&#8211;	Şi o &icirc;ntrebare cam indiscretă pentru un istoric literar discret cum e Pavel Balmuş: ce anume doriţi şi aţi fi dorit să scrieţi şi simţiţi că nu vă reuşeşte?</p>
<p></strong>&#8211; De ani de zile, frăm&acirc;nt şi lucrez la elaborarea unor proiecte mai vechi (deja): o monografie &bdquo;Alexandru H&acirc;jdău&rdquo; (inclusiv &icirc;ntru&hellip; demitizarea şi&hellip; decameleonizarea numelui &bdquo;B. P. Hasdeu&rdquo;!); o carte cu titlul &bdquo;Iniţiere &icirc;ntru Kantemirologie&rdquo; (un fel de &bdquo;Introducere &icirc;n Opera&hellip;&rdquo; , carte comandată din partea unei edituri bucureştene. Aş fi dorit, de asemenea, dacă dispuneam de timp (care nu ne ajunge mereu!), să &icirc;ntocmesc o cărţulie meritată (şi aşteptată, consider, de mult), &bdquo;Leonida Lari&rdquo;, precum şi un eseu de proporţii, consacrat unui&hellip; spiritual &bdquo;tandem&rdquo; de scriitori &bdquo;Arcadie Suceveanu / Ion Had&acirc;rcă&rdquo;, dacă-i posibil şi admisibil un atare&hellip; paralelism&hellip;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/sa-ajungem-cu-totii-sa-ne-vedem-tara-reintregita-45226.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Generaţia Fulguşor şi Moldova</title>
		<link>https://timpul.md/articol/generatia-fulgusor-si-moldova-39708.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/generatia-fulgusor-si-moldova-39708.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Dumitru Crudu]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 30 Dec 2012 06:48:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cultură]]></category>
		<category><![CDATA[fulgusor]]></category>
		<category><![CDATA[generație]]></category>
		<category><![CDATA[moldova]]></category>
		<category><![CDATA[tineret]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/generatia-fulgusor-si-moldova-39708.html/</guid>

					<description><![CDATA[Pe la sf&#226;rşitul anilor `80, cafenelele <em>Fulguşor</em> şi <em>Moldova</em> erau pline ochi cu tineri: tineri intelectuali, tineri poeţi, pictori, muzicieni, matematicieni sau actori, despre care oamenii serioşi ai vremii ziceau că ar fi nişte &#238;ncurcă-lume sau pupă-v&#226;nt.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&nbsp;Ei bine, iată că timpul a demonstrat că tinerii ăia care treceau pe la sf&acirc;rşitul anilor optzeci pe la aceste cafenele pentru a sta la o cafea &icirc;n compania altor tineri de v&acirc;rsta lor şi a dezbate idei politice sau estetice nu şi-au irosit &icirc;n zadar timpul. Ba mai mult dec&acirc;t at&acirc;t, nu am exagera deloc dacă am spune  că anume tinerii ăia care-şi beau ore &icirc;ntregi cafeaua la <em>Fulguşor</em> şi <em>Moldova</em> (Roman Mihăieş, Alexandru Tănase, Sandu Vasilache, Sergiu Prodan, Andrei Sochircă, Gheorghe Erizanu, Emilian Galaicu-Păun, Corneliu Rusnac, Radu Benea sau Petru Negură) au reuşit, &icirc;n timp, să devină mesagerii schimbării politice şi culturale &icirc;n R. Moldova. &Icirc;n acea epocă, &icirc;nsă, ei erau percepuţi &icirc;n alte culori, cu mult mai &icirc;ntunecate (nu pot nici azi să uit cum au fost &icirc;nnegriţi &icirc;ntr-un articol apărut &icirc;n <em>Tinerimea Moldovei</em>). Pe atunci cei buni erau tinerii care nu treceau pe la <em>Moldova</em> şi <em>Fulguşor </em>şi &icirc;şi rodeau turul pantalonilor st&acirc;nd cuminţi la orele de comunism ştiinţific sau de instruire militară. Cei buni erau cei care visau să facă carieră &icirc;n sindicat, &icirc;n organizaţii comsomoliste sau partinice, la facultate sau te miri pe unde, adică cei care nu chiuleau de la ore pentru a merge la o cafea la <em>Moldova</em> sau la <em>Fulguşor</em>. Să-i lăsăm, &icirc;nsă, &icirc;n plata Domnului pe carierişti ca să &icirc;ntoarcă foaia cum vor şi să ne &icirc;ntoarcem la acei tineri nebuni şi frumoşi de la sf&acirc;rşitul anilor optzeci care, pentru a asculta sau a emite o idee nouă, erau gata să-şi rişte cariera sau&#8230; locul din cămin. Toate drumurile din acele vremuri treceau pe la <em>Fulguşor </em>şi <em>Moldova</em>. Acolo, puteai găsi oric&acirc;nd pe cineva gata să-ţi recomande o carte interesantă sau gata să iasă &icirc;n stradă pentru a protesta contra regimului sovietic. &Icirc;n acea epocă, oamenii nu-şi scriau e-mailuri şi nu-şi dădeau telefoane, pentru că exista <em>Moldova</em> şi <em>Fulguşor</em>, care gemeau de anarhişti, revoluţionari, genii ne&icirc;nţelese, curve, securişti, pictori, poeţi sau oameni de mare curaj estetic şi politic. &Icirc;ntre o cafea şi alta aceştia mergeau la mitinguri, demonstraţii şi greve ale foamei. &Icirc;ntre o cafea şi alta puneau bazele viitorului teatru &bdquo;Eugene Ionesco&rdquo; sau ale viitoarelor lor opere literare. Dacă nu ar fi existat această generaţie, pe care foarte mulţi azi o numesc generaţia <em>Fulguşor</em> şi <em>Moldova</em>, nu cred că ar mai fi putut să apară vreodată <em>Cenaclul Mateevici,</em> şi, ulterior, Mişcarea de eliberare naţională sau s-ar fi putut produce marea schimbare de pe 7 aprilie.</p>
<p>Nu e vorbă, ulterior, unii dintre acei tineri minunaţi şi iresponsabili s-au &icirc;mburghezit pe baza ideii de schimbare şi au devenit oameni de afaceri sau politicieni, uit&acirc;nd de unde au pornit la drum şi cu ce scop. Cei mai mulţi, &icirc;nsă, au rămas şi mai departe pe baricade, chiar şi dacă cele două cafenele nu mai există de mult.</p>
<p>&Icirc;ntr-o vreme m-am &icirc;ntrebat oare de ce au fost lichidate?</p>
<p>Răspunsul &icirc;l ştie toată lumea şi nu am să vă mai plictisesc &icirc;nşir&acirc;nd aceleaşi banalităţi. Ceea ce ţin &icirc;nsă să spun e că fiecare timp &icirc;şi are cafenelele sale. Fulguşor şi Moldova au fost cafenelele generaţiei noastre şi ale acelei perioade istorice c&acirc;nd se sf&acirc;rşea o lume şi se năştea alta.</p>
<p>Sau, cu alte cuvinte, generaţia noastră a avut şansa de a-şi avea cafenelele sale şi de a se forma &icirc;n atmosfera incendiară şi emulativă a acestora.</p>
<p>Dragi prieteni de la <em>Fulguşor</em> şi <em>Moldova,</em> eu vă doresc la MULŢI ANI, oriunde aţi fi acum &icirc;n lume şi orice aţi face. Sunt lucruri care, vă asigur, pur şi simplu nu se pot uita niciodată!!! <br />
&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/generatia-fulgusor-si-moldova-39708.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Poezia teatrului: Daniela Burlaca</title>
		<link>https://timpul.md/articol/poezia-teatrului-daniela-burlaca-38180.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/poezia-teatrului-daniela-burlaca-38180.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Dumitru Crudu]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 29 Oct 2012 05:34:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cultură]]></category>
		<category><![CDATA[actori]]></category>
		<category><![CDATA[daniela burlacu]]></category>
		<category><![CDATA[generație]]></category>
		<category><![CDATA[teatru]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/poezia-teatrului-daniela-burlaca-38180.html/</guid>

					<description><![CDATA[Sintagma la vremuri noi - actori noi nu e chiar lipsită de sens.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Doar că un timp nu părea a fi actuală fiindcă, deşi vremurile erau noi, actorii erau cam aceiaşi. &Icirc;n ultimul timp &icirc;nsă, situaţia &icirc;ncepe să se modifice aproape radical. Tot mai mulţi tineri actori sau regizori se impun. &Icirc;n faţă au ieşit regizorii Luminiţa Ţ&acirc;cu, Sava Cebotari, Olesea Sfeclă, Viorel Pahomi, Steluţa Lupan sau actorii Nicu Ţurcanu, Ion Coşeru şi Ina Surdu. Sau Daniela Burlaca. Dacă sf&acirc;rşitul anilor optzeci şi &icirc;nceputul anilor nouăzeci au fost dominaţi copios de către Petru Vutcărău şi Mihai Fusu, mijlocul şi sf&acirc;rşitul anilor nouăzeci de Sandu Vasilache şi Petru Had&acirc;rcă, mijlocul anilor două mii de Sandu Grecu, se pare că acum a bătut ora generaţiei Danielei Burlaca. Asta nu &icirc;nseamnă că noul val de actori şi regizori &icirc;i pune &icirc;n umbră pe confraţii lor mai &icirc;n v&acirc;rstă, toate generaţiile pot coexista perfect, ci că vocea lor, &icirc;n sf&acirc;rşit, a devenit foarte puternică şi sigură pe sine ca să fie auzită de către toată lumea. Ei bine, una dintre revelaţiile mele din ultimul timp e Daniela Burlaca, după ce am văzut-o juc&acirc;nd &icirc;n c&acirc;teva spectacole şi regiz&acirc;nd un altul. Jocul ei actoricesc m-a cucerit prin prospeţime, frăgezime, fragilitate, delicateţe, suavitate, tandreţe, gingăşie, senzualitate, farmec, ad&acirc;ncime metafizică sau prin poezie. Ea ştie să fie dinamică pe sc&acirc;ndură, să fie &icirc;ntr-o veşnică mişcare, să se dăruiască, să surprindă, să ardă, să strălucească, să te intrige, să te dea peste cap şi să te lase cu gura căscată. Trece lejer de la o stare la alta: de la tristeţe la bucurie, de la pasiune la indiferenţă, de la dragoste la ură, de la p&acirc;ndă la atac. Vocea ei &icirc;ncărcată de inflexiuni existenţiale este vocea unei mari actriţe. De fiecare dată, c&acirc;nd o vedeam ieşind pe scenă &icirc;n spectacolul <em>Iosif şi amanta sa</em>, unde interpretează rolul soţiei lui Iosif, tresăream. Fiecare ieşire a ei la rampă făcea spectacolul mai captivant şi mai imprevizibil. Am suferit alături de ea pe tot parcursul scenelor şi inima a &icirc;nceput să-mi bată şi mai tare c&acirc;nd a fost băgată cu capul &icirc;n apa din acvariu. Daniela Burlaca este actriţa emblematică a noii generaţii de actori, care reuşeşte să-şi transforme propriul corp &icirc;ntr-un instrument de cunoaştere, &icirc;ntr-un instrument de comunicare cu spectatorii şi &icirc;ntr-un teritoriu al investigaţiei şi experimentelor. Nu am mai văzut de mult o altă actriţă sau un alt actor care să joace cu TOT corpul, din v&acirc;rful degetelor de la picioare p&acirc;nă &icirc;n creştetul capului. Nu există niciun centimetru din corpul actriţei care să nu participe la joc. Personajele pe care le creionează le &icirc;ntrupează la scara &Icirc;NTREGULUI ei corp. Pe sc&acirc;ndură, e ca o coardă &icirc;ntinsă la maximum sau ca o ploaie torenţială după luni de vipie şi de secetă. &Icirc;n spectacolul <em>Frumoasa călătorie a urşilor Panda, povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt</em> a plonjat &icirc;n propriul corp ca un scafandru &icirc;n ocean, la ad&acirc;ncimi nebănuite de spectator. Ba ţ&acirc;şnea din spuma apei, ba se arunca din nou &icirc;n hăul sentimentelor şi emoţiilor erotice, ca un veritabil cosmonaut, făc&acirc;nd faţă unui adevărat curaj estetic şi existenţial. Din călătoriile pe care le-a făcut &icirc;n corpul ei &icirc;n aceste spectacole nu a revenit cu m&acirc;l şi greaţă, cu oroare şi dezgust, ci cu frăgezimea misterului şi poeziei.</p>
<p>Ei bine, prin jocul ei actoricesc foarte subtil, Daniela Burlaca refuză s mai folosească teatru ca pe un mijloc de-a le provoca spectatorilor sc&acirc;rbă şi frică de ei &icirc;nşişi sau de lumea &icirc;n care trăiesc. Prin jocul ei, ea &icirc;ncearcă să refacă unitatea dintre spectatori şi lumea &icirc;n care trăiesc. Prin poezie.</p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/poezia-teatrului-daniela-burlaca-38180.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>O nouă generație, o nouă echipă!</title>
		<link>https://timpul.md/articol/o-noua-generatie-o-noua-echipa-37096.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/o-noua-generatie-o-noua-echipa-37096.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 14 Sep 2012 04:36:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[11 ani]]></category>
		<category><![CDATA[aniversare]]></category>
		<category><![CDATA[echipă]]></category>
		<category><![CDATA[generație]]></category>
		<category><![CDATA[timpul]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/o-noua-generatie-o-noua-echipa-37096.html/</guid>

					<description><![CDATA[Am făcut istorie și vom face istorie. Dar ca să facem istorie trebuie nu numai să fim &#238;n pas cu timpul, dar să și anticipăm timpul.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&Icirc;ntr-un cuv&acirc;nt, la timpuri noi, oameni noi. La 11 ani de la apariție trecem printr-un proces de formare a unei noi echipe. Avem toată gratitudinea față de toți foștii noștri colegi care au trudit la edificarea TIMPULUI. O nouă echipă &ndash; t&acirc;nără, dinamică, talentată, &icirc;n care experiența se &icirc;mbină cu experiența, preia ștafeta. Cu același pios respect față de cititor și adevăr. </p>
<p><strong>Dumitru Crudu<br />
</strong>Ceea ce am &icirc;nţeles eu de-a lungul timpului e că s-a sf&acirc;rşit cu vremurile c&acirc;nd alţii erau datori să facă ceva pentru noi. Nu-i mai aşteptaţi să se &icirc;ntoarcă, pentru că nu se vor mai &icirc;ntoarce niciodată. Nimeni nu va mai veni să ne spună ce să facem şi cum să acţionăm. Nimeni nu va mai veni să ne &icirc;mbunătăţească propria noastră viaţă. Dacă-i aşteptăm, &icirc;i aşteptăm degeaba. Scuza că nu trăim &icirc;n nişte condiţii grozave, că unii dintre noi nu au case şi foarte mulţi au salarii de mizerie, nu mai ţine.  A venit timpul să renunţăm la iluzii și să facem ceva ca lucrurile să se schimbe &icirc;n viaţa noastră şi &icirc;n ţara &icirc;n care trăim.</p>
<p><strong>Pavel Păduraru<br />
</strong>Timpul se scurge și noi murim. M&acirc;ine TIMPUL va fi un morman de amintiri. Oricum, va veni TIMPUL de m&acirc;ine, &icirc;n care vom mai avea o speranță, care sper că ne va ridica din groapă și ne va tr&acirc;nti cu fața &icirc;n asfaltul viitorului. Așa să fie! Hai, noroc!</p>
<p><strong>Valentin Buda<br />
</strong>&Icirc;mi doresc ca &icirc;n anii care urmează Cotidianul național TIMPUL să răm&acirc;nă același produs media etalon &icirc;n peisajul presei basarabene, recunoscut pentru consecvența cu care promovează principiile unei societăți moderne și demne, adevărul și democrația. Un ziar european, creat de o echipă de profesioniști, pentru cititori europeni, cu aspirații spre normalitate și prosperitate. Un vehicul de informare care să scurteze drumul Republicii Moldova către civilizația și cultura europene cărora le aparține și de care a fost decuplată de conjuncturi istorice tragice independente de voința oamenilor acestor locuri.</p>
<p><strong>Tudor Cojocariu<br />
</strong> Cred &icirc;n capacitatea ziarului TIMPUL de a se reinventa mereu, așez&acirc;nd noile piese deasupra a ceea ce a construit de-a lungul celor 11 ani. TIMPUL de m&acirc;ine va răm&acirc;ne devotat eticii, rigurozității și competenței, evolu&acirc;nd &icirc;n relația sa cu cititorii, sporindu-și viteza de reacție, gener&acirc;nd idei noi și desen&acirc;nd c&acirc;mpuri de dezbateri veritabile.</p>
<p><img fetchpriority="high" decoding="async" src="/uploads/images/ramin-mazur-4666.jpg" width="460" height="307" alt="" /></p>
<p><strong>George Damian<br />
</strong> TIMPUL de m&acirc;ine va trebui să fie o publicaţie adaptată la noile mijloace de comunicare &icirc;n masă. Am &icirc;ncredere că ziarul TIMPUL va reuşi să se adapteze la mediul internetului astfel &icirc;nc&acirc;t să răm&acirc;nă o publicaţie independentă şi relevantă. &Icirc;i urez ziarului TIMPUL să treacă Prutul c&acirc;nd şi cum va putea şi să devină o publicaţie pentru toţi rom&acirc;nii, nu doar pentru rom&acirc;nii din Republica Moldova.</p>
<p><strong>Constantin Tănase<br />
</strong>Un produs mediatic de calitate, o publicație obiectivă, dar cu nerv, pusă &icirc;n slujba cititorului și a interesului național, care să răspundă adecvat provocărilor vremurilor pe care le trăim și care, &icirc;n fiecare zi, să facă dovada respectului față de cititor și adevăr. </p>
<p><strong>Silviu Tănase<br />
</strong>TIMPUL va fi și &icirc;n anii ce urmează un produs care va răspunde la așteptările cititorilor și le va oferi cele mai relevante informații de care are nevoie. Adevăratele dezbateri &icirc;n societate au loc &icirc;n presa scrisă, iar TIMPUL răm&acirc;ne locul ideal pentru a &icirc;nțelege evenimentele zilei.</p>
<p><img decoding="async" src="/uploads/images/ramin-mazur-4662.jpg" width="460" height="307" alt="" /></p>
<p><strong>Marin Basarab<br />
</strong>TIMPUL de m&acirc;ine va reprezenta o pistă de lansare pentru tinerii ziarişti şi scriitori care va combina tradiţiile jurnalismului autentic cu cel al ziaristicii contemporane, scrise deseori cu inima, nu cu creierul. Un bastion al calităţii şi al dreptului la liberă opinie şi adevăr. Un ziar care va antrena demnitatea şi bunul-simţ &icirc;n lupta cu stereotipurile şi nesimţirea social-politică.     </p>
<p><strong>Octavian Ț&acirc;cu<br />
</strong>TIMPUL de m&acirc;ine&hellip; să fie la fel de &icirc;nţelept şi perspicace ca și Constantin Tănase, necruţător şi drept ca Pavel Păduraru, realist ca Dan Dungaciu, istoric şi reflexiv ca George Damian, imaginativ şi suav ca Moni Stanilă, corect la rom&acirc;nă ca Irina Condrea, manierat ca Dorina Arsene, literat ca Dumitru Crudu, pătrunzător ca Nicolae Roibu, comercial şi feminin ca Mira Tănase, basarabean şi rom&acirc;nesc ca Marin Basarab, la timp cu ştirile ca Victoria Puiu, tăios ca Vali Buda, condus cu abilitate de Silviu Tănase&#8230; şi protejat de &bdquo;rele&rdquo; de Octavian Ţ&acirc;cu. </p>
<p><strong>Moni Stănilă<br />
</strong>C&acirc;nd eram copil, &icirc;ncercam să &icirc;mi imaginez cum voi arăta &icirc;n anul 2000, av&acirc;nd &icirc;n cap refrenul &bdquo;Noi &icirc;n anul 2000 / C&acirc;nd nu vom mai fi copii&rdquo;&#8230; Iar c&acirc;nd a sosit vremea am văzut că e de bine. Nu &icirc;mi imaginasem că aşa voi fi, dar rezultatul mi-a depăşit aşteptările. Nu umblam cu tocuri şi rochii roz, aşa cum aş fi vrut &icirc;n copilărie. Cam aşa e şi cu TIMPUL. Ni-l imaginăm &icirc;n fel şi chip. Rezultatul poate că nu va fi cel aşteptat, dar va fi de bine &#8211; asta cred.</p>
<p><img decoding="async" src="/uploads/images/ramin-mazur-4659.jpg" width="460" height="260" alt="" /></p>
<p><strong>Stela Golovco<br />
</strong>&Icirc;l văd &icirc;n continuare realizat de o echipă  profesionistă care să ajute la dezvoltarea sa și la promovarea acestui cotidian național. &Icirc;l văd menținut ca ziarul nr. 1 &icirc;n Republica Moldova cu mari șanse de extindere la nivel de audiență.</p>
<p><strong>Maria Boroda<br />
</strong>La cei 11 ani pe care &icirc;i &icirc;mplinește cotidianul nostru, pot spune cu mult drag: &bdquo;La mulţi ani,TIMPUL, pentru că eşti mereu aproape de oameni, ești cu adevărat o familie spirituală &icirc;n care fiecare membru este tratat cu responsabilitate și &icirc;nțelegere!&rdquo;. TIMPUL de m&acirc;ine &icirc;l văd cu oameni noi, merg&acirc;nd cu pași siguri &icirc;nainte, apăr&acirc;nd și &icirc;n continuare valorile noastre naționale.</p>
<p><strong>Silvia Cocieru-Strătilă<br />
</strong> Și peste zeci de 11 ani, TIMPUL va răm&acirc;ne o voce autorizată, un blazon pe frontispiciul presei din Basarabia, pentru că un sistem de valori inversat, poate fi recuperat prin m&acirc;ndrie națională, prin dexteritatea scrisului, concentrat intr-un ziar cu nume de legendă crucificat la rezistență și la &icirc;ndelungați ani! </p>
<p><strong>Ala Coica<br />
</strong>TIMPUL de m&acirc;ine este publicația care &icirc;mbină &icirc;n sine dorința de a cunoaște noi orizonturi  caracteristică unui copil de 11 ani și spiritul critic, analitic propriu unui specialist cu o experiență de peste 11 ani. TIMPUL de m&acirc;ine este un promotor activ al tinerei generații, al celor care nu sunt indiferenți față problemele societății și care depun tot efortul pentru a schimba lucrurile &icirc;n mai bine.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/ramin-mazur-4657.jpg" width="460" height="307" alt="" /></p>
<p><strong>Ion Macovei<br />
</strong>Văd un ziar plin de intuiție cu o echipă t&acirc;nără și dinamică. Receptiv la tot ce se &icirc;nt&acirc;mplă &icirc;n țară și deschis la posibilitățile moderne de comunicare cu cititorii. Mult mai prezent pe drumuri de țară și mai puțin blocat &icirc;n ambuteiajele Chișinăului. Sper ca TIMPUL să fie parte și la proiecte mediatice internaționale și să depășească hotarele de orice fel, cu excepția celor ale bunului simț.</p>
<p><strong>Nicolae Roibu<br />
</strong>Ca să vedem TIMPUL de m&acirc;ine, trebuie să-l cunoaştem pe cel din trecut.  Sunt m&acirc;ndru că lucrez de la primul număr al celei mai bune publicaţii de la noi. Mă bucur mult că vine o echipă nouă, t&acirc;nără. Cineva, &icirc;nsă, afirma că cine n-are un bătr&acirc;n, să şi-l cumpere. Eu unul răm&acirc;n &icirc;n continuare fidel TIMPULUI. Vorba poetului: &bdquo;Iar noi locului ne ţinem &#8211; cum am fost, aşa răm&acirc;nem!&rdquo;. La mulţi ani unicului Cotidian Naţional, cu noi realizări, cu o echipă t&acirc;nără,  care vine năvalnică, proaspătă şi sclipitoare!</p>
<p><strong>Victoria Puiu<br />
</strong>Dacă TIMPUL de ieri a fost ziarul care a creat generații, TIMPUL de m&acirc;ine va fi un ziar care va debloca mentalități și va inspira viziuni, va &icirc;ndoi prejudecăți și va aduce autenticitate. TIMPUL de m&acirc;ine este ziarul perfect la cafeaua de dimineață pentru un cuget liber și deschis.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/o-noua-generatie-o-noua-echipa-37096.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Zece ani</title>
		<link>https://timpul.md/articol/zece-ani-31286.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/zece-ani-31286.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Petru Stratulat]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 15 Feb 2012 03:37:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[fete]]></category>
		<category><![CDATA[generație]]></category>
		<category><![CDATA[zece ani]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/zece-ani-31286.html/</guid>

					<description><![CDATA[&#206;n urmă cu zece ani, abia &#238;nvăţam ce se &#238;nt&#226;mplă &#238;n jurul meu, &#238;n ce direcţie merge lumea şi eram guvernat de o timiditate cruntă, &#238;n prezenţa femeilor. Relaţionarea cu acestea a fost una greoaie p&#226;nă pe la douăzeci şi trei de ani.&#160;&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Mă uit acum la fetele de optsprezece, v&acirc;rstă pe care o aveam şi eu atunci. Dezinvolte, cele mai multe chiar vulgare, vesele şi cu abilităţi de socializare cu mult peste ce am cunoscut eu. O fi vina Facebookului sau poate a jocurilor online, deşi mulţi specialişti nu vor fi de acord&#8230; Cert este că, atunci c&acirc;nd &icirc;mi privesc o colegă la limita majoratului, văd o cu totul altă generaţie.</p>
<p>Nu mică mi-a fost surprinderea la vederea z&acirc;mbetului său, cauzat de puloverul pe care cu m&acirc;ndrie &icirc;l purtam. &bdquo;Nu e drăguţ?&rdquo;, am &icirc;ntrebat nesigur pe mine. &bdquo;Ba da&#8230; e OK&rdquo;, a răspuns politicos. &bdquo;Av&acirc;nd &icirc;n vedere că &icirc;ntre noi sunt aproape zece ani&rdquo;, mi-a dat-o la final. Reacţia mea a lipsit cu desăv&acirc;rşire, ideea pic&acirc;nd precum un bolovan peste umerii mei, mai ales pentru că nu a spus-o cu răutate. Imediat ce prietena ei, de aceeaşi v&acirc;rstă, a dat din cap aprobator, am realizat că timpul se scurge.</p>
<p><a href="http://www.umbluliber.com"> <strong>www.umbluliber.com&nbsp;</strong></a></p>
<p><span><strong>Timpul Suplimentul Femeia</strong></span><br />
&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/zece-ani-31286.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
