<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>micul trafic la frontiera &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/micul-trafic-la-frontiera/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Fri, 11 Nov 2011 21:35:00 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.4</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>micul trafic la frontiera &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Micul business de la hotarul Europei</title>
		<link>https://timpul.md/articol/micul-business-de-la-hotarul-europei-28634.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/micul-business-de-la-hotarul-europei-28634.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Irina Papuc]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 11 Nov 2011 21:35:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Social]]></category>
		<category><![CDATA[business]]></category>
		<category><![CDATA[micul trafic la frontiera]]></category>
		<category><![CDATA[tren]]></category>
		<category><![CDATA[ungheni]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/micul-business-de-la-hotarul-europei-28634.html/</guid>

					<description><![CDATA[Ciudat, dar şi frumos e Ungheniul. Ne pare ciudat pentru că, deşi oficial e chiar la marginea Europei, dincoace se resimte &#238;ncă fantoma dizgraţioasă a defunctei URSS, care &#238;ncă mai emană iz de comunism.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&Icirc;n acelaşi timp, Ungheniul e frumos &#8211; un orăşel &icirc;ngrijit, fără mormane de gunoaie aruncate l&acirc;ngă urnele micuţe de tip sovietic, pe care le mai &icirc;nt&acirc;lnim &icirc;n capitală. De c&acirc;nd a fost legalizat micul trafic la frontieră, oraşul parcă a căpătat o altă faţă &#8211; se vrea european şi chiar depune eforturi pentru aceasta. Dar &icirc;n timp ce oraşele tind să se dezvolte, moldoveanul răm&acirc;ne cu aceleaşi probleme: n-are unde se trata, n-are siguranţa unui loc de muncă sau, şi mai grav, moare de foame. De parcă omul şi ţara lui ar fi două lumi care nu se intersectează şi nu se află &icirc;ntr-o interdependenţă firească. &Icirc;n aceste condiţii, el caută soluţia &icirc;n lumea de dinafară&hellip; cea din Europa. Europa, &icirc;n cazul nostru &#8211; Iaşiul, a devenit o piaţă de desfacere pentru basarabenii cu buget redus, care aleg să se orienteze tot mai des spre vecinii din Vest. Profitabil sau nu, cu sau fără risc, moldovenii &icirc;şi continuă businessul la frontieră. </p>
<p>Săritori la nevoie, moldovenii &icirc;ţi &bdquo;v&acirc;nd&rdquo; chiar &icirc;n trenul ce turuie spre Europa sfaturi cum să-ţi asiguri afacerea. Astfel şi noi am aflat care este cererea, cui şi unde poţi să-ţi vinzi marfa, cum să fentezi vameşii, care dintre ei sunt mai buni, care mai răi şi cum să intri la europeni&hellip; fără bilet.</p>
<h1>Cu 120 de lei, te plimbi toată ziua prin Iaşi&hellip;</h1>
<p>Businessul de frontieră nu este o noutate. Acesta nu a devenit un fenomen peste noapte nici la hotarul dintre Rom&acirc;nia şi R. Moldova. Afacerile, dacă putem să le zicem aşa, din cauza venitului modest, se trag de multă vreme. Avantajul este că lucrurile se &icirc;ncadrează acum mai mult &icirc;n albia legii.</p>
<p>Aşadar, ne &icirc;ndreptăm spre Ungheni, oraşul dintre două lumi, cu ustensilele indispensabile unui jurnalist &#8211; aparatul foto şi un reportofon. Din Ungheni spre Iaşi se poate circula cu microbuzul, dar şi cu trenul, care porneşte zilnic din Gara Feroviară Ungheni la ora 7.55 dimineaţa. Deoarece insuflă o senzaţie plăcută, de călătorie, alegem să ajungem la europenii din Iaşi cu trenul.</p>
<p>De fapt, cererea şi oferta se &icirc;nt&acirc;lnesc p&acirc;nă la frontieră. &Icirc;n drum spre gară, unghenenii &icirc;ţi oferă, &icirc;n schimbul a 120 de lei moldoveneşti, mai mult confort &icirc;n timpul călătoriei. Pentru asta, un şofer este gata să te ducă la Iaşi cu maşina proprie, să-ţi fie ghid şi, plus la toate, să te aştepte p&acirc;nă &icirc;ţi faci cumpărăturile pentru ca să te aducă &icirc;napoi de unde te-a luat. Deşi ne pare tentant, alegem totuşi gara.</p>
<p><img fetchpriority="high" decoding="async" height="345" width="460" src="/uploads/images/11-2011/Re-exposure%20of%2020.jpg" alt="" /></p>
<h1>Două pachete de ţigări şi o sticlă de coniac&hellip;</h1>
<p>Nici nu reuşim să păşim &icirc;n incinta gării că mai multe femei ne iau indiscret la &icirc;ntrebări. &bdquo;Băieţei, lei rom&acirc;neşti nu vreţi să cumpăraţi? Da&rsquo; ţigări aveţi? Hai, luaţi la voi nişte pachete de ţigări. Nu mult, două pachete de om, at&acirc;ta dă voie. Nu vă face nimic la vamă, nu vă temeţi&rdquo;. Din altă parte &#8211; o altă voce: &bdquo;Auzi, ia o sticlă de coniac. Nu te teme, hai, te rog&hellip;&rdquo;. Pentru a afla mai multe subtilităţi ale ofertelor din vamă, am acceptat să luăm două pachete de ţigări, deşi femeia insista să luăm patru &#8211; c&acirc;te două pentru fiecare. &bdquo;Voi duceţi-vă. Eu o să vă găsesc&rdquo;, ne-a spus ea. Reuşim să-i aflăm, totuşi, numele.</p>
<h1>&bdquo;Aduceţi ţigări şi băutură. Eu o să vi le cumpăr&rdquo;&hellip;</h1>
<p>De la Tatiana aflăm că afacerea cu ţigările a scăzut extrem de mult &icirc;n ultimul timp. &bdquo;&Icirc;nainte ni se permitea să trecem graniţa cu zece pachete de ţigări, acum ne dă voie numai cu două&rdquo;. Ne interesăm ce venit are din două pachete, dacă numai un bilet dus-&icirc;ntors te costă o sută de lei. &bdquo;Am ţigări, mai am şi nişte conserve, scrumbie, am şi un litru de băutură. Acolo costă &icirc;ndoit&#8230; Da&rsquo; mai mult de două pachete să nu luaţi, ne sfătuieşte ea. &Icirc;ţi ia permisul pentru cinci ani&rdquo;.<br />
Suntem curioşi dacă are cunoscuţi printre vameşi. &bdquo;Ce folos? Ei lucrează &icirc;n patru ture&rdquo;. Crez&acirc;nd că vrem şi noi să ne lansăm &icirc;n afacere, Tatiana ne spune: &bdquo;&Icirc;nţeleg, sunteţi şi voi tineri şi cred că n-aveţi de lucru. Nici nu-mi dau seama ce aţi putea face ca să c&acirc;ştigaţi şi voi nişte bani. Cu două pachete nimic nu iese. Poate să cumpăraţi de acolo nişte produse, medicamente sau haine, că sunt mai ieftine, şi să le vindeţi aici. Dar, dacă vreţi, mă găsiţi la gară vinerea, s&acirc;mbăta şi duminica. Aduceţi ţigări şi băutură. Eu o să vi le cumpăr&#8230;&rdquo;. Suntem &icirc;ntrerupţi de o femeie, care i-a adus o sticlă. &bdquo; Şi fa? Lei mai ai? Catea are!&rdquo;.</p>
<h1>Paşaport rom&acirc;nesc? Konecino! &bdquo;La coadă&rdquo;!</h1>
<p>Ne apropiem de vamă. Tatiana explică procedura. &bdquo;Trenul opreşte aici. Ne dăm toţi jos, ne controlează paşapoartele. N-aţi ştiut că aici, la Prut, controlează? Pe urmă ne urcăm, iar la Iaşi fiecare se duce &icirc;n drumul lui. Nu mai este vamă, nu mai este nimic&rdquo;. Pentru a se convinge că nu o vom trăda, &icirc;nainte de a cobor&icirc;, femeia ne mai roagă o dată să nu spunem vameşilor că ţigările sunt ale ei. Cobor&acirc;m cu toţii, &icirc;n timp ce c&acirc;ţiva vameşi răm&acirc;n să verifice fiecare metru pătrat al celor două vagoane&#8230;</p>
<p><img decoding="async" height="338" width="450" align="bottom" src="/uploads/images/11-2011/3_tren.jpg" alt="" /></p>
<p>Afară, un altul se apropie de noi şi &icirc;ntreabă &bdquo;Moldoveni, ruşi?&rdquo;. Moldoveni, &icirc;i răspundem. &bdquo;Treceţi&rdquo;. &Icirc;n acel moment, ne aducem aminte de o situaţie haioasă &icirc;nt&acirc;mplată tot la hotarul dintre RM şi Rom&acirc;nia. Cică vameşul, vr&acirc;nd să-i treacă mai repede din r&acirc;nd pe moldoveni, &icirc;ntreba: &bdquo;Aveţi paşaport rom&acirc;nesc?&rdquo;. La care unul zice: &bdquo;Konecino! (&icirc;n rusă: Desigur!)&rdquo;. &bdquo;La coadă!&rdquo;, a strigat &icirc;nfuriat vameşul. Iată, ne convingem, o dată &icirc;n plus, că la baza bancurilor stau, de cele mai multe ori, situaţii adevărate.</p>
<h1>Bilete de azi cu data de m&acirc;ine</h1>
<p>Vameşul care ne verifică geanta ne &icirc;ntreabă numaidec&acirc;t c&acirc;te ţigări avem. Observăm că ei cunosc chiar şi numele femeilor care trec, aproape zilnic, hotarul cu ceva marfă pentru ieşeni. &bdquo;Olesea, Ana, veniţi &icirc;ncoace!&rdquo;. Ele dispar &icirc;ntr-o &icirc;ncăpere albastră alături de un vameş şi ies de acolo surprinzător de repede, z&acirc;mbitoare şi liniştite&hellip;<br />
Urcăm &icirc;n tren. Tatiana a trecut de vamă, chiar dacă avea la ea patru pachete de ţigări. Nu ştim cum, căci nu ne-a spus. Aflăm degrabă &#8211; datorită unui scandal &icirc;n cabina de-alături &#8211; că femeile care circulă aproape zilnic la Iaşi, cu ţigări şi băutură, economisesc şi din costul biletului. Controlorul a depistat un bilet pe care era indicată data din ziua următoare. &bdquo;Cum este posibil aşa?&rdquo;, o &icirc;ntrebăm pe Tatiana, care a ezitat să ne răspundă. Vine şi Ana &icirc;n compartimentul nostru. Se pl&acirc;ng una alteia. &bdquo;C&acirc;t de neatentă poţi să fii?! Acum, din cauza ei va trebui să cumpărăm bilet de la casă. P&acirc;nă acum mai economiseam c&acirc;te 15 lei&rdquo;&hellip;</p>
<h1>&bdquo;Să vă suiţi fără bilet, bun?&rdquo;</h1>
<p><img decoding="async" height="338" width="450" align="baseline" src="/uploads/images/11-2011/8_gara.jpg" alt="" /></p>
<p>C&acirc;nd ajungem la destinaţie, Tatiana ne sfătuieşte unde să cobor&acirc;m şi la ce oră să fim &icirc;napoi la gară. &bdquo;La ora 13.05 e trenul. Să veniţi cu zece minute mai devreme. C&acirc;nd urcă toţi, urcaţi şi voi. Să nu luaţi bilet, pentru că o să plătiţi doar jumătate de preţ. C&acirc;nd vine taxatorul, tu &icirc;i dai cinci RONI, şi tu cinci. Nu e mai convenabil aşa? Să vă suiţi fără bilet, bun? Nu să &icirc;ncercaţi doar, dar aşa să faceţi! Eu ştiu ce zic&rdquo;.</p>
<p>La cobor&acirc;re, răm&acirc;nem cu ochii pe femei. Nu departe de peronul Gării Nicolina stă un bărbat trecut poate de 50 de ani, chel, mic de statură şi cu burta mare. O femeie s-a &icirc;ndreptat spre el, ia dat ceva şi aproape pe neobservate a plecat mai departe. De parcă nici nu s-ar cunoaşte. Ceva mai &icirc;ncolo, o bunică cu două genţi &icirc;n ambele m&acirc;ini &icirc;ncearcă să-l convingă pe un taximetrist să o ducă la Piaţa Nicolina cu doi roni. Deoarece bărbatul a refuzat, femeia stă parcă deznădăjduită cu cele două genţi &icirc;n m&acirc;ini şi cu ochii aţintiţi spre nicăieri.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" height="345" width="460" src="/uploads/images/11-2011/Re-exposure%20of%209.jpg" alt="" /></p>
<h1>Biletele? La discreţia şoferului</h1>
<p>&Icirc;napoi am pierdut trenul. Aşa că am mers la gara auto. Acolo &#8211; bucluc. Gara nu ne dă bilete. Femeia de la casă ne surprinde: eliberarea biletelor e la discreţia şoferului. De aşteptat, &icirc;nsă, &icirc;l aşteaptă mult mai mulţi dec&acirc;t numărul de locuri disponibile &icirc;n microbuz. &Icirc;n c&acirc;teva minute, microbuzul s-a umplut cu turişti americani, pentru că şoferul le-a dat prioritate străinilor. Noi, alături &#8211; zeci de studenţi moldoveni, care &icirc;şi fac studiile &icirc;n Iaşi, am rămas &icirc;n drum. Şi dacă tot e business, atunci business să fie. Un domn drăguţ vine cu soluţia &#8211; c&acirc;te 30 de RONI de fiecare, doar p&acirc;nă la Vama Sculeni. &bdquo;De acolo, descurcaţi-vă cum puteţi&rdquo;&hellip; Aşa am şi făcut. P&acirc;nă la ieşirea din Iaşi, observăm pe străzi zeci de tineri moldoveni ieşiţi de la studii, care n-au cu ce ajunge acasă. Şoferii &icirc;şi freacă m&acirc;inile&hellip; E şi acesta un business &#8211; nimic criminal. Vrei &#8211; achiţi, nu vrei &#8211; stai &icirc;n stradă&hellip;</p>
<p>&hellip; Ce-o fi făc&acirc;nd Tatiana şi băbuţa cu cele două genţi? Oare au reuşit să-şi v&acirc;ndă marfa? Totuşi, nu sunt dec&acirc;t nişte sărmane femei, care &icirc;ncearcă să facă un ban cumva. Iar dacă la noi nu se poate, iar la europeni &#8211; da, de ce să nu-l facă? &Icirc;i dăm dreptate, &icirc;n acest sens, unei biete femei: &bdquo;Credeţi că aista-i business? De sărăcie, nu de alta. Căutaţi la cei de la Chişinău, care ne conduc ţara. Iaca acolo-i business!&#8230;&rdquo;. Adevăraţii afacerişti nu duc prin buzunare două-trei pachete de ţigări sau o sticlă de tărie, ne g&acirc;ndim noi şi răm&acirc;nem cu g&acirc;ndul la Moldova pe care am &icirc;nt&acirc;lnit-o la frontieră &#8211; săracă, obosită, supravieţuind după alte reguli&hellip;&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/micul-business-de-la-hotarul-europei-28634.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
