<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>moartea &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/moartea/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Sun, 03 Dec 2023 08:32:10 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.4</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>moartea &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>3 decembrie: Moartea lui Petre Țuțea, marele gânditor român creștin „Eu sunt român de meserie! Poporul român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. N-avem un Goethe, dar avem un Eminescu”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/3-decembrie-moartea-lui-petre-tutea-marele-ganditor-roman-crestin-eu-sunt-roman-de-meserie-poporul-roman-nu-e-cu-nimic-inferior-poporului-german-sau-francez-n-avem-un-goethe-dar-avem-un.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/3-decembrie-moartea-lui-petre-tutea-marele-ganditor-roman-crestin-eu-sunt-roman-de-meserie-poporul-roman-nu-e-cu-nimic-inferior-poporului-german-sau-francez-n-avem-un-goethe-dar-avem-un.html#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 03 Dec 2023 08:32:01 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cultură]]></category>
		<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[3 decembrie]]></category>
		<category><![CDATA[eminescu]]></category>
		<category><![CDATA[moartea]]></category>
		<category><![CDATA[român]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/3-decembrie-moartea-lui-petre-tutea-marele-ganditor-roman-crestin-eu-sunt-roman-de-meserie-poporul-roman-nu-e-cu-nimic-inferior-poporului-german-sau-francez-n-avem-un-goethe-dar-avem-un.html/</guid>

					<description><![CDATA[Au trecut 31 de ani de la moartea marelui gânditor creștin Petre Țuțea, omul de o erudiție strivitoare care, întrebat fiind ce profesie are, a răspuns așa cum numai unul ca el putea să o facă: „Eu sunt de profesie român”. Petre Țuțea s-a născut în ziua de 6 octombrie 1902, în familia preotului din &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Au trecut 31 de ani de la moartea marelui gânditor creștin Petre Țuțea, omul de o erudiție strivitoare care, întrebat fiind ce profesie are, a răspuns așa cum numai unul ca el putea să o facă: „Eu sunt de profesie român”.</p>
<p>Petre Țuțea s-a născut în ziua de 6 octombrie 1902, în familia preotului din satul Boteni, Muscel. A studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „Gheorghe Barițiu” din Cluj. A urmat cursurile Facultății de Drept de la Universitatea din Cluj, cu specializare la Universitatea „Humboldt” din Berlin, unde studiază formele de guvernământ, scrie ziaristioline.ro.</p>
<p>Colaborează la diverse publicații naționaliste, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu și mulți alți intelectuali care făceau parte din generația anilor 1930, unde publică numeroase articole, studii de economie și politică. După invazia comunistă din România, Petre Țuțea este arestat și condamnat de noul regim mai întâi la 5 ani de închisoare, apoi la 18 ani de muncă silnică, din care a executat 8 ani, în diferite penitenciare. Este eliberat în 1964, cu sănătatea zdruncinată din cauza repetatelor torturi la care fusese supus.</p>
<p>Nici după eliberare, șicanele Securității nu au încetat, numeroasele descinderi în locuința sa modestă ducând la confiscarea a multe materiale la care Petre Țuțea lucra.</p>
<p>De la Petre Țuțea nu ne-a rămas o operă structurată, el devenind foarte cunoscut mai ales datorită extraordinarului său talent oratoric. Cele mai multe dintre textele sale au fost adunate în „Tratatul de antropologie creștină”, publicat la Iași, la editura Timpul.</p>
<p>Deși Petre Țuțea se definește adesea pe sine ca fiind un mistic creștin, vorbele sale au o vigoare, o actualitate și o aplicabilitate rar întâlnită. De exemplu, următoarea părere: „Cum văd participarea românilor de acum la mântuirea lor? – Simplu. Ducându-se la biserică”.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/3-decembrie-moartea-lui-petre-tutea-marele-ganditor-roman-crestin-eu-sunt-roman-de-meserie-poporul-roman-nu-e-cu-nimic-inferior-poporului-german-sau-francez-n-avem-un-goethe-dar-avem-un.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>2</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Familia fetei răpite de Hamas de la un festival și târâtă prin Gaza, confirmă că a fost ucisă</title>
		<link>https://timpul.md/articol/tanara-rapita-de-hamas-de-la-un-festival-si-tarata-prin-gaza-confirma-ca-a-fost-ucisa.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/tanara-rapita-de-hamas-de-la-un-festival-si-tarata-prin-gaza-confirma-ca-a-fost-ucisa.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 30 Oct 2023 12:37:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Internațional]]></category>
		<category><![CDATA[Berlin]]></category>
		<category><![CDATA[Fâșia Gaza]]></category>
		<category><![CDATA[moartea]]></category>
		<category><![CDATA[ostatic]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=506594</guid>

					<description><![CDATA[Guvernul german a confirmat oficial moartea unui ostatic german răpit pe 7 octombrie în timpul atacului asupra Israelului de către militanții Hamas. Acest lucru a fost declarat luni de un reprezentant al Ministerului german de Externe &#8222;Conform informațiilor pe care le avem, trebuie să confirmăm moartea unei alte persoane cu cetățenie germană&#8221;, a declarat purtătorul &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">Guvernul german a confirmat oficial moartea unui ostatic german răpit pe 7 octombrie în timpul atacului asupra Israelului de către militanții Hamas.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Acest lucru a fost declarat luni de un reprezentant al Ministerului german de Externe</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Conform informațiilor pe care le avem, trebuie să confirmăm moartea unei alte persoane cu cetățenie germană&#8221;, a declarat purtătorul de cuvânt. El nu a oferit însă mai multe detalii, fără a da și numele victimei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Anterior, familia lui Shani Luk, o cetățeancă israeliană și germană răpită de Hamas, a anunțat decesul femeii.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Potrivit familiei, Shani Luk, în vârstă de 22 de ani, a fost ucisă la un festival de muzică în deșertul israelian Negev. Fotografiile și videoclipurile care au circulat online arătau corpul nemișcat al tinerei într-o camionetă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Familia lui Shani Luk a presupus inițial că aceasta a fost grav rănită, dar era în viață și se afla într-un spital din Fâșia Gaza. După atac, familia a militat pentru eliberarea tuturor ostaticilor.</p>



<figure class="wp-block-image size-large"><img decoding="async" src="https://im.kommersant.ru/Issues.photo/NEWS/2023/10/30/KMO_090981_13065_1_t222_123502.jpg" alt=""/></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Anterior, mass-media a raportat că Washingtonul a făcut presiuni asupra Israelului pentru a amâna invazia terestră în Fâșia Gaza, pentru a câștiga timp pentru a elibera mai mulți ostatici și pentru a oferi ajutor umanitar palestinienilor.</p>



<p class="wp-block-paragraph">La 20 octombrie, Hamas a eliberat doi cetățeni americani pe care îi ținuse ostatici după ce a atacat Israelul.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/tanara-rapita-de-hamas-de-la-un-festival-si-tarata-prin-gaza-confirma-ca-a-fost-ucisa.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Prăbușirea acoperișului unei biserici a provocat moartea a șapte persoane în Mexic</title>
		<link>https://timpul.md/articol/prabusirea-acoperisului-unei-biserici-a-provocat-moartea-a-sapte-persoane-in-mexic.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/prabusirea-acoperisului-unei-biserici-a-provocat-moartea-a-sapte-persoane-in-mexic.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 02 Oct 2023 08:27:23 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Internațional]]></category>
		<category><![CDATA[acoperiș]]></category>
		<category><![CDATA[Biserica]]></category>
		<category><![CDATA[Mexic]]></category>
		<category><![CDATA[moartea]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=503620</guid>

					<description><![CDATA[Cel puțin șapte persoane au fost ucise și zece rănite după ce acoperișul unei biserici s-a prăbușit în orașul Ciudad Madero (Mexic), citând ministerul regional al securității. Potrivit presei locale, acoperișul bisericii s-a prăbușit în timpul unei ceremonii de botez. Nu se cunoaște numărul exact al enoriașilor și al slujitorilor bisericii care se aflau în &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>Cel puțin șapte persoane au fost ucise și zece rănite după ce acoperișul unei biserici s-a prăbușit în orașul Ciudad Madero (Mexic), citând ministerul regional al securității.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Potrivit presei locale, acoperișul bisericii s-a prăbușit în timpul unei ceremonii de botez. Nu se cunoaște numărul exact al enoriașilor și al slujitorilor bisericii care se aflau în interiorul clădirii.</p>



<p class="wp-block-paragraph"> Tragedia ar fi fost cauzată de o &#8222;defecțiune structurală&#8221;. La fața locului continuă îndepărtarea molozului.</p>



<figure class="wp-block-image size-large"><img decoding="async" src="https://cdn.aussiedlerbote.de/wp-content/uploads/2023/10/urnnewsmldpa.com20090101231002-99-408440.jpe?&amp;format=webp&amp;width=1200&amp;quality=25" alt=""/></figure>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/prabusirea-acoperisului-unei-biserici-a-provocat-moartea-a-sapte-persoane-in-mexic.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>116 ani de la moartea unui geniu tragic: Bogdan Petriceicu Hașdeu. În 1850 s-a stabilit în Basarabia, urmând cursurile liceului în Chișinău</title>
		<link>https://timpul.md/articol/calendarul-zilei-25-august-115-ani-de-la-moartea-unui-geniu-tragic-bogdan-petriceicu-hasdeu-in-1850-s-a-stabilit-in-basarabia-urmand-cursurile-liceului-in-chisinaus.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/calendarul-zilei-25-august-115-ani-de-la-moartea-unui-geniu-tragic-bogdan-petriceicu-hasdeu-in-1850-s-a-stabilit-in-basarabia-urmand-cursurile-liceului-in-chisinaus.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 25 Aug 2023 06:48:11 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[geniu]]></category>
		<category><![CDATA[moartea]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=448127</guid>

					<description><![CDATA[Bogdan Petriceicu Haşdeu s-a născut la 26 februarie 1838, la Cristinești, judeţul Hotin, acum în Ucraina, fiind fiu al lui Alexandru Hâjdău și al Elisabetei Daucș, descendenţii unor vechi familii boiereşti. Tatăl său a absolvit studii la Harkov, Lvov și München, având înclinații către filologie, istorie și folclor, fiind autor al unor lucrări de istoria &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">Bogdan Petriceicu Haşdeu s-a născut la 26 februarie 1838, la Cristinești, judeţul Hotin, acum în Ucraina, fiind fiu al lui Alexandru Hâjdău și al Elisabetei Daucș, descendenţii unor vechi familii boiereşti. Tatăl său a absolvit studii la Harkov, Lvov și München, având înclinații către filologie, istorie și folclor, fiind autor al unor lucrări de istoria dreptului universal şi cunoscător a nu mai puţin de zece limbi străine, plus o bogată activitate didactică.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1841, familia se stabilește în Podolia, dar are de suferit din cauză că tatăl său era considerat „tulburător al liniștei publice“.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1848, mama sa, Elisabeta, trece la cele veşnice.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Gramatica românească a lui I.H. Rădulescu devine pentru viitorul lingvist și filolog cartea de suflet a copilăriei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1850, se stabileşte în Basarabia, urmând cursurile liceului din Chișinău.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Începând cu anul 1852, Bogdan Petriceicu Haşdeu a studiat la Universitatea din Harkov, unde sub îndrumarea unor profesori vestiți, dobândește cunoștințe solide în domeniul filologiei și al lingvisticii.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În perioada 1852 – 1854, Bogdan Petriceicu Haşdeu realizează primele încercări literare – „Cântec popular moldovenesc”, „Ștefan cel Mare”, „Doină”, „Moldova”, „Melodii românești”, „Gândirea” dar şi fragmentele epice și dramatice „Arbore”, „Domnița Ruxandra” sau „Domnița Voichița”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, deşi nu îşi încheiase studiile, a trecut în acest ținut pentru a scăpa de deznaționalizarea forțată practicată de administrația de ocupație. Mutarea s-a soldat însă cu pierderea dreptului de moștenire pe care-l avea asupra unor moșii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Iată portretul pe care Nicolae Iorga i-l făcea tânărului: „Ca prinț sărac, slab și bolnăvicios, impunător printr-o știință enciclopedică, dobândită de douăzeci de ani între un duel și un banchet intim, ca un original de care nu se putea apropia nimeni fără a fi uimit și rănit de uimirile și însușirile lui superioare și de inferioritatea unui spirit agresiv, care nu cruța nimic, nici pentru cel mai sfânt principiu ori pentru cea mai firească legătură, astfel căzu el în Iași la 1856“.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1857 a fost numit membru al tribunalului din Cahul, însă după doar șapte luni a demisionat. El devenise un fervent susţinător al Unirii.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Un an mai târziu se mută la Iaşi, unde a obţinut un post de custode al bibliotecii universității.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În acelaşi an, apare la Iași, sub conducerea sa, ziarul „România”, în care promova ideile pașoptismului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1860, devine profesor de istorie și de geografie la Școala reală din Iași.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1861 a donat bibliotecii universitare 4.000 de volume, tot atunci aflându-se pentru scurt timp în Polonia, unde s-a perfecționat în mai multe domenii.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1862, colaborează la ziarele „Dacia” și „Tribuna Română”, tot în această perioadă punând bazele altor publicații, printre care revista „Din Moldova” (1862-1863) în care au apărut poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc. Aici publică, printre altele, drama „Răposatul postelnic” precum şi un interesant studiu istoric despre legăturile lui Petru Rareș cu Ardealul.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1863, „Din Moldova”, devenită „Lumina”, este interzisă, în urma publicării nuvelei „Duduca Mamuca”, o scriere care a fost acuzată de „imoralitate“ și care a declanșat primul proces celebru din domeniul literaturii din ţara noastră.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În acelaşi an se mută la Bucureşti, unde, la 3 noiembrie, pune bazele revistei „Aghiuță”, în care va publica, cu modificări substanțiale, nuvela „Duduca Mamuca”, sub titlul „Micuța sau Trei zile și trei nopți din viața unui studinte”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1864, publică, în ziarul „Buciumul”, condus de Cezar Bolliac, nuvela istorică „Ursita”, în aceeaşi perioadă începând să editeze revista „Arhiva istorică a României”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Tot în 1864, la 2 mai, a avut loc lovitura de stat al lui Cuza, susţinută de Haşdeu, apoi marele enciclopedist a susținut dinastia de Hohenzollern şi a cochetat cu politica, fiind adept al ideilor de factură paneuropeană, ulterior devenind membru al Partidului Liberal şi mai apoi deputat din partea acestei formaţiuni în Parlamentul României.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1865, se căsătorește cu Iulia Faliciu, în acelaşi an apărându-i monografia istorică „Ion Vodă cel Cumplit”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1866, la 6 februarie, sub conducerea sa, continuând spiritul satiric al revistei „Aghiuță”, apare publicaţia „Satyrul”, iar în anul următor, pe 10 februarie, este jucată, la Teatrul Naţional din Bucureşti, piesa sa „Răzvan și Vidra”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1868, se acutizează contrele între Haşdeu şi junimiști, mai ales că omul de cultură avea o știință reală de a polemiza, un spirit satiric și o cultură multilaterală, toate acestea susţinute şi prin intermediul publicaţiilor „Revista Nouă” și „Revista contemporană”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Tot în acel an, îi este publicată piesa „Rosana”, în revista „Familia”, moment urmat de călătoria de documentare a lui Haşdeu în Serbia, Ungaria, Austria, Basarabia și Franța, în vederea realizării unor studii științifice.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1870, Haşdeu editează revista Columna lui Traian (1870-1877; 1882-1889), unde îi apare poezia „Odă la ciocoi”, precum şi alte materiale împotriva conducătorilor de atunci, fapt care îi aduce ameninţarea cu închisoarea la Văcărești.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul 1872, îi apar primele două volume din „Istoria critică a românilor” dar şi volumul „Poezie”, iar în 1876, el scoate Revista literară și științifică, în perioada 15 februarie – 15 mai.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În perioada 17 mai 1876 – 1 aprilie 1900 a fost director al Arhivelor Statului din București, în această calitate contribuind la publicarea documentelor în „Arhiva istorică” și „Cuvinte din bătrâni”, atât din arhivele românești, cât mai ales din cele străine.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În 1877 a fost ales membru al Academiei Române ca recunoaştere a calităţii operei sale de până atunci şi în semn de recunoaștere a spiritului său enciclopedist.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Din 1878 a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din București, unde a tipărit o parte din cursurile sale pline de originalitate și de cunoștințe vaste asupra literaturilor străine și a limbii române.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Tot în 1878, îi apar două volume din „Cuvente din bătrâni” – primul volum se intitulează „Limba română vorbită între 1550 – 1600”, iar al doilea „Cărțile populare ale românilor din secolul al XVII-lea în legătură cu literatura poporană cea nescrisă”, pentru acestea Haşdeu obţinând, în anul 1880, Premiul Academiei Române.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anii ce au urmat, Haşdeu publică volumul I (1886), volumul II (1887), volumul IV (1893) și volumul V (1898) din „Etymologicum Magnum Romaniae”, care urmărește fiecare cuvânt din toată istoria lui complexă, în toate epocile, în graiul popular, ca și în limba literară.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În fine, în 1887, apare, la București, „Revista nouă”, director fiind Haşdeu, iar redactori, printre alții, Vlahuță și Delavrancea.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dar marea bucurie a vieţii sale a fost naşterea, la 14 noiembrie 1869, la Bucureşti, în casa din Strada Carol I nr. 14, a unicei sale fiice, Iulia Haşdeu.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Copila a fost botezată cu acelaşi nume ca al mamei, dintr-o mistică tendinţă de contopire a celor două fiinţe apropiate şi ca un semn de suprem omagiu adus soţiei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">La vârsta de doi ani, cea alintată „Lilica” vorbea deja limba franceză, iar la împlinirea vârstei de patru ani începuse să scrie. La vârsta de cinci ani crea nuvele, iar la şapte ani scria naraţiuni precum „Mihai Vodă Viteazul“ sau poeme precum „Domnia lui Ţepeş Vodă“, sau „Oaselor lui Ţepeş Vodă“.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Remarcabilă a fost contribuţia mamei sale la toate aceste realizări ale copilei, aceasta punându-şi literalmente întreg timpul şi toată energia de care dispunea în slujba modelării intelectuale a fetiţei şi a dălturii voinţei ei de a realiza ceva în viaţă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Erau dovezi ale genialităţii micuţei, care au uimit nu doar familia sa ci şi apropiaţii care treceau pragul casei lor, mulţi dintre aceştia fiind intelectuali iluştri.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Unul dintre aceştia era Alexandru Macedonski care, aflat în vizită la familia Haşdeu, ar fi întrebat-o pe copilă dacă ştie vreo poezie, iar Iulia i-ar fi întors întrebarea: „Dar tu?“. Macedonski i-a recitat o poezie pe care fetiţa a ascultat-o cu atenţie şi i-a recitat-o, la rându-i, cuvânt cu cuvânt, câteva minute mai târziu.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Semn al calităţilor sale de excepţie, la vârsta de doar opt ani, în anul 1877, Iulia a dat examenul cumulat pentru clasele I-IV, la Şcoala Primară de băieţi nr. 2, sub direcţia lui Dem. Demetrescu, iar la 27 septembrie 1877, a primit un „atestat de clasele primare de băieţi“. Tot atunci, Iulia reunea povestirile scrise, parte în franceză, parte în română, în ciclul „Istorioare pentru amicele mele şi pentru toate copilele de la 10 până la 20 de ani”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">La vârsta de 11 ani, ea a scris piesa de teatru, o tragedie în trei acte, „Dama de circ“, comedia „Amorul e scânteie”, piesele de teatru într-un act, în franceză, „Adieu et Bonne Arrive” şi „Les enfants ne jugeant pas”, sau povestirile „Trandafirul moşului” şi „Etoile et celeste”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În anul şcolar 1877, Iulia a fost înscrisă în clasa I la Liceul „Sf. Sava“ – tot de băieţi, ca particulară, dar prezentându-se la examene “cu şcolarii regulaţi”, instituţie pe care a absolvit-o în vara anului 1881 cu rezultate excelente. Din dorinţa ca fetiţa să-şi formeze o temeinică cultură umanistă, părinţii îi puneau, pentru clasele gimnaziale, preparatori atât la obiectele de cultură generală şi limbi străine, cât şi la materiile speciale – pian şi canto – , o atenţie deosebită fiind acordată limbilor latină şi greacă, iar mai târziu artelor plastice. Se spune că dorinţa tatălui ei era ca tot ce-i fusese inaccesibil lui, în copilărie – muzica, pictura şi artele înrudite – să îi fie pus cu generozitate la dispoziţie Iuliei, spre împlinirea ei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Fiind pasionată de muzică şi având o voce extraordinară, fata a terminat Conservatorul, la secţia de canto şi pian.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Trebuie remarcat, însă, că o mare parte a opiniei publice din acea perioadă, poate din invidie, sau poate pe bună dreptate, critica succesele copilei, care erau considerate ba exagerate, ba justificate de influenţa tatălui său asupra examinatorilor şi îndrumătorilor tinerei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Acestea erau doar simple clevetiri, iar tânăra confirma dragostea şi grija părinţilor, precum şi aprecierea celor care o judecau la adevărata ei valoare: la 16 ani, în anul 1886, Iulia Haşdeu a devenit prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona, unde urma să susţină licenţa în Filosofie la Facultatea de Litere din cadrul prestigioasei instituţii de învăţământ. Tot la Paris, frecventează cursurile de la École des Hautes Études din Paris. Tânăra de 16 ani a reuşit să uimească toţi profesorii, studia intens, simţea nevoia să acumuleze cât mai multe cunoştinţe, lua lecţii de pictură şi de canto de la profesori celebri ai vremii, era sănătoasă, puternică, veselă şi glumeaţă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">A ţinut la Sorbona două conferinţe, cu temele „Logica ipotezei” şi „A doua carte a lui Herodot”, demonstrând un remarcabil talent oratoric. Era efectiv îndrăgostită de limba şi cultura franceză, dar mai ales de trei mari personalităţi, Napoleon I, Ferdinand de Lesseps şi Victor Hugo, Iulia Hașdeu suferind nespus la moartea, în 1885, a lui Hugo, unul din idoli ei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Tânăra începe pregătirea pentru teza de doctorat, cu tema „Filosofia populară la români: logica, psihologia, metafizica, etica şi teodiceea”, însă în anul 1887, se îmbolnăveşte grav, ignoră primele semne ale bolii, din prea multă dorinţă de a învăţa, iar medicii dau un verdict crunt: are tuberculoză.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În vara anului 1887, vine în vizită la Curtea de Argeş, a continuat să scrie poezii şi cugetări, apoi s-a întors la Paris, însă boala se agravează, iar în aprilie 1888 este obligată să întrerupă studiile. Părinţii săi au dus-o la tratament la Montreux, în Elveţia, însă, deşi medicii opinau că boala tinerei se va vindeca, starea ei se deteriora vizibil.</p>



<p class="wp-block-paragraph">A revenit în România, părinţii săi o duc la tratament la Agapia, apoi la Bucureşti, însă starea fetei era din ce în ce mai rea. Iulia Haşdeu ajunsese să se împace cu destinul său şi, cu ultimele puteri, în martie 1888, scrie poezia „Moartea”, o tulburătoare transpunere artistică a momentelor de final:</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Eu nu urăsc viaţa, de moarte nu mi-e teamă,</p>



<p class="wp-block-paragraph">Că ea este lumină puternică şi caldă,</p>



<p class="wp-block-paragraph">Chiar muribundul – care în pacea ei îl cheamă –</p>



<p class="wp-block-paragraph">Sub pleoape obosite privelişti noi îşi scaldă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dar sufletul se-avântă-n necunoscuta lume</p>



<p class="wp-block-paragraph">Şi-n alte corpuri trece, când poate şti să ierte;</p>



<p class="wp-block-paragraph">Aşa din cupa sacră cu toţii bem, anume,</p>



<p class="wp-block-paragraph">Şi niciodată, nimeni, nu poate s-o deşarte“…</p>



<p class="wp-block-paragraph">Se stinge din viaţă la 29 septembrie 1888, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu, momentul tragic dărâmându-l definitiv pe Haşdeu.</p>



<p class="wp-block-paragraph">După moartea unicei sale fiice, Bogdan Petriceicu Haşdeu a descoperit cugetări, poezii, schiţe de dramă şi comedii, materiale ale tezei de doctorat, o cantitate impresionantă de notiţe scrise de tânără, inclusiv pe patul în care şi-a trăit ultimele luni.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Imediat dupa moartea Iuliei, în paginile periodicului „Revista Nou”, al cărui director era Haşdeu, au fost publicate câteva din poeziile fiicei sale, iar un număr al publicaţiei a fost expediat către colegul şi amicul Michel Bréal, de la Paris, care i-a confirmat că proiectul de a publica operele tinerei în capitala Franţei a fost primit cu mare simpatie. Casele de editură Hachette şi Socec au găzduit, în cursul anului 1889, apariţia celor trei volume din colecţia „Œuvres posthumes”, de Iulia B.P. Haşdeu. Primul tom, cuprinzând poezii, a apărut în martie 1889, sub titlul dorit de poetă, „Bourgeons d’Avril”. Michel Bréal scria, cu încântare, la 20 aprilie 1889: „fiindcă a iubit atât de mult Franţa, ea merită ca noi să-i păstrăm totdeauna numele în onoare şi dragoste”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Publicarea operelor Iuliei aducea tatălui o oarecare consolare necesară pentru a-şi putea continua existenţa, savantul fiind convins de importanţa tezaurului literar lăsat de fiica sa. Cu toate acestea, tatăl îndurerat a căutat fără încetare o explicaţie pentru destinul crunt al tinerei, şi-a plâns fiica fără încetare şi a aşteptat un semn de la ea.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Conform celor afirmate de Haşdeu, în martie 1890, scriitorul a primit acest semn de la fiica sa: „Trecuseră şase luni după moartea fiicei mele. Era în martie: iarna plecase, primăvara nu sosise încă. Într-o seara umedă şi posomorâtă şedeam singur în odaie, lângă masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hârtie şi mai multe creioane. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu, dar fără ca s-o ştiu, mâna mea lua un creion şi-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simţi la tâmpla stângă bătăi scurte şi îndesate, întocmai ca şi când ar fi fost băgat într-însă un aparat telegrafic. Deodată, mână mea se puse într-o mişcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţii deşteptat dintr-un somn, deşi eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie şi cetii acolo foarte limpede: «Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu» – (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; Asta ar trebui să-ţi fie îndeajuns). Era scris şi iscălit cu slova fiicei mele“, avea să mărturisească Haşdeu.</p>



<p class="wp-block-paragraph">După această întâmplare, el şi-a făcut un ţel din a regăsi spiritul fiicei dispărute prin orice mijloace, s-a refugiat în spiritism, apoi a construit un templu în amintirea fiicei sale la cimitirul Bellu, iar în anul 1893 a luat decizia de a ridica un castel, în memoria copilei sale. Castelul Iulia Haşdeu de la Câmpina, „Marele templu de dincolo”, a fost ridicat între anii 1893-1896, după planurile pe care însăşi Iulia i le-ar fi transmis tatălui de pe lumea cealaltă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Castelul are o arhitectură ce utilizează elemente cu trimiteri directe către epocile Evului Mediu, o înfăţişare de fortăreaţă, de spaţiu închis ezoteric.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Intrarea principală este străjuită de două tronuri, mari jilţuri din piatră, aşezate fiecare pe câte şapte lespezi ce simbolizează trecerea sufletului omenesc prin cele şapte etape cunoscute în credinţa populară sub denumirea de vămile văzduhului, iar lângă cele două jilţuri sunt sculptate săgeţile care indică procesul reversibil al reîncarnării.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Aici, Bogdan Petriceicu Haşdeu dă viaţă primului volum de spiritism din literatura română – intitulat „Sic Cogito“, o carte creată după „sfaturile” primite de la Iulia.</p>



<p class="wp-block-paragraph">La castel, Haşdeu a amenajat o cameră specială de spiritism în care, ani la rând, a încercat să intre în legătură cu fiica sa aflată pe cealaltă lume.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Desigur, e de la sine înţeles că mulţi dintre apropiaţi l-au etichetat pe Haşdeu drept „nebun“, explicând că şi-a pierdut minţile de durere, dând naştere unor fabulaţii.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Pe când se afla pe patul de moarte, Iulia F. Haşdeu i-a amintit soţului decizia pe care o luaseră împreună: de a dona castelul lor din Câmpina Academiei Române, spre folosul membrilor ei „săraci şi nenorociţi, mai ales cei de peste Carpaţi…În fiecare vară trei membri ai Academiei, fie munteni, fie moldoveni, fie de dincolo, fiecare cu familia sa, cu nevasta şi copilaşii, vor putea locui aicea, fără a plăti chirie, odihnindu-se şi întremându-se”. De asemenea, toată biblioteca lui B. P. Haşdeu va trece în proprietatea Academiei, împreună cu dreptul exclusiv ca aceasta să editeze scrierile lui şi ale fiicei lor, Iulia. Soţia lui Haşdeu trece la Domnul la 2 iulie 1902, la vârsta de 62 ani, iar soţul său a trecut la cele veşnice la 25 august 1907.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Castelul de la Câmpina a dat naştere, de-a lungul vremii, la nenumărate legende, chiar şi în zilele noastre unele dintre acestea arătând că, în anumite nopţi, Iulia Haşdeu putea fi auzită cântând la pian, în aplauzele tatălui său, sau că Iulia ar fi fost văzută de localnici pe terasa castelului cu un buchet de margarete în braţe şi că a doua zi după apariţie, grădinarul ar fi găsit în curte flori de margarete, deşi nu era sezonul acestora.</p>



<p class="wp-block-paragraph">La 15 iulie 2013, Banca Națională a României a pus în circulație, cu ocazia împlinirii a 175 de ani de la nașterea lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, o monedă comemorativă de aur, cu valoarea nominală de 100 de lei, în tiraj de 250 de exemplare.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În fiecare an, la data de 2 iulie, la Castelul Iulia Haşdeu din Câmpina are loc „Sărbătoarea celor 2 Iulii”, o tradiție respectată de 27 de ani, organizată în memoria fiicei savantului Bogdan Petriceicu Haşdeu – scriitoarea și poeta de expresie franceză Iulia Haşdeu, care a fost și prima studentă româncă la Sorbona – și a soției acestuia – Iulia Faliciu Haşdeu, cele două văpăi care au însuflețit existența ilustrului nostru om de cultură.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/calendarul-zilei-25-august-115-ani-de-la-moartea-unui-geniu-tragic-bogdan-petriceicu-hasdeu-in-1850-s-a-stabilit-in-basarabia-urmand-cursurile-liceului-in-chisinaus.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>14 iulie: 56 de ani de la moartea poetului Tudor Arghezi. A fost un susținător al unirii Basarabiei cu România</title>
		<link>https://timpul.md/articol/14-iulie-52-de-ani-de-la-moartea-poetului-tudor-arghezi-a-fost-un-sustinator-al-unirii-basarabiei-cu-romania-144137.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/14-iulie-52-de-ani-de-la-moartea-poetului-tudor-arghezi-a-fost-un-sustinator-al-unirii-basarabiei-cu-romania-144137.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 14 Jul 2023 09:53:18 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[14 iulie]]></category>
		<category><![CDATA[moartea]]></category>
		<category><![CDATA[Tudor Arghezi]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/14-iulie-52-de-ani-de-la-moartea-poetului-tudor-arghezi-a-fost-un-sustinator-al-unirii-basarabiei-cu-romania-144137.html/</guid>

					<description><![CDATA[După izbucnirea Primului Război Mondial, Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de Partidul Național Liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu, care doreau ca România să intre în război alături de puterile Antantei pentru a obține Transilvania de la Austro-Ungaria. A fost un susținător al unirii Basarabiei cu Vechiul Regat &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">După izbucnirea Primului Război Mondial, Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de Partidul Național Liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu, care doreau ca România să intre în război alături de puterile Antantei pentru a obține Transilvania de la Austro-Ungaria. <strong>A fost un susținător al unirii Basarabiei cu Vechiul Regat și a detestat alianța cu Rusia Imperială. </strong></p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>În perioada 1918-1919 a fost închis un an, împreună cu 11 ziariști și scriitori, între care și Ioan Slavici, la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, pentru că a colaborat cu autoritățile germane de ocupație.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">În 1943, sub genericul „Bilete de papagal&#8221; din ziarul „Informația zilei&#8221; a publicat pamflete la adresa regimului Antonescu, pentru care a fost cercetat de poliție. La 30 septembrie, a apărut pamfletul „Baroane&#8221;, în care l-a atacat pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul a fost imediat confiscat, iar scriitorul închis la București și în lagărul de la Tg. Jiu. A fost eliberat un an mai târziu, după lovitura de stat de la 23 august 1944.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În perioada 1952 &#8211; 1967 poetul a fost reabilitat treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, distins cu premii și titluri, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca și Mihail Sadoveanu, colaborând cu autoritățile și scriind poezii sociale pe placul acestora. În 1967, poetul a murit, fiind înmormântat alături de Paraschiva, soția sa, în grădina casei din strada Mărțișor, cu funeralii naționale.<br>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/14-iulie-52-de-ani-de-la-moartea-poetului-tudor-arghezi-a-fost-un-sustinator-al-unirii-basarabiei-cu-romania-144137.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>25 iunie 2009: 14 ani de la moartea lui Michael Jackson</title>
		<link>https://timpul.md/articol/25-iunie-2010-11-ani-de-la-moartea-lui-michael-jackson-12618.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/25-iunie-2010-11-ani-de-la-moartea-lui-michael-jackson-12618.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 25 Jun 2023 05:13:30 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Timpul Liber]]></category>
		<category><![CDATA[2010]]></category>
		<category><![CDATA[25 iunie]]></category>
		<category><![CDATA[michael jackson]]></category>
		<category><![CDATA[moartea]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/25-iunie-2010-11-ani-de-la-moartea-lui-michael-jackson-12618.html/</guid>

					<description><![CDATA[Ştirea despre moartea Regelui Muzicii Pop, Michael Jackson, de acum exact un an, a provocat o adevărată &#8222;nebunie&#8221; &#238;ntre oamenii de pe toate meridianele. Pe 25 iunie 2009, M. Jackson, la v&#226;rsta de 50 de ani, a fost găsit fără cunoştinţă &#238;n casa sa din Los Angeles, după care a fost dus la spital. Acolo a fost făcut public anunţul-şoc.<br />]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><strong>Michael Jackson este unul dintre artiştii cu cele mai mari vânzări de albume din toate timpurile. După 1990 a fost, însă, implicat în mai multe scandaluri, dar care nu i-au umbrit cariera de succes a megastarului. </strong></p>
<p>În 2005, justiţia americană a confirmat ceea ce simţeau toţi admiratorii muzicii lui Jackson – nevinovăţia interpretului în procesul care a durat câţiva ani, în care era acuzat de pedofilie. Mai târziu, tânărul, care avea atunci 13 ani, a recunoscut că a fost impus să facă declaraţiile respective. După acest moment, apariţiile publice ale starului au devenit din ce în ce mai rare.</p>
<p>Este unul dintre puţinele personalităţi numele cărora a fost introdus de două ori în Rock and Roll Hall of Fame. Numele lui Michael Jackson a ajuns şi în Guiness World Records, inclusiv pentru „Thriller”, ca fiind cel mai bine vândut album din istorie. 13 piese ale sale au ajuns pe primul loc în toate topurile mondiale, mai mult decât orice alt artist.</p>
<p>Michael Jackson a susţinut şi două concerte la Bucureşti – în 1992 şi 1996. Dar cele mai bune şi reale dovezi care confirmă locul pe care l-a lăsat în istoria muzicii şi nu numai sunt imaginile video şi cântecele unice ale sale.</p>
<p>Pe 2 iulie 2009, la Londra, era planificat ultimul său concert solo. Biletele au fost vândute în timp-record. Michael Jackson promitea un spectacol de zile mari. N-a mai apucat&#8230;</p>
<p><iframe title="Michael Jackson - Smooth Criminal (Official Video)" width="1220" height="915" src="https://www.youtube.com/embed/h_D3VFfhvs4?feature=oembed" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen></iframe></p>
<p>Sursa: Timpul.md</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/25-iunie-2010-11-ani-de-la-moartea-lui-michael-jackson-12618.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Uniunea Europeană îi reamintește lui Viktor Orban că pedeapsa cu moartea este interzisă pe teritoriul său</title>
		<link>https://timpul.md/articol/uniunea-europeana-ii-reaminteste-lui-viktor-orban-ca-pedeapsa-cu-moartea-este-interzisa-pe-teritoriul-sau-73593.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/uniunea-europeana-ii-reaminteste-lui-viktor-orban-ca-pedeapsa-cu-moartea-este-interzisa-pe-teritoriul-sau-73593.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 29 Apr 2015 15:13:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[moartea]]></category>
		<category><![CDATA[orban]]></category>
		<category><![CDATA[pedeapsă]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/uniunea-europeana-ii-reaminteste-lui-viktor-orban-ca-pedeapsa-cu-moartea-este-interzisa-pe-teritoriul-sau-73593.html/</guid>

					<description><![CDATA[Uniunea Europeană a reamintit miercuri că pedeapsa cu moartea este interzisă pe teritoriul său după ce premierul ungar Viktor Orban a relansat dezbaterea privind acest subiect &#238;n țara sa.]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Dacă Ungaria reintroduce pedeapsa capitala, va fi declanșată o procedură care ar putea conduce la sancțiuni, cum ar fi suspendarea drepturilor de vot ale țării &icirc;n Consiliul European, instanță de decizie a celor 28 de state membre ale UE, a declarat pentru AFP o sursă comunitară.</p>
<p>&#8216;Abolirea pedepsei cu moartea este o condiție necesară pentru aderarea la UE&#8217;, a declarat un purtător de cuv&acirc;nt al Comisiei.</p>
<p>&#8216;Pentru Uniunea Europeană, pedeapsa cu moartea nu este un răspuns&#8217;, a reamintit comisarul european Dimitris Avramopoulos, &icirc;n fața Parlamentului European la Strasbourg.</p>
<p>El nu l-a menționat &icirc;n mod direct pe premierul ungar, &icirc;nsă eurodeputați le-au cerut mai devreme responsabililor UE să reacționeze la declarațiile lui Viktor Orban.</p>
<p>&#8216;&Icirc;n această dimineață am cerut să vorbesc cu premierul Orban. Am contactat cancelaria lui și voi face un raport al rezultatelor discuțiilor mele&#8217;, a declarat președintele al Parlamentului European, Martin Schulz.</p>
<p>&#8216;O astfel de măsură ar reprezenta o &icirc;ncălcare a legislației europene, este o barbarie&#8217;, a spus la r&acirc;ndul său eurodeputatul austriac socialist J&ouml;rg Leichtfried, &icirc;n aplauzele celor prezenți, printre care și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.</p>
<p>Leichtfried a cerut totodată principalilor reponsabili ai UE &#8216;să tragă consecințele&#8217; propunerii lui Orban, &#8216;inacceptabilă &icirc;n Europa&#8217;.</p>
<p>Sursa: <a href="http://agerpres.ro">agerpres.ro</a></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/uniunea-europeana-ii-reaminteste-lui-viktor-orban-ca-pedeapsa-cu-moartea-este-interzisa-pe-teritoriul-sau-73593.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>(OPINIE) Lenin și moartea, ca adversari…</title>
		<link>https://timpul.md/articol/opinie-lenin-si-moartea-ca-adversari-54253.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/opinie-lenin-si-moartea-ca-adversari-54253.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Sat, 25 Jan 2014 07:26:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Politică]]></category>
		<category><![CDATA[comunismul]]></category>
		<category><![CDATA[Lenin]]></category>
		<category><![CDATA[moartea]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/opinie-lenin-si-moartea-ca-adversari-54253.html/</guid>

					<description><![CDATA[Mistica politică sovietică a &#238;nceput imediat după moartea lui Lenin, pe 21 ianuarie 1924 (&#8220;Lenin trăiește, Lenin este mai viu dec&#226;t cei care trăiesc&#8221;, declama cu patos Vladimir Maiakovski).]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Probabil că un mausoleu al lui Lenin ar fi părut o idee bizară pentru generația anterioară, nu &icirc;nsă și pentru cei care i-au succedat acestuia și care au găsit &icirc;n cultul său forță unificatoare și legitimare politică. Numele lui Vladimir Ilici a fost invocat pregnant &icirc;n cadrul luptelor intrapartinice care au durat p&acirc;nă la sf&acirc;rșitul anilor &rsquo;20. Treptat, ceea ce apăruse ca născocire politică a devenit principalul ingredient al ideologiei oficiale, &icirc;n fapt o adevărată religie politică. &nbsp;</p>
<p>Stalin și-a construit cultul plec&acirc;nd de la cel al lui Lenin. Mai t&acirc;rziu, c&acirc;nd partidul avea să caute a se debarasa de efectele paralizante ale stalinismului, sloganul &ldquo;<strong>&Icirc;napoi la Lenin</strong>!&rdquo; devenise un fel de formulă incantație politică. Pasiunea și entuziasmul Revoluției, toate marile speranțe, se regăseau deopotrivă &icirc;n această expresie comemorativă. Edițiile succesive ale memoriilor Nadejdei Konstantinovna Krupskaia alături de mărețul ei soț (Vladimir Ilici) deveneau din ce &icirc;n ce mai ditirambice și vădit impregnate politic. C&acirc;nd Hrușciov a declanșat campania &icirc;mpotriva lui Stalin, mai multe documente privind viața personală (și implicit politică) a lui Lenin au văzut lumina zilei. Multe altele au rămas &icirc;ncă sub obroc arhivistic.</p>
<p>Lenin a fost o personalitate paradoxală, un melanj de patriotism &icirc;nflăcărat (anti-autocratic și cu accente populiste, de tip democrat-revoluționar) și internaționalism frenetic (integral devotat viziunii lui Karl Marx). Pentru mulți dintre adepți, cuv&acirc;ntările lui de după &icirc;ntoarcerea &icirc;n patria-mamă, deci după 1917, miroseau mai degrabă a nihilism și mai puțin a socialism (unii &icirc;ndrăzniseră chiar să susțină că ocupase locul lui Bakunin). Canonul marxist părea a-i fi mai puțin de folos acestui lider carismatic dec&acirc;t, să zicem, imperativul revoluționar (&icirc;n &ldquo;Statul și Revoluția&rdquo; se apropie foarte tare de <strong>anarhism; statul trebuie mai &icirc;nt&acirc;i distrus</strong>, egalitarismul social și economic, preamărit; c&acirc;tă vreme există stat, nu există libertate &ndash; axiome care nu vor fi repetate cu prilejul diverselor comemorări ale sale, dar care vorbesc despre viziunea politică a acestui &ldquo;mit uman&rdquo;). După preluarea puterii, Lenin s-a transformat din revoluționar fanatic, &icirc;n conducător pragmatic. Din anarhist, &icirc;n om de stat. Și nu puțini au fost cei care, &icirc;n lumina acestor transformări interioare, i-au imputat &ldquo;trădarea Revoluției&rdquo;. <br />
<strong><br />
Actul de guvernare i-a făcut pe bolșevici să renunțe la teoriile inițiale și să adopte monotonia metodelor trecutului (Noua Politică Economică, adoptată &icirc;n 1921, stătea mărturie). Toate acestea l-au făcut pe Lenin să exclame că Rusia nu era pregătită pentru socialism (o țară &ldquo;semi-asiatică&rdquo;!). Pragmatismul lui Lenin a fost dublat &icirc;n cadrul imagologiei cultului de modestia sa personală, o contrapondere &ndash; dacă vrem &ndash; la culturile lui Stalin sau Mao.</strong></p>
<p>&Icirc;ntreg conceptul de &ldquo;socialism&rdquo; ca inginerie socială implica ideea elitismului. Pentru Lenin, această teamă de oligarhizare putea fi rezolvată printr-un contact direct cu masele. O idee aproape imposibilă, dar care pentru el fusese piatră filosofală (&icirc;ntr-un anume fel, era o foarte măruntă rămășiță de social-democrație &icirc;n structura sa existențială). Dar așa cum arătase Robert Michels (discipolul lui Weber) &icirc;n 1911, modalitatea de organizare social-democrată duce inevitabil la birocrație și oligarhie, &icirc;n contra viziunii egalitare. Nu e de mirare atunci de ce spre sf&acirc;rșitul vieții, intrigile oligarhilor Biroului Politic l-au umplut de temeri &icirc;n privința viitorului sistemului sovietic. La al XI-lea Congres al Partidului (martie 1922), Lenin a admis că ai săi comuniști erau incapabili a ține sub control mașinăria birocratică.</p>
<p>Lenin trebuie privit și ca internaționalist &icirc;nflăcărat: nu puține fuseseră ocaziile &icirc;n care se referise la Rusia țaristă ca la &ldquo;o &icirc;nchisoare a tuturor naționalităților&rdquo;. Paradoxal &icirc;nsă, &icirc;ntreaga sa filosofie politică a dus tot la naționalism. Revoluția fusese c&acirc;știgată &icirc;n numele crezului internaționalist, dar Rusia revoluționară nu putea fi salvată dec&acirc;t apel&acirc;nd la naționalismul rus. Și după ce generația care făcuse Revoluția sub aceste auspicii s-a stins, a devenit foarte limpede că există o inabilitate a doctrinei de a impune &ldquo;suprema loialitate&rdquo; unor naționalități caleidoscopice. Un clivaj marcant &icirc;ntre interesul de stat și misiunea revoluționară mondială&hellip; Pentru Lenin, dacă ar fi trăit mai mult, ar fi fost probabil prilejul unei mari agonii să vadă cum răsp&acirc;ndirea mondială a comunismului a &icirc;nsemnat de fapt și erodarea unității sale de monolit. Doctrina, așa cum arăta ea, nu avea cum să nu degenereze &icirc;ntr-un ritual rece, impersonal, adesea cinic.</p>
<p>&Icirc;n acest context, teza interpretativă a istoricului Martin Malia (&ldquo;era oare inevitabil Stalin?&rdquo;) pare a primi un răspuns afirmativ. Lenin privise Partidul ca pe un &ldquo;Stat Major&rdquo; condus de o m&acirc;nă de iluminati. Stalin a dezvoltat acest punct  chiar &icirc;n 1924, &icirc;n faimoasele &icirc;nvățături ale lui Lenin: &ldquo;Cine poate vedea limpede &icirc;n aceste condiții, cine poate oferi &icirc;ndrumare milioanelor proletare? Nicio armată aflată &icirc;n război nu poate face față fără un stat major experimentat&hellip; Doar partidul revoluționar al proletariatului poate funcționa aidoma unui stat major&hellip; Partidul este Statul Major al proletariatului.&rdquo; Pe de altă parte, Lenin i-a folosit pe Stalin și aliații acestuia pentru a submina opoziția lui Troțki la Noua Politică Economică. Troțki, la r&acirc;ndu-i, a făcut eroarea fatală de a se opune lui Lenin la ceea ce va fi fost ultimul congres de partid al acestuia. Drept răsplată pentru poziția sa, Lenin l-a susținut pe Stalin privind realegerea acestuia &icirc;n poziții de conducere, at&acirc;t &icirc;n Politburo, c&acirc;t și &icirc;n Orgburo. Și deși pe măsură ce starea sa de sănătate se deteriora iar nemulțumirea legată de manevrele lui Stalin creștea, Lenin a continuat să aibă mai multă &icirc;ncredere &icirc;n el dec&acirc;t &icirc;n oricine altcineva. Această legătură &icirc;ntre cei doi s-a pecetluit atunci c&acirc;nd Lenin l-a obligat pe Stalin să jure că &icirc;i va furniza otrava izbăvitoare, c&acirc;nd și dacă i-o va cere (subiectul este atins c&acirc;t se poate de dramatic și expresiv &icirc;n filmul Taurus al unuia dintre cei mai mari regizori ai lumii, așa cum &icirc;l numea Susan Sontag pe Aleksandr Sokurov: http://www.youtube.com/watch?v=xFYWWNnq2a0). &Icirc;n pofida diferendelor din ultimii săi ani de viață, Lenin și Stalin &icirc;mpărtășeau deopotrivă cele mai importante principii, anume angajamentul lor total față de partidul unic, ideologia unică și statul multinațional. Tot pe fondul agravării stării de sănătate, Lenin &icirc;i scria lui Stalin &icirc;n noiembrie 1922 asupra nevoii de a utiliza mai multe operațiuni de epurare a intelighenției (se temea că, &icirc;n absența sa, Politburo-ul nu era suficient de represiv). Scrisoarea demonstrează determinarea sa &icirc;n a utiliza teroarea &icirc;mpotriva oricărei forme de opoziție.</p>
<p>P&acirc;nă spre sf&acirc;rșitul anului 1921, Lenin era deja incapacitat fizic. &Icirc;n decembrie 1922 &icirc;ncepuse să-i dicteze secretarei sale, Lidia Fotieva, anumite &icirc;ndrumări (ceea ca va fi recunoscut ulterior ca &ldquo;testamentul&rdquo; său). Foarte preocupat de moștenitori, s-a concentrat &icirc;n aceste note asupra cuplului Stalin-Troțki. Percep&acirc;ndu-i cu calitățile și neajunsurile lor, se temea că viitoarea competiție pentru șefia Partidului va duce la scindarea acestuia. Și deși a mai numit alți patru candidați, niciunul nu avea, &icirc;n opinia sa, stofa de lider a celor doi (Stalin, respectiv Troțki). &Icirc;n 1923, Lenin &icirc;ncepuse să aibă din ce &icirc;n ce mai multe dubii &icirc;n privința lui Stalin. Dar chiar și lui i-ar fi fost greu să-l mai elimine din pozițiile ranforsate pe care le deținea &icirc;n structurile de partid, sau din poziția de comisar al naționalităților (ș.a.m.d.). Scindarea de care se temea Lenin &icirc;ncepuse să se petreacă sub ochii săi, iar greii partidului (Zinoviev, Kamenev, Buharin) trecuseră deja de partea lui Stalin. Un alt detaliu personal care &icirc;l deranjase foarte tare pe Lenin fusese o ceartă pe care Stalin o avusese &icirc;n 1922 cu Krupskaia (soția sa). &ldquo;Testamentul&rdquo; lui Lenin nu era c&acirc;tuși de puțin benevolent cu Stalin, iar c&acirc;nd Krupskaia l-a &icirc;nm&acirc;nat fizic Comitetului Central, &icirc;n mai 1924, spera de fapt ca acest text să ducă la &icirc;ndepărtarea lui Koba. A fost discutată demiterea lui Stalin, &icirc;n prezența acestuia, dar propunerea a fost respinsă. &ldquo;Sunt brutal&rdquo;, a recunoscut Djugașvili, dar o fac &icirc;n raport cu dușmanii Partidului. Nici mai apoi, &icirc;n 1927, c&acirc;nd Troțki a &icirc;ncercat să se folosească de același &ldquo;testament&rdquo; pentru a-i submina lui Stalin poziția, lucrurile nu au decurs mai bine. Stalin a declarat el &icirc;nsuși că se face vinovat de singura mare acuzație din text la adresa sa, aceea de a fi un individ &ldquo;necivilizat&rdquo;, și a afirmat că va continua să fie astfel față de cei care atentează la unitatea Partidului.</p>
<p>Comentatorii se referă la acest &ldquo;testament&rdquo; ca la una din marile supoziții istorice. Motivul este acela că Lenin ar fi &icirc;nclinat să se descotorosească de Stalin și că, astfel, soarta moștenirii leniniste ar fi fost alta, ba chiar și &icirc;ntreaga istorie a Uniunii Sovietice. O analiză contrafactuală care cel mai probabil nu duce nicăieri: date fiind natura regimului, opacitatea dogmatică, centralitatea partidului, ascensiunea lui Stalin era inevitabilă! De altfel, Molotov, cel care lucrase &icirc;ndeaproape cu ambii lideri, &icirc;ntrebat fiind, a declarat mai t&acirc;rziu, &icirc;n anii &rsquo;80, fără pic de ezitare, că Lenin fusese un lider mai crunt și că tot el &icirc;i reproșase &icirc;n trecut lui Stalin că nu ar fi suficient de aspru. Pe această linie psihologizantă, Stalin a fost &icirc;n fond o extensie aproape naturală a predecesorului său.</p>
<p>Cultul lui Lenin a apărut &icirc;ncă &icirc;nainte de moartea sa, dar s-a dezvoltat gargantuesc imediat după funeralii. Clădirile oficiale, &icirc;nchisorile, școlile (etc.), fuseseră &icirc;mp&acirc;nzite cu portrete și citate din Vladimir Ilici. Tot &icirc;n ianuarie 1924, pe data de 26 (la cinci zile după deces), numele orașului Petrograd a fost preschimbat &icirc;n Leningrad. Pentru a-și consolida propria poziție, Stalin &icirc;nsuși și-a asumat cultul lui Lenin, &icirc;n fapt doctrina infailibilă a leninismului. Apoi, s-a lansat &icirc;n a interpreta public &icirc;nvățăturile &ldquo;mentorului&rdquo; său asumat (prelegeri care inițial au apărut &icirc;n Pravda iar apoi au fost tipărite, ca volum, sub titlul &ldquo;Bazele leninismului&rdquo;; acesta a devenit rapid un text de bază (manual), predat &icirc;n universități, și s-a v&acirc;ndut &icirc;n peste 17 milioane de copii). Și deși spre deosebire de alți membri ai Olimpului bolșevic nu se considera egalul lui Lenin, Stalin a folosit această inferioritate intelectuală asumată și și-a &icirc;nsușit ideea de cult, desemn&acirc;ndu-se pe sine ca reprezentant al &ldquo;mentorului&rdquo; său pe păm&acirc;nt.</p>
<p>Pe 21 ianuarie se &icirc;mplinesc 90 de ani de la moartea lui Vladimir Ilici Lenin, dar mitul său &icirc;mplinește de fapt, &icirc;n acest an, 144 de ani. Comemorare sau aniversare (?), ne putem &icirc;ntreba&hellip; Corpul a &icirc;ncetat să palpite &icirc;n 1924, dar spiritul său continuă să b&acirc;ntuie cugetele multora. O adevărată &ldquo;transsubstanțializare&rdquo; simbolică. Este Lenin &icirc;ntr-adevăr epuizat?, se &icirc;ntreabă și Robert Service. Popularitatea sa &icirc;n Rusia ca una dintre cele mai &icirc;nalte figuri istorice este confirmată de varii sondaje. Același R. Service emite concluzia: &ldquo;Viitorul nu stă &icirc;n comunismul leninist. Dar dacă viitorul se află &icirc;n altă parte, atunci nu știm exact unde. Lenin a apărut pe neașteptate. Cel puțin, viața și cariera sa extraordinare demonstrează nevoia fiecăruia de a fi vigilent. Nu multe personaje istorice au produs acest efect&hellip;&rdquo;</p>
<p><img fetchpriority="high" decoding="async" src="/uploads/images/Screen%20Shot%202014-01-25%20at%209_31_41%20AM.jpg" width="465" height="334" alt="" /></p>
<p>Autor:&nbsp;Marius Stan &#8211; Politolog și redactor-șef al revistei History of Communism in Europe. &Icirc;ncep&acirc;nd cu 2006, s-a ocupat de studierea istoriei regimurilor comuniste. <br />
<strong><br />
Sursa: </strong><a href="http://www.europalibera.org/content/article/25238597.html"><strong>europalibera.org</strong></a></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/opinie-lenin-si-moartea-ca-adversari-54253.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Voronin, Lupu, Filat, Ghimpu şi Moartea</title>
		<link>https://timpul.md/articol/voronin-lupu-filat-ghimpu-si-moartea-20411.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/voronin-lupu-filat-ghimpu-si-moartea-20411.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 11 Feb 2011 03:35:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Interviu]]></category>
		<category><![CDATA[aie]]></category>
		<category><![CDATA[anecdota]]></category>
		<category><![CDATA[moartea]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/voronin-lupu-filat-ghimpu-si-moartea-20411.html/</guid>

					<description><![CDATA[(varianta Inei Rudeanu)

&#206;ntr-un avion se află Voronin, Lupu, Filat şi Ghimpu. Admiră de sus frumuseţea peisajelor. Ce frumoasă ţară avem! spune Voronin. Pentru fericirea moldovenilor eu mi-aş da şi viaţa. Şi eu mi-aş da-o, zice Lupu. Şi eu, oftează Filat. Şi eu, murmură visător Ghimpu. &#206;n timpul acesta intră Moartea cu coasa pe umăr, se apropie de cei patru şi anunţă: vin din partea moldovenilor, ei vor să fie fericiţi, aşa că daţi-mi ce aţi promis - vieţile voastre.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Voronin se &icirc;ngălbeneşte la faţă şi zice:<br />
&#8211; Nu am nimic &icirc;mpotrivă, jur pe partbilet, dar nu aţi &icirc;nceput cu cine trebuie. Nu că mă tem, dar ar fi mai bine s-o luaţi &icirc;n ordine alfabetică. Ghimpu trebuie să plece primul, &bdquo;G&rdquo; se află &icirc;naintea lui &bdquo;V&quot;.</p>
<p>Ghimpu, revoltat:<br />
&#8211; Neruşinatule! Cel mai mult moldovenii au suferit din cauza voastră. Consider că cei cu păcate grele trebuie să aibă prioritate. Dacă luăm &icirc;n considerare şi v&acirc;rsta, mata, ca decan al tuturor deputaţilor, eşti obligat să-ţi dai obştescul sf&acirc;rşit primul. Eu mai am de lucru, trebuie să am grijă de Dorin, trebuie să văd Unirea.<br />
&#8211; La paştele calului unire! se răsteşte Voronin, &icirc;ntorc&acirc;ndu-se spre Moarte.<br />
&#8211; Luaţi-l pe Ghimpu, că el nu-i sănătos la cap, se g&acirc;ndeşte tot timpul la unire.  <br />
Lupu se uită cu sc&acirc;rbă la coasa Morţii:<br />
&#8211; C&acirc;nd mă g&acirc;ndesc că nici nu am apucat să devin preşedinte ales şi iubit! Şi doar o singură medalie am dat. Nu-i &icirc;nţeleg eu pe moldoveni &#8211; de ce numaidec&acirc;t trebuie să moară toţi conducătorii  ca ei să fie fericiţi? Eu cred că sacrificarea unuia dintre noi va fi suficientă, ce ziceţi? Haideţi să negociem. Să găsim acele valori şi principii care vor ajuta la identificarea unui erou adevărat.<br />
Moartea dă din cap că nu se poate. Lupu se retrage &icirc;n coada avionului, scoate mobilul şi formează un număr.<br />
Filat, timid, adres&acirc;ndu-se către Moarte:<br />
&#8211; Vă rugăm să ne explicaţi care este procedura. Există vreun regulament &icirc;n acest sens?<br />
Moartea:<br />
&#8211; Păi, totul e simplu. Vă propun să săriţi din avion. Fără paraşute. Dacă cineva nu vrea &#8211; eu &icirc;l ajut. Cine are o ultimă dorinţă, o poate spune, dar nu garantez că o pot &icirc;ndeplini.<br />
Filat se scarpină la ceafă:<br />
&#8211; Eu vreau să fie organizat un referendum, să &icirc;ntreb cetăţenii dacă moartea mea &icirc;ntr-adevăr o să-i facă fericiţi. Ba nu, să fie am&acirc;nată &icirc;ndeplinirea sentinţei p&acirc;nă sunt construite toate casele la Cotul Morii şi Obileni şi p&acirc;nă obţinem regim fără vize cu UE. <br />
Ghimpu:<br />
&#8211; Eu vreau ca Voronin să fie judecat pentru toate crimele comunismului. Să călătorească tot restul vieţii &icirc;ntre Pruncul şi Hlinoaia.<br />
Voronin:<br />
&#8211; Iar eu plătesc un milion de euro ca Michelle să fie aruncat deasupra Rom&acirc;niei. Lui viză pentru Rom&acirc;nia nu-i trebuie, ha-ha! Şi dau un miliard ca să-i vad pe nepoţii lui Chirtoacă cum dau onoruri din budka de pe strada Ciocarliei.<br />
Ghimpu, continu&acirc;nd g&acirc;ndul cu sarcasm:<br />
&#8211; &#8230; &icirc;n timp ce o cavalcadă de sicrie se &icirc;ndreaptă spre Doina, iar &icirc;n ele 42 de mumii ale istoriei, cu seceri şi ciocane &icirc;n m&acirc;ini, ca faraonii egipteni. Ha, ha, ha!<br />
Filat, vădit iritat:<br />
&#8211; Liniştiţi-vă, vă rog! Voi toţi aţi deţinut funcţia de preşedinte, iar eu &icirc;ncă nu am apucat să aduc folos ţării.  <br />
(&hellip;)  Se apropie Lupu, &icirc;nchiz&acirc;nd telefonul:<br />
&#8211; Spuneţi, vă rog, pe numele cui exact au fost eliberate acolo sus (arăt&acirc;nd cu degetul spre cer) prescripţii de moarte?<br />
Moartea verifică &icirc;ntr-un carnet:<br />
&#8211; Să vedem&#8230; Voronin Vladimir, Ghimpu Mihai, Lupu Marian, Filat Vladimir&#8230;<br />
Lupu, prefăc&acirc;ndu-se că răsuflă uşurat:<br />
&#8211; Atunci să ştiţi, dragi prieteni, ca la mijloc este o greşeală. Numele meu nu este &icirc;n listă. Eu nu mă numesc Marian Lupu, ci Vlad Ulinici. L-am schimbat acum o lună. Am renunţat şi la cetăţenia moldovenească, iată, priviţi &icirc;n acte. Practic, nu am nimic comun cu voi.<br />
Toţi răm&acirc;n cu gura căscata. Moartea scapă coasa din m&acirc;ini.<br />
Filat:<br />
&#8211; Parcă altcineva era Ulinici?! De ce nu aţi coordonat schimbarea cu consiliul AIE?<br />
Voronin, r&acirc;z&acirc;nd:<br />
&#8211;  Aţi uitat că Lupu parul &icirc;şi schimbă, dar năravul ba. Acum şi-a schimbat şi numele de familie.  <br />
Moartea, iritată de scenele de ceartă:<br />
&#8211; Gata, m-am săturat de voi! Hai, săriţi, ca moldovenii să devină, &icirc;n sf&acirc;rşit, fericiţi!<br />
Filat:<br />
&#8211; Mai am o remarcă importantă. Moldovenii nu vor fi fericiţi at&acirc;ta timp c&acirc;t la sol mai sunt persoane care le fac viaţa amară. Ştiţi voi la cine mă refer. Trebuie să meargă şi el cu noi.  <br />
Ceilalţi lideri politici:<br />
&#8211; Da, da! Să vină şi Serafim Urecheanu! Să nu-şi &icirc;nchipuie că-i Zeul Ra. El face parte din gaşca veche.   <br />
Ghimpu, cu suspiciune:<br />
&#8211; Ia stai! Nu cumva Urecheanu te-a trimis la noi? Scoate chiar acum gluga să-ţi vedem faţa adevărată, Moarte. Gata cu frica!<br />
Moartea se retrage, dar cei patru tăbărăsc asupra ei, &icirc;i smulg coasa şi &icirc;i scot straiele. Spre uimirea lor, Moartea se dovedeşte a fi chiar Serafim Urecheanu &icirc;n carne şi oase. <br />
&#8211; Cum naiba ai nimerit &icirc;n barca noastră&#8230; adică &icirc;n avionul nostru? Dumneata nu ai obţinut bilet de călătorie cu noi, ai fost &icirc;ntors la vamă, face nedumerit Lupu.<br />
Urecheanu:<br />
&#8211; Fiţi atenţi, fraierilor! Eu am visat cum cărţile cu seceri şi ciocane au fost aruncate la gunoi, cum stejarii au fost tăiaţi pentru lemne de foc, cum trandafirii au nimerit &icirc;ntr-o coroană cu panglici negre, iar doi inşi băteau cuie &icirc;n capacele de pe coşciugele voastre politice de săreau sc&acirc;ntei &icirc;n jur.  <br />
După care Urecheanu &icirc;şi pune rapid sacul cu paraşuta şi sare din avion: <br />
&#8211; Soare forever! I&#8217;ll be back!</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/voronin-lupu-filat-ghimpu-si-moartea-20411.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
