<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>noaptea bocetelor &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/noaptea-bocetelor/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Sun, 15 May 2022 04:05:08 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.5</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>noaptea bocetelor &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>NOAPTEA BOCETELOR în Basarabia şi consecinţele ei</title>
		<link>https://timpul.md/articol/noaptea-bocetelor-in-basarabia-si-consecintele-ei-122303.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/noaptea-bocetelor-in-basarabia-si-consecintele-ei-122303.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 26 Oct 2017 06:30:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[basarabia]]></category>
		<category><![CDATA[consecinte]]></category>
		<category><![CDATA[gulag]]></category>
		<category><![CDATA[istorie]]></category>
		<category><![CDATA[noaptea bocetelor]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/noaptea-bocetelor-in-basarabia-si-consecintele-ei-122303.html/</guid>

					<description><![CDATA[Sinucigaşii din Gulag se dezbrăcau &#238;n pielea goală, se culcau &#238;n zăpadă şi &#238;n patru minute nu mai erau &#238;n viaţă&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a fost una a bocetelor pentru toată Basarabia. Atunci provincia a fost decapitată la propriu: familii de intelectuali, preoți, reprezentanți ai administrației rom&acirc;nești care au decis să răm&acirc;nă acasă au fost arestați. Iar pe 14 iunie, fie &icirc;n gările mai depărtate de localități, fie &icirc;n gara din Tiraspol, bărbații &icirc;nvinuiţi de &icirc;ncălcarea legislației sovietice au fost separați de familii și, indiferent de v&acirc;rsta sau starea sănătății, erau transportați &icirc;n &icirc;nchisorile Gulagului.   </p>
<h1>&bdquo;P&acirc;nă &icirc;n lagăr au murit 40% dintre bărbați&rdquo;</h1>
<p>Puținii supraviețuitori ai &icirc;nchisorilor Gulagului au avut curajul să descrie calvarul la care au fost supuși de regim. Boris Cucută din s. Ceamașir, r-l Ismail, &icirc;și amintea că, la 13 iunie 1941, bărbaţii supuşi represaliilor din toate județele Basarabiei au fost duși la Tiraspol și &icirc;mbarcați &icirc;n două eșaloane a c&acirc;te 50&ndash;60 de vagoane. P&acirc;nă a ajunge la locul destinației, au staționat pe la toate gările posibile, unde &icirc;ndurau foame și sete. Un alt supraviețuitor, Ion Costanda din Cahul, care &icirc;n momentul deportării avea 20 de ani, descrie modul &icirc;n care, la Tighina, bărbații au fost despărțiți de femei și urcați &icirc;ntr-un alt eșalon. Erau at&acirc;t de mulți, spunea el, &icirc;nc&acirc;t nu &icirc;ncăpeau nici &icirc;n picioare. &bdquo;Ne-au dus &icirc;n Gulag, &icirc;n Ural. Pe la Sverdlovsk ne-au dat pește sărat și trei căldări de apă la vagon. P&acirc;nă &icirc;n lagăr au murit 40% dintre bărbați&rdquo;. Despre aceleași trăiri vorbeşte și Elena Mămăligă din s. Ciuciuleni, r-l Strășeni, făc&acirc;nd referire la amintirile tatălui său. Acesta povestea că bărbații deportați stăteau &icirc;n vagon ca chibriturile &icirc;n cutie și erau hrăniți cu pește sărat, fără a primi apă. &Icirc;n semn de batjocură, milițienii deschideau din c&acirc;nd &icirc;n c&acirc;nd ușa vagonului, le arătau c&acirc;te o sticlă cu apă, apoi &icirc;i vărsau conţinutul pe jos şi r&acirc;deau.</p>
<h1>Erau constr&acirc;nşi să-şi recunoască vina</h1>
<p>Dosarele &icirc;ntocmite bărbaţilor transportați &icirc;n Gulag &icirc;n anul 1941 sunt păstrate &icirc;n Depozitul Special al Serviciului de Informații și Securitate. &Icirc;n baza acestora, am stabilit că cei arestați au fost aduși &icirc;n lagărul din Ivdellag. P&acirc;nă la sf&acirc;rșitul lui ianuarie 1942, aceştia erau chemați periodic la interogatorii, unde li se cerea să-şi recunoască vina ce li se incrimina &icirc;n dosarele &icirc;ntocmite de angajații sovietului sătesc din localităţile lor de baştină. De asemenea, erau constr&acirc;nşi să fie de acord cu acuzaţiile aduse de martori. &Icirc;n cazul &icirc;n care &icirc;nvinuitul nu se supunea acestor cerințe, la dosarul său erau anexate, &icirc;n calitate de probe, mărturiile depuse de consăteni sau colegi de serviciu. </p>
<p>&Icirc;n luna ianuarie, cu precădere &icirc;n perioada 16&ndash;30 ianuarie 1942, o comisie din care făceau parte locotenentul inferior al Securității de Stat R&icirc;janov, locotenentul inferior al Securității de Stat Torsunov, sergentul Securității de Stat Firsakov, locotenentul inferior al Securității de Stat Rog, sergentul de securitate Soloviov au &icirc;ntocmit fişe ale inculpaţilor, care erau anexate la dosare, fiind vizate de către șeful echipei de anchetă, locotenentul securității de stat Livanov. </p>
<p>Persoanele arestate &icirc;n noaptea bocetelor erau &icirc;nvinuite de activităţi contrarevoluționare. Fișa inculpatului conținea o rubrică &icirc;n care Comisia din Ivdellag indica c&acirc;ți ani condamnatul trebuia să fie suspus la munci forțate. De regulă, formularea oficială era: &bdquo;Inculpatul (numele, prenumele) trebuie să ispășească o pedeapsă de (numărul anilor) ani &icirc;n Lagărele de muncă corecțională&rdquo;. Ulterior, fiecare dosar era trimis spre examinare, &icirc;n lipsa inculpatului, la Comisia Specială din cadrul NKVD-ului, care confirma &icirc;nvinuirea adusă și perioada de detenție. </p>
<p>Pentru majoritatea basarabenilor, răspunsurile Comisiei speciale au venit centralizat, la 12 martie 1942, la 27 iunie 1942 și la 1 iulie 1942. Aceste răspunsuri ne arată că basarabenii deportați &icirc;n iunie 1941 au fost condamnați la munci forțate &icirc;n două &icirc;nchisori ale Gulagului. Toți cei &icirc;nvinuiți pe motive politice și preoții au rămas să muncească la Ivdellag, &icirc;n regiunea Sverdlovsk. Iar cei &icirc;nvinuiți pe motive economice, au fost transferaţi, &icirc;n aprilie 1942, &icirc;n lagărul stalinist din Karaganda, ținutul Krasnoiarsk. Spre deosebire de primii, cărora li se interzicea să scrie scrisori, cei duşi la Karaganda aveau dreptul să trimită c&acirc;te două scrisori pe an, care evident că erau cenzurate. </p>
<h1>M&acirc;ncau p&acirc;ine grea ca piatra</h1>
<p>După ce a revenit din &icirc;nchisoare, primarul de Ciuciulea, Grigore Scafaru, a povestit familiei condițiile &icirc;n care a trăit la Ivdellag. Astfel, &icirc;n celulele &icirc;n care au fost repartizați, erau paturi cu două nivele, pe care erau aşternute saltele murdare. Fiecare avea şi c&acirc;te o pernă din vată și c&acirc;te o păturică. Au primit şi &icirc;mbrăcăminte specială: tunică, pantaloni și bonetă &ndash; toate de culoare neagră. Pe haine era imprimată cu vopsea albă litera cu care &icirc;ncepea numele deţinutului și un număr. Ferestrele aveau gratii de fier. Noaptea, barăcile se &icirc;ncuiau. &Icirc;n spatele coridorului, se afla un fel de baie și un WC, de unde venea un miros insuportabil. &Icirc;n barăci erau c&acirc;te o sută de persoane, printre care se numărau şi hoți, care se proclamau &bdquo;regi&rdquo; cu s&acirc;nge albastru sau aleșii lumii, pe c&acirc;nd ceilalți erau numiți pușlamale, diavoli, fiare&#8230;</p>
<p>Potrivit lui Scafaru, lagărul era &icirc;nconjurat de un gard din sc&acirc;nduri, cu două r&acirc;nduri de s&acirc;rmă ghimpată. Pe un st&acirc;lp, dincolo de gard, era agățat un difuzor care funcționa fără &icirc;ntrerupere, zi și noapte. Deţinuţii erau hrăniţi de două ori pe zi, dimineața și seara, cu o ciorbă și două-trei linguri de terci din mălai sau ovăz. Primeau și c&acirc;te 500 g de p&acirc;ine de calitate proastă. Deși p&acirc;inea era grea ca piatra, c&acirc;nd o luai &icirc;n m&acirc;nă, fiecare se străduia să o măn&acirc;nce imediat, fiindcă altminteri ți-o furau alții și răm&acirc;neai flăm&acirc;nd toată ziua.</p>
<h1>Cum aveau loc suicidele &icirc;n Gulag</h1>
<p>Deținuții din Ivdellag munceau &icirc;n industria forestieră: la tăiat pădure și la construcția căii ferate. Din cauza condițiilor inumane de muncă, zilnic decedau sute de oameni. Eugen Livovschi, fiul directorului școlii din Zgărdești, Nicolae Livovschi, care a devenit ulterior membru corespondent al AȘM, descriind condițiile de detenție din Ivdellag despre care a aflat de la taică-său, menționează că p&acirc;nă &icirc;n iarnă deținuții au construit barăci și alte acareturi inclusiv pentru depozitarea cadavrelor. Eugen Livovschi mai spunea că nimeni nu a primit haine de iarnă și oamenii umblau &icirc;n &icirc;ncălțăminte din coajă de copac și zdrențe. Morții erau &icirc;ngropați &icirc;n gropi mari, săpate &icirc;ncă din vară. La &icirc;nceput, deținuții aranjau pe fundul gropii un r&acirc;nd de cadavre, pe care le acopereau cu var nestins, iar deasupra culcau alte trupuri. C&acirc;nd groapa era plină, se arunca peste cadavre un strat de țăr&acirc;nă, care era bine nivelată și presată.  </p>
<p>Mulți deținuți nu rezistau condițiilor la care erau supuși și &icirc;și puneau capăt zilelor. Valeriu Harabagiu, din orașul Comrat, &icirc;și amintea că sinucigaşii se dezbrăcau de puținele zdrențe pe care le aveau pe ei, se culcau &icirc;n zăpadă și peste trei-patru minute se despărţeau de viaţă. </p>
<h1>Scriau scrisori pe coajă de copac</h1>
<p>Cei care aveau dreptul la corespondenţă le scriau rudelor rămase &icirc;n Moldova, rug&acirc;nd să li se trimită colete cu m&acirc;ncare sau &icirc;ntreprindeau eforturi pentru a-și găsi familiile deportate. Din spusele Elenei Bivol din s. Ciuciuleni, r-l Strășeni, desprindem că tatăl ei i-a trimis scrisoare fratelui rămas acasă cu rugămintea de a-i trimite nişte făină de păpușoi sau urluială (măcinătură din diferite cereale, care servea drept hrană pentru vite), puțină grăsime chiar și de c&acirc;ine, ca să măn&acirc;nce o dată pe săturate și să moară. Iată cum &icirc;şi aminteşte despre corespondenţa cu tatăl său şi Valentina Mihăilă din comuna Puținteni, r-l Orhei: &bdquo;Tata a aflat despre noi și, la &icirc;nceputul lunii mai, am primit o scrisorică de la d&acirc;nsul, &icirc;n care ne comunica unde se află și ne-a dat adresa lui tanti Cati, sora mamei, care tot pe data de 13 iunie a fost ridicată din satul Negrești, comuna Strășeni cu &icirc;ntreaga familie și duși &icirc;n Kazahstan. Tata a fost judecat și condamnat la zece ani. Prin septembrie 1943 a sosit caravana trasă de vaporul &bdquo;Mikoian&rdquo;, care venea o dată pe an. A adus poșta, am primit de la el răspuns la o scrisoare de a noastră din 1942, scrisă pe o coajă de copac &icirc;n care ne anunța că este foarte bolnav și cerea de la noi ajutor cu alimente. C&acirc;nd i-am trimis, tata nu mai era &icirc;n viață. La 21 mai 1944 a decedat &icirc;n Ivdel, regiunea Sverdlovsk&rdquo;. </p>
<p>C&acirc;nd se trecea din viaţă vreun deţinut, medicul &icirc;nchisorii, condamnat şi el, doar constata decesul. De aceea &icirc;n marea majoritate a certificatelor de deces, care se păstrează &icirc;n dosarele de arhivă, drept cauză a morţii este indicată hemoragia internă sau cancerul la colon.  </p>
<p>Lagărul de la Ivdel a fost &icirc;nchis &icirc;n anii 1943&ndash;1944. Deţinuţii basarabeni rămași &icirc;n viață au fost transferați &icirc;n regiunea Krasnoiarsk. Eugen Livovschi a mers la locul de detenție al tatălui și a aflat de la localnici că, prin 1944, teritoriul, unde era amplasat lagărul, a fost nivelat cu un buldozer. </p>
<p>Astfel ocupantul sovietic a nimicit intelectualitatea noastră. </p>
<p><em><strong>Mariana S. ȚĂRANU,<br />
conferențiar universitar,<br />
doctor &icirc;n istorie&nbsp;</strong></em></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/noaptea-bocetelor-in-basarabia-si-consecintele-ei-122303.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
