<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>poeme &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/poeme/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Wed, 11 May 2022 22:05:08 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.5</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>poeme &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Alec Duma &#8211; un poet necunoscut</title>
		<link>https://timpul.md/articol/alec-duma-un-poet-necunoscut-95576.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/alec-duma-un-poet-necunoscut-95576.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Iurie Colesnic]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 01 Aug 2016 08:43:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[Alec Duma]]></category>
		<category><![CDATA[poeme]]></category>
		<category><![CDATA[poet]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/alec-duma-un-poet-necunoscut-95576.html/</guid>

					<description><![CDATA[&#8222;...am crezut &#238;ntotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte.&#8221; (Octavian Goga)]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>La finele lui august, mica publicitate a unui ziar bucureştean găzduia un necrolog al Uniunii Scriitorilor, scris &icirc;n memoria unui coleg de breaslă pe nume Alec Duma. Se vede că necrologul fusese alcătuit de unul dintre scriitorii care nu numai că era bine informat referitor la datele biografice, dar &icirc;l cunoscuse probabil pe cel proaspăt dispărut. De aceea, pe l&acirc;ngă formulele obişnuite &icirc;n asemenea texte, s-au strecurat şi r&acirc;nduri mai deosebite:  <br />
&bdquo;Versurile sale sunt caracterizate de un timbru muzical original, av&acirc;ndu-şi izvorul &icirc;n eul său sensibil, discret şi luminos&rdquo;, iar &icirc;n altă parte regretele sunt foarte sincere: &bdquo;Prin &icirc;ncetarea din viaţă a poetului Alec Duma, lirica noastră pierde pe unul dintre devotaţii ei slujitori&rdquo;.</p>
<p>Şi, parcă intuindu-şi destinul, şi mai ales partea lui de zbor dincolo de moarte, poetul scria:</p>
<p>Drumuri de vis<br />
Mă vor pierde<br />
La porţile soarelui.<br />
C&acirc;tă lumină poate <br />
Aduna lutul<br />
&icirc;ntr-un suflet sfid&acirc;nd<br />
Nopţile &ndash; carcere?<br />
Plecările mele răm&acirc;n<br />
Pretext de &icirc;ntoarcere.<br />
(Pretext, din cartea Poeme)</p>
<p>&Icirc;ntr-adevăr, peste aproape 20 de ani, Alec Duma revine nu doar &icirc;n circuitul literar, dar, &icirc;n primul r&acirc;nd, revine la baştină, &icirc;n Basarabia.</p>
<p>Biografia lui are, pe de o parte, tangenţe cu alte biografii din generaţia sa, răm&acirc;n&acirc;nd totodată, &icirc;n mare parte, originală, dramatică, dominată de o fermă credinţă &icirc;n afirmarea artistică.</p>
<p>Cred că istoriile literare care au trecut pe l&acirc;ngă creaţia lui fără să aibă răbdarea să poposească măcar pentru o singură clipă, au dat greş. Datele lui biografice sunt pline de informaţii care deschid &icirc;n mare parte cărţile epocii şi dau &icirc;n vileag falsul multor afirmaţii de mai t&acirc;rziu. Copiii basarabeni au avut şansa lor de afirmare &icirc;n perioada interbelică, şansa pe care, pare-se, n-o mai au copiii de astăzi din R. Moldova.<br />
Toate elementele dotate erau stimulate și ajutate să se realizeze. Intelectualii considerau drept datorie de onoare aceste gesturi de generozitate. Ba mai mult dec&acirc;t at&acirc;t, astăzi se uită de faptul că &icirc;n multe familii de intelectuali basarabeni erau &icirc;nfiați copii, chiar dacă &icirc;n familie existau copiii lor naturali. Era o mișcare firească de umanizare a societății, de aplicare &icirc;n practică a valorilor creștine.  <br />
Alec Duma este un nume de &icirc;mprumut, poate inspirat tot de copilărie, de cel care a fost ALEXANDRE DUMAS. Oricum ar fi, numele lui la naştere a fost Alexe Solomon, şi s-a născut &icirc;ntr-o familie de ţărani din comuna Nisporeni, judeţul Lăpuşna, la 17 martie 1913. <br />
Rămas la v&acirc;rsta de 7 ani fără tată, a &icirc;nvăţat forte bine &icirc;n şcoala primară. După absolvirea a 4 clase este ajutat de directorul şcolii Andrei Albu care l-a trimis la Iaşi, unde a &icirc;nvăţat la Şcoala Normală, după care urmează Academia de Muzică şi Artă Dramatică din acelaşi oraş. Pictor &icirc;nzestrat și bun dansator, venea &icirc;n vacanţă şi cu ajutorul prietenilor din sat organiza serate şi baluri unde el era animatorul principal. <br />
A purtat &icirc;n suflet toată viaţa ecoul acelor dulci amintiri. Şi de aceea, la 1 noiembrie 1970, st&acirc;nd pe pragul casei părinteşti, a scris o minunată poezie care a intitulat-o Păm&acirc;ntul meu natal şi pe care a dedicat-o foarte frumos: &bdquo;Se &icirc;nchină fraţilor mei din Nisporenii Lăpuşnei, &icirc;n al zecelea an de c&acirc;nd i-am &icirc;mbrăţişat şi am scris acest poem al gliei natale, neuit&acirc;nd nicic&acirc;nd visele copilăriei&rdquo;.</p>
<p>După absolvirea Academiei, se &icirc;ncadrează &icirc;n &icirc;nvăţăm&acirc;nt, activ&acirc;nd din 1940 p&acirc;nă &icirc;n 1953, ca profesor la liceele din Suceava şi Botoşani. Din 1953, se stabileşte la Bucureşti angaj&acirc;ndu-se ca profesor la Liceul I.L. Caragiale, de unde s-a pensionat din motive de sănătate.</p>
<p>Debutează &icirc;n presă pe c&acirc;nd era student. Colaborează la diverse publicaţii cu articole pe teme literare şi pedagogice. Editorial, debutează t&acirc;rziu, &icirc;n 1975, cu volumul de versuri &bdquo;Poeme&rdquo; (Editura Litera, Bucureşti), după care apar &bdquo;Cer de foc &icirc;n ape&rdquo; (1976), &bdquo;Partea mea de aer&rdquo; (1978), &bdquo;&Icirc;n ploile oglinzii&rdquo;(1980).</p>
<p>Debutul t&acirc;rziu nu-l stinghereşte. Experienţa literară, tehnica versificaţiei, experimentele poetice &icirc;i permit să plămădească &icirc;n laboratorul intim poeme &icirc;n vers alb, sonete şi versuri cu rimă clasică. Tematica este variată. Necruţător cu sufletul său, poetul se căzneşte să descopere misterele care nasc poezia&#8230; </p>
<p>&Icirc;n memoria soţiei</p>
<p>O mai aştept pe-aceea ce nu vine<br />
Plecată-n altă neştiută cale &ndash;<br />
A stat c&acirc;ndva aici pe-aceste dale<br />
C&acirc;nd mi-au rămas at&acirc;ta de străine?!</p>
<p>Dar clipa care-n goluri se prăvale<br />
Mi-a ars tot visul meu de l&acirc;ngă mine &ndash;<br />
Balanţa nu mai poate să &icirc;ncline<br />
Acelaşi timp &icirc;n talerele sale.</p>
<p>Cum gestul ei &icirc;n ploaia fără scuturi<br />
O spaimă-i răsturnase untdelemnul,<br />
Scurg&acirc;ndu-se-n neant prin zbor de fluturi;</p>
<p>Din cer ecouri n-au mai vrut să-i vină &ndash;<br />
Şi steaua-i &icirc;ndrăgise-n ape semnul<br />
Sting&acirc;ndu-şi parcă propria-i lumină!</p>
<p>(Zbor de fluturi, din placheta &Icirc;n ploile oglinzii)</p>
<p>Dorinţa lui de afirmare a fost extrem de mare. Se pregătea de ani de zile să apară &icirc;n volum. Şi-a făcut un autoportret, un profil &icirc;n peniţă, desen care a fost plasat la deschiderea volumului Poeme.</p>
<p>A decedat la 24 august 1980. Rudele, soţia Tuţa, fiul Gigi, fiica Nica, &icirc;mpreună cu nepoţii, şi-au luat rămas bun de la el &icirc;n biserica din bd. Ion Şulea 38, apoi l-au dus pe ultimul drum la Cimitirul Stăuleşti II, unde a fost &icirc;nhumat la ora 13, &icirc;n data de 26 august 1980.<br />
Unul din prietenii poetului, Ion Secoşanu, poet şi el, i-a dedicat un poem la stingerea graiului şi a scris un necrolog care merită să fie reprodus ca un argument al dragostei şi preţuirii:</p>
<p>Stimate și iubite frate al poetului Alec Duma,</p>
<p>O datorie de suflet am de plătit fraţilor poetului Alec Duma, pe numele adevărat Alexe Solomon, de a prefaţa cu c&acirc;teva cuvinte acest mic florilegiu de versuri &bdquo;La stingerea graiului&rdquo;, citit &icirc;n cimitirul scriitorilor din Bucureşti, ca un rămas bun, acolo unde e veşnică tăcere, de la prietenul meu cel mai sincer şi confratele meu &icirc;ntru poezia vremii noastre.<br />
Timp de cinci ani am fost cel care l-am &icirc;ncurajat pe c&acirc;mpul de luptă cu boala lui nemiloasă, care-l măcina zi de zi, ceas de ceas. Chiar după ce s-a căsătorit cu doamna Tuţa, eu mi-am vizitat zilnic prietenul şi alături de soţia sa, am căutat să &icirc;nfr&acirc;ngem nemiloasa moarte. Dar, spectrul ei apăs şi asupra noastră, chiar chipul doamnei Duma, e cu mult schimbat după cele opt luni de boală de c&acirc;nd Alecu, nu a mai avut bucuria să admire cerul, florile şi &icirc;ntregul peisaj al păm&acirc;ntului rom&acirc;nesc.<br />
Mi-e chipul &icirc;ncr&acirc;ncenat şi &icirc;n momentul c&acirc;nd apăs literele maşinii de scris, amintindu-mi zilele şi nopţile lui de durere şi durerea că nu mai poate să-şi revadă satul copilăriei. Cuvintele n-au puterea să prindă nici &icirc;n flacăra emoţiei, chinurile prin care a trecut. Aş spune şi cred că nu greşesc afirm&acirc;nd că nici Cristos pe cruce n-a suferit mai mult dec&acirc;t Alecu, care totuşi căuta să nu ne &icirc;ndurereze şi mai ales pe soţia sa, care asemenea unei mucenice, ziua şi noaptea, era la datorie, &icirc;ntruc&acirc;t doar &icirc;n ultimele 3-4 săptăm&acirc;ni Nica, a binevoit să-şi aducă aminte că are un tată pe care a crescut-o, c&acirc;t despre băiat el nici &icirc;n ultimele lui clipe nu a &icirc;nţeles ce &icirc;nseamnă un tată.<br />
L-am sfătuit &icirc;n noaptea c&acirc;nd ne-a părăsit Alecu să stea şi el măcar &icirc;n noaptea aceea, dar nu a binevoit nici el, nici soţia lui. Materialmente nu l-a ajutat nici cu o cană de apă, nu mai vorbesc să contribuie cu vreun leu, nici măcar la &icirc;nmorm&acirc;ntare.<br />
&icirc;n Basarabia, la fratele lui mijlociu Victor Solomon, se păstrează trei plachete de versuri cu autograf şi o fotografie. Este tot ce-a mai păstrat baştina de la el, doar poate peste ani, alţi critici &bdquo;devoratori&rdquo; de poezie vor descoperi farmecul acestor r&acirc;nduri inspirate:</p>
<p>Mă izgonesc din mine ca o fugă<br />
Aidoma destinului &icirc;n flăcări<br />
Şi stau de strajă-n ape &icirc;mpietrite<br />
Ca două porţi alăturea &icirc;nchise.</p>
<p>Şi-mi trec prin ochi orbiri de curcubeie &ndash;<br />
&Icirc;n palme-mi pun peceţi de sare peştii<br />
Şi-n carnavalul solzilor lumina<br />
S-ascunde-n zi c&acirc;nd trupul tău mai doarme.</p>
<p>Dar cum &icirc;n noapte mi-aş strivi privirea<br />
Şi idolul rănit mi-ar creşte ura<br />
C&acirc;nd lighioane-n drum de-a curmezişul</p>
<p>M-aşteaptă-n vatra lor şi nu mă-ncumet &ndash;<br />
Cum te-aşezam &icirc;n ziua mea, femeie,<br />
Cu mult mai &icirc;nainte dec&acirc;t lumea!<br />
(Cu mult mai &icirc;nainte, din placheta &Icirc;n ploile oglinzii) <br />
Cum fiecare om are norocul său, așa și poeții, visează la fericire nemărginită, dar sunt &icirc;n realitate niște robi ai destinului&#8230;<br />
&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/alec-duma-un-poet-necunoscut-95576.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Un critic basarabean despre un scriitor ieşean: Omul cu trup de păpădie</title>
		<link>https://timpul.md/articol/un-critic-basarabean-despre-un-scriitor-iesean-omul-cu-trup-de-papadie-45972.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/un-critic-basarabean-despre-un-scriitor-iesean-omul-cu-trup-de-papadie-45972.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 22 Jul 2013 05:23:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cultură]]></category>
		<category><![CDATA[basarabean]]></category>
		<category><![CDATA[critic]]></category>
		<category><![CDATA[ieșean]]></category>
		<category><![CDATA[poeme]]></category>
		<category><![CDATA[scriitor]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/un-critic-basarabean-despre-un-scriitor-iesean-omul-cu-trup-de-papadie-45972.html/</guid>

					<description><![CDATA[Volumul de poeme semnat de Şerban Axinte &#8222;Păpădia electrică&#8221; (Casa de pariuri literare, Bucureşti, 2012) anunţă un floral ca o formă de antimetaforă.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Ceea ce mai răm&acirc;ne din vechiul simbol, poate, este fidelitatea umană şi lumina. Doar că lumina nu este una solară, ci una a becului incandescent. E lumina lanternei din subteran, un subteran al fiinţei umane. Acest bulb de lumină mentală pare să &icirc;nlocuiască lipsa solarului, care e una deficitară: &bdquo;patru sori la marginea patului, cu jaluzelele trase&rdquo;; &bdquo;da, ţi-am mai vorbit despre ce am văzut &icirc;n oglindă;/ o păpădie &icirc;şi resoarbe acele electrice/ &icirc;n faţa propriei imagini&rdquo;. Floarea ce creşte &icirc;n cap tinde spre cer: &bdquo;povestea asta s-ar complica inutil/ dacă lamele &icirc;nflorite ale păpădiei/ nu ar decupa cerurile sordide&rdquo; sau &bdquo;acum ai liniştea mea &icirc;n s&acirc;nge,/ s&acirc;ngele tău urcă frumos/ prin tija păpădiei mele p&acirc;nă la cer&rdquo;. E vorba de o proiecţie halucinatorie, vizionară şi onirică.&nbsp;</p>
<p>Capul, mintea, &icirc;n sine, apar aici ca un bulb de lumină, ca un bec electric &icirc;n care se &icirc;nt&acirc;mplă totul, e teatrul de război al existenţei &icirc;n care vuieşte &bdquo;gălăgia din cap&rdquo;. Aici &bdquo;alerg &icirc;n mine ca şi cum aş vrea să mă feresc de o venă plesnită&rdquo;, dar &bdquo;umbrele se agită deasupra creştetului&rdquo; şi nu răm&acirc;ne dec&acirc;t &bdquo;să aşteptăm să ni se desfunde creştetele&rdquo;. Citeşti păpădia ca une fleur du mal. Observăm că păpădia-implant creşte din cap, din minte, partea determinantă a umanului. Purtătorul acestuia e un electroforus. </p>
<p>E un Homo novus, cel cu păpădia neuroelectronică &icirc;n creştet. E o ruptură aici cu sinele, un autism, o traumă. Omul-păpădie e un humanoid, un profet postindustrial: &bdquo;o să mă &icirc;ntorc inginer consultant&#8230;/ o să le trimit toate informaţiile prin telepatie&rdquo;. &bdquo;Păpădia electrică&rdquo; e un cip implantat &icirc;n corpul uman ce contribuie la cuplarea dintre om şi maşină. Corporalitatea umană e &bdquo;deformată&rdquo; şi remodelată &icirc;n acest volum printr-o inginerie organică. <br />
Volumul de poeme are o dedicaţie: &bdquo;magdei, care a &icirc;nţeles deja cum stau lucrurile. Magda are o funcţie fundamentală, e un axis mentis, &icirc;n jurul căreia se roteşte volumul ideatic al cărţii. </p>
<p>Un lucru e cert, cartea e la fel de interesantă ca şi titlul ei. Am apreciat lipsa acelor pagini vanitoase de care este plină literatura rom&acirc;nă la Est şi la Vest de Prut. Şerban Axinte, cu siguranţă, nu face o poezie contrafăcută. &Icirc;nţelegerea unei cărţi despre un Homo electricus, căruia, &icirc;n creştet, &icirc;i creşte (nu poate să nu placă tautologia!) o păpădie bionică&#8230; Floarea cyborg, deşi aminteşte de &bdquo;coroanele de plumb&rdquo; bacoviene, e altceva&#8230; Mă &icirc;ntreb dacă autorul &icirc;nsuşi o poate defini?! </p>
<p><strong>Maria Pilchin</strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/un-critic-basarabean-despre-un-scriitor-iesean-omul-cu-trup-de-papadie-45972.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Poezie de Silvia Goteanschii: „De mult n-am mai stat aşa cu mama”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/poezie-de-silvia-goteanschii-de-mult-n-am-mai-stat-asa-cu-mama-26142.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/poezie-de-silvia-goteanschii-de-mult-n-am-mai-stat-asa-cu-mama-26142.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Dumitru Crudu]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 14 Aug 2011 06:10:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[femeie]]></category>
		<category><![CDATA[poeme]]></category>
		<category><![CDATA[silvia goteanschi]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/poezie-de-silvia-goteanschii-de-mult-n-am-mai-stat-asa-cu-mama-26142.html/</guid>

					<description><![CDATA[Primul lucrul care &#238;ţi sare &#238;n ochi &#238;n cele mai bune poezii ale Silviei Goteanschii din volumul Minunea va veni mai t&#226;rziu, apărut la Editura Feed Back, din Iaşi, &#238;n 2011, &#238;n urma c&#226;ştigării unui concurs de poezie pentru tinerii poeţi, este vigoarea şi impetuozitatea cu care poeta &#238;şi descrie feminitatea. Aceasta e o forţă de nestăvilit. Este o putere care poate mătura totul &#238;n calea sa. Nimic nu i se poate opune şi nimic nu-i rezistă (&#8222;din lemnul tău, amice, / eu voi crea satana / şi voi lăsa &#238;n urmă vedenii cu sandale / &#238;ţi voi lăsa pe buze călăi cu gust de p&#226;ine / spinările de bice&#8221;).&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Femeia din poeziile Silviei Goteanschii este una fatală, av&acirc;nd, de multe ori, o energie distructivă (&bdquo;s-ar putea să vă transform &icirc;n broaşte / un preot m-a luat o dată de m&acirc;nă şi i s-a făcut faţa de catran&rdquo;). Dar autoarea e conştientă at&acirc;t de părţile luminoase, c&acirc;t şi de cele &icirc;ntunecate  ale feminităţii sale şi pare a fi sigură că le poate controla. Oricum, poeziile &icirc;n care poeta scoate &icirc;n vileag puterea şi fragilitatea feminităţii sale sunt foarte numeroase şi sunt printre cele mai izbutite din carte. Sunt &icirc;nsă şi unele poezii din care nu am putut reţine dec&acirc;t o imagine sau două, dar cele care au supravieţuit lecturii merită toţi banii: &bdquo;unde e dragostea &icirc;n toată tranziţia asta mă &icirc;ntreb / şi văd la măsuţa din st&acirc;nga / o mamă neagră ţin&acirc;nd la piept un copil alb&rdquo;; &bdquo;Fiecare cu salteaua lui care sc&acirc;rţ&acirc;ie ca o muzică de mozart&rdquo;; &bdquo;&icirc;n faţa blocului stă agnes şi numără copiii care aleargă / i-ar prinde şi i-ar &icirc;ndesa pe toţi / &icirc;n burta ei groasă / aşa cum maică-sa sădea arpagic&rdquo;; &bdquo;mă &icirc;nt&acirc;lnesc cu iubitul meu la răscruce / şi aud cum apa pleoscăie / sub bocancii lui soldăţeşti&rdquo;.</p>
<p>Neajunsul volumului &icirc;nsă nu e acesta. E faptul că e foarte gros. Are tocmai 204 pagini şi acesta nu ar fi putut fi un lucru rău &icirc;n sine, dacă nu ar fi fost inegal, cuprinz&acirc;nd alături de poeme remarcabile şi destule poeme slăbuţe, care par a fi mai degrabă nişte pagini de jurnal (&bdquo;&icirc;mi iau costumul de apă şi vin să te &icirc;nt&acirc;lnesc&rdquo;) sau o demonstraţie a capacităţii autoarei de-a construi imagini surprinzătoare (&bdquo;intru &icirc;n bărbat să văd cu ochii mei / cum se manifestă eclipsa&rdquo;), dec&acirc;t nişte poeme &icirc;n toată legea. Cu toate astea, după ce am ajuns la capătul acestui volum, am rămas cu impresia că am descoperit o t&acirc;nără poetă foarte talentată. Cele mai bune poeme din acest volum demonstrează limpede ca paraua că Silvia Goteanschii este o poetă autentică, av&acirc;nd un farmec irezistibil. Marea ei problemă e pe ce cale va merge mai departe, &icirc;ntruc&acirc;t acest volum &icirc;nglobează c&acirc;teva drumuri. E ca un fel de răscruce poetică. Există şi o poezie foarte proaspătă (&bdquo;deschid uşa geamul să fie curent. Să intre mult aer mult./ să fie presiune. Să plutească obiectele ca nişte farfurii / zburătoare. / hainele m&acirc;ncate de molii. Jucăriile fiului meu. Sertarul cu sedative. (&hellip;)&rdquo;), dar şi o poezie mult prea metaforizată (&bdquo;noaptea se &icirc;ntinde &icirc;n mine / o noapte pofticioasă şi limpede / o noapte ca o revoluţie franţuzească&rdquo;).</p>
<p>Contează ce alegere va face poeta. Eu, unul, totuşi o prefer pe Silvia Goteanschii din poemele ca cel despre mama ei, pe care l-a intitulat <em>mă irită vara asta, mă</em>: &bdquo;stau cu mama / de mult n-am mai stat aşa cu mama să ne coacem / să ne dăm cu creme egiptene pe s&acirc;ni pe genunchi&hellip;&rdquo;. Acest poem care vorbeşte despre relaţiile dintre o fată matură şi mama ei nefericită e de o frumuseţe copleşitoare şi anume astfel de poeme mă fac să aştept cu nerăbdare şi celelalte volume ale autoarei&#8230;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/poezie-de-silvia-goteanschii-de-mult-n-am-mai-stat-asa-cu-mama-26142.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
