<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>publicisitca &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/publicisitca/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Mon, 09 May 2022 07:55:08 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.4</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>publicisitca &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Mihai Eminescu în TIMPUL: „PRESA” REPRODUCE&#8230;</title>
		<link>https://timpul.md/articol/mihai-eminescu-in-timpul-presa-reproduce-90185.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/mihai-eminescu-in-timpul-presa-reproduce-90185.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 04 Apr 2016 05:22:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[eminescu]]></category>
		<category><![CDATA[publicisitca]]></category>
		<category><![CDATA[timpul]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/mihai-eminescu-in-timpul-presa-reproduce-90185.html/</guid>

					<description><![CDATA[Publicistica lui Eminescu a stat mult timp &#238;n umbra poeziei și prozei sale. Motiv pentru care &#238;n percepția colectivă persistă imaginea unui scriitor visător. Mihai Eminescu a colaborat &#238;nsă de-a lungul vieții cu mai multe ziare și a tratat cu mult discernăm&#226;nt problemele Rom&#226;niei din vremea lui. Inaugurăm un ciclu de texte prin care aducem la cunoștință cititorilor activitatea sa de jurnalist. Articolele selectate au fost publicate pe paginile ziarului &#8222;Timpul&#8221; din București &#238;n perioada octombrie 1877 - iunie 1889.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&bdquo;Presa&rdquo; reproduce o serie de articole din 1870-1871 prin care se demonstrează &icirc;n modul cel mai pipăit că iniţiativa ideii independenţei aparţine partidului conservator al căruia &bdquo;Presa&rdquo; era pe atunci unicul organ. Această măreaţă şi nobilă idee care a fost pusă &icirc;nainte de conservatori, aplicată de d&acirc;nşii prin &icirc;ncheierea tratatelor de comerț şi al cărui triumf definitiv se datoreşte&nbsp;oştirii, organizată, instruită şi armată tot de un ministru conservator, soarta oarbă şi nedreaptă a voit ca să se realizeze, graţie unor &icirc;mprejurări extraordinare, sub guvernul acelor care nu numai n-au făcut nimica pentru d&acirc;nsa, dar au luptat din răsputeri ca să-i &icirc;mpiedice realizarea. Ei au combătut-o &icirc;n ziarele lor, ei au ridiculizat-o &icirc;n pamfletele lor, ei au atacat tratatele de comerț şi, printr-o aberaţiune, o &icirc;ndrăzneală nemaipomenită, au cutezat să &icirc;nfăţişeze ca operă de trădare una din cele mai strălucite victorii diplomatice care s-a obţinut vreodată; ei au combătut cheltuielile pentru armată, concentrările şi tot ce a făcut din soldaţii de paradă de altădată armata de la Plevna şi de la Griviţa. Ei, &icirc;n fine, proclamau necesitatea de a ne ţine legaţi de Turcia, inventau o pretinsă politică occidentală, care de la 1870-1871 nu mai exista, ei trimiteau la Constantinopol pe Mazar Paşa; ei felicitau sus şi tare prin acte publice pe un ministru turc care se &icirc;mpotrivea din toate puterile, cum era datoria lui de turc, extensiunii drepturilor şi privilegiilor naţiunii rom&acirc;ne guvernate de conservatori.</p>
<p>Ajunşi la guvern, desfiinţau armata prin buget, suprimau recrutaţiunea &icirc;ntr-un an ca 1876 şi anunţau v&acirc;nzarea prin mezat a efectelor de &icirc;mbrăcăminte, peste puţin poate şi a armelor pe care le ţineau m&acirc;ini de rom&acirc;ni. &Icirc;n c&acirc;teva luni &icirc;nsă ordine, se vede venite din afară, şi dorinţa de a se menţine cu orice preţ la acea putere, izvor de beneficii băneşti pentru clica catilinară pe care o reprezintă, &icirc;i făcea să schimbe cu totul politica turcească &icirc;n numele căreia ajunseseră la putere. &Icirc;nsă, ca toate fiinţele servile&nbsp;conduse de interese, iar nu de principii, ei fură tot aşa de exageraţi filoruşi c&acirc;t fuseseră de supuşi şi umili filoturci. Intrară &icirc;n răzbel, fapt care se putea foarte bine aproba şi sprijini, dar intrară cu o armată nepregătită cu nimic, graţie ineptei şi culpabilei lor administraţiuni, şi fără nici o convenţiune stipul&acirc;nd şi marginea sacrificiilor şi &icirc;ntinderea beneficiilor pentru rom&acirc;ni, mulţumită &icirc;nchinatei lor diplomaţii. &Icirc;ntrebaţi de presa conservatoare dacă au vreun tratat cu &icirc;mpărăţia alăturea de care luptau, ei răspunseră cu cutezanţă că acea &icirc;mpărăţie nu putea să trateze cu un stat care este &icirc;ncă vasal şi, adăug&acirc;nd la această umilă mărturisire linguşiri făţarnice pentru puternicul suveran ce ocupa Rom&acirc;nia şi Turcia cu cinci sute de mii de oameni, adăugau că ei nu fac insultă generosului ţar a-i cere zapis, amanet etc.; cu aceste &icirc;ndrăzneţe cuvinte ei au voit să &icirc;nchidă gura conservatorilor, pun&acirc;ndu-i &icirc;ntre necesitatea de a tăcea şi pericolul de a vorbi, displăc&acirc;nd astfel &icirc;mpăratului atotputernic care ţine &icirc;n m&acirc;inile sale&nbsp;destinele Orientului. Parada (apărarea) era dibace, demnă de acea slugărească abilitate &icirc;n care cei mai mulţi dintr-&icirc;nşii au fost crescuţi. Niciodată &icirc;nsă nu s-a pus &icirc;nainte o tactică mai basă şi mai ineptă. Dacă eram un stat vasal cu care nu se putea trata, de ce Rusia a făcut cu noi tratatul de comerţ subscris sub ministerul Lascăr Catargiu de &icirc;nsuşi Maiestatea Sa &icirc;mpăratul Alexandru alăturea cu M. Sa Domnitorul? Ştim că s-a făcut pentru aceasta mari dificultăţi. &Icirc;nsă insistenţa respectuoasă, dar fermă a&nbsp;conservatorilor a &icirc;nvins atunci scrupulele cancelariei ruseşti și apelul făcut la mărinimia &icirc;mpăratului a fost ascultat, şi c&acirc;nd? C&acirc;nd Rusia trat&acirc;nd cu noi ne acorda o concesiune diplomatică pur şi simplu, fără să ne ceară &icirc;n schimb nici aur, nici s&acirc;nge. Dacă eram stat vasal, de ce &icirc;nainte de intrarea noastră &icirc;n acţiune guvernul rus a iscălit cu noi convenţiunea pentru trecerea armatei &icirc;n care se stipulează condiţiuni curat politice, cum este integritatea teritoriului? Iată ce s-a făcut c&acirc;nd era vorba din partea&nbsp;noastră de o neutralitate binevoitoare.</p>
<p>Şi astăzi, c&acirc;nd M. S. Ţarul &icirc;mparte cu oştirea rom&acirc;nă pericolele şi privaţiunile războiului, c&acirc;nd primeşte decoraţiunea şi medalia Virtuţii a statului rom&acirc;n, c&acirc;nd acordă suveranului nostru distincţiuni care nu se dau dec&acirc;t suveranului unui stat independent, c&acirc;nd ni se prodigă onorurile şi decoraţiunile (Trop de fleurs, trop de fleurs am putea striga), diplomaţia roşie ne declară că suntem stat vasal şi că nu putem trata. Aşadar c&acirc;nd vine vorba de interese pozitive, la un tratat &icirc;n formă, dnii&nbsp;Kogălniceanu şi Rosetti ne spun neted, unul la tribună, altul &icirc;n ziar, că nu putem trata, că suntem un stat vasal şi că ce este mai prudent este să ne &icirc;ncredem generozităţii M. S. Ţarului. Şi noi avem cea mai deplină &icirc;ncredere &icirc;n această generozitate şi bunăvoinţă proverbiale. &Icirc;nsă este oare sigur că bunăvoinţa personală a Maiestăţii Sale va putea totdeauna fi triumfătoare de dispoziţiunile guvernului său, de interesele Imperiului, de timidităţile diplomaţiei, de opinia poporului rus? Nu ne-a declarat&nbsp;&icirc;nsuşi &bdquo;Rom&acirc;nul&rdquo;, care de la un timp &icirc;ncoace are aerul de-a se face &bdquo;Monitorul oficial&rdquo; al simţămintelor celor mai intime şi celor mai personale Maiestăţii Sale, că Maiestatea Sa dorea acest răzbel şi că a cedat mişcării generale a opiniei &icirc;n aceasta?</p>
<p>Iată dar un punct &icirc;n care voinţa personală a M. S. a cedat unor &icirc;nalte consideraţiuni. Pe l&acirc;ngă aceasta, organul&nbsp;ultraconstituţional al dlui C. A. Rosetti găseşte comod de a adăposti responsabilitatea guvernului roşu la nişte &icirc;nălţimi unde crede că este greu de a veni cineva să o caute. &Icirc;nsă această tactică laşă nu trebuie să izbutească.</p>
<p>Rom&acirc;nii cunosc pe M. S. ca un nobil şi generos suveran. Asemenea cunosc guvernul rusesc ca guvernul unei puteri amice. &Icirc;nsă nimic mai mult. Ei n-au nimic a face nici cu o personalitate prea &icirc;naltă ca să fie pusă &icirc;n joc şi al cărui nume &icirc;n aceste chestiuni ne-a silit să-l pronunţăm numai făţărnicia care nu respectă nimic a dlui C. A. Rosetti. Asemenea rom&acirc;nii n-au nici o vorbă cu guvernul rusesc care este, credem, &icirc;nsărcinat cu interesele Imperiului şi ale poporului rusesc, iar nicidecum cu afacerile&nbsp;Rom&acirc;niei. Rom&acirc;nii au a face cu guvernul rom&acirc;nesc, cu dl Brătianu, ministru de răzbel, cu dl Kogălniceanu, ministru al afacerilor străine, cu dl C. A. Rosetti, preşedinte al Camerei şi inspirator al guvernului.</p>
<p>Aveam dar dreptul să-i &icirc;ntrebăm şi erau datori să ne răspundă: Ce măsuri aţi luat? Ce convenţiuni aţi &icirc;ncheiat? Cum credeţi la &icirc;ncheierea păcii să apăraţi interesele ţării? D-lor ne-au răspuns curat şi simplu că nici una şi ne-au trimis să ne adresăm la generozitatea unui guvern străin. Ni se pare că răspunsul a fost categoric. Ne pare şi nouă bine, căci istoria &icirc;l va &icirc;nregistra. Dacă dar Rom&acirc;nia nu va ieşi din acest răzbel cu nici un avantaj, sau cu avantaje disproporţionale cu riscurile şi cheltuielile sale, responsabilitatea va privi pe aceşti miniştri inepţi şi slugarnici, care n-au ştiut a vorbi şi a stipula &icirc;n numele unui popor liber şi stăp&acirc;n pe sine. Dar dacă, din contră, Rom&acirc;nia va c&acirc;ştiga ceva sau &icirc;n privinţa teritoriului sau a drepturilor sale, dacă va ieşi pentru d&acirc;nsa de aci integritatea sa ca teritoriu şi ca naţiune, o independenţă asigurată şi garantată, atunci iarăşi nu avem nici o recunoştinţă pentru miniştrii de astăzi, căci ei &icirc;nşişi au declarat că n-au făcut nimic pentru aceasta şi că toate sunt datorate generozităţii unei puteri străine. Pentru d&acirc;nsa dar, &icirc;n acest caz va fi recunoştința ţării.</p>
<p><strong><em>3 ianuarie 1878</em></strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/mihai-eminescu-in-timpul-presa-reproduce-90185.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
