<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>reportaj &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/etichete/reportaj/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Mon, 23 Jan 2023 06:46:41 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.4</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>reportaj &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Japonia a fost viitorul, dar este blocată în trecut</title>
		<link>https://timpul.md/articol/japonia-a-fost-viitorul-dar-este-blocata-in-trecut.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/japonia-a-fost-viitorul-dar-este-blocata-in-trecut.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 23 Jan 2023 06:46:35 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Internațional]]></category>
		<category><![CDATA[japonia]]></category>
		<category><![CDATA[reportaj]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=469639</guid>

					<description><![CDATA[În Japonia, casele sunt ca niște mașini. Imediat ce te muți, noua ta casă valorează mai puțin decât ai plătit pentru ea, iar după ce termini de plătit ipoteca, în 40 de ani, nu mai valorează aproape nimic. M-a uimit când m-am mutat aici pentru prima dată ca corespondent al BBC &#8211; 10 ani mai &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>În Japonia, casele sunt ca niște mașini.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Imediat ce te muți, noua ta casă valorează mai puțin decât ai plătit pentru ea, iar după ce termini de plătit ipoteca, în 40 de ani, nu mai valorează aproape nimic.</p>



<p class="wp-block-paragraph">M-a uimit când m-am mutat aici pentru prima dată ca corespondent al BBC &#8211; 10 ani mai târziu, când mă pregăteam să plec, era tot la fel.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Aceasta este cea de-a treia economie a lumii ca mărime. Este o țară pașnică și prosperă, cu cea mai mare speranță de viață din lume, cea mai mică rată a crimelor, puține conflicte politice, un pașaport puternic și sublimul Shinkansen, cea mai bună rețea feroviară de mare viteză din lume.</p>



<p class="wp-block-paragraph">America și Europa s-au temut cândva de gigantul economic japonez, la fel cum se tem astăzi de puterea economică în creștere a Chinei. Dar Japonia pe care lumea o aștepta nu a venit niciodată. La sfârșitul anilor 1980, japonezii erau mai bogați decât americanii. Acum, ei câștigă mai puțin decât britanicii.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Timp de decenii, Japonia s-a luptat cu o economie leneșă, împiedicată de o rezistență profundă la schimbare și de un atașament încăpățânat față de trecut. În prezent, populația sa îmbătrânește și scade.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Japonia este blocată.</p>



<h2 class="wp-block-heading" id="The-future-was-here">Viitorul era aici</h2>



<p class="wp-block-paragraph">Când am ajuns în Japonia pentru prima dată în 1993, nu străzile luminate de neon din Ginza și Shinjuku m-au impresionat &#8211; nici moda sălbatică &#8222;Ganguro&#8221; a fetelor din Harajuku.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Era vorba de cât de mult mai bogată părea Japonia decât oriunde altundeva în Asia; cât de rafinat de curat și ordonat era Tokyo în comparație cu orice alt oraș asiatic. Hong Kong a fost un asalt asupra simțurilor, zgomotos, urât mirositor, un oraș al extremelor &#8211; de la vilele stridente de pe Victoria Peak până la fabricile &#8222;întunecate și satanice&#8221; din capătul nordic al Kowloonului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În Taipei, unde studiam chineza, străzile se înghesuiau în sunetul scuterelor în doi timpi care aruncau un fum acru ce învăluia orașul într-o pătură de smog atât de densă încât adesea abia puteai vedea două străzi.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dacă Hong Kong și Taipei au fost adolescenții gălăgioși ai Asiei, Japonia a fost adultul. Da, Tokyo era o junglă de beton, dar era una frumos îngrijită.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În fața Palatului Imperial din Tokyo, linia orizontului era dominată de turnurile de sticlă ale titanilor corporativi ai țării &#8211; Mitsubishi, Mitsui, Hitachi, Sony. De la New York la Sydney, părinți ambițioși își implorau odraslele să &#8222;învețe japoneza&#8221;. M-am întrebat dacă nu cumva am făcut o greșeală alegând chineza.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Japonia a ieșit din distrugerile celui de-al Doilea Război Mondial și a cucerit producția globală. Banii s-au întors în țară, conducând la un boom imobiliar în care oamenii au cumpărat tot ceea ce le-a picat în mână, chiar și bucăți de pădure. Până la mijlocul anilor 1980, gluma era că terenurile palatului imperial din Tokyo valorau cât toată California. Japonezii o numesc &#8222;Baburu Jidai&#8221; sau epoca bulelor.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Apoi, în 1991, bula a explodat. Piața bursieră din Tokyo s-a prăbușit. Prețurile proprietăților au căzut în prăpastie. Încă nu și-au revenit.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Un prieten a negociat recent pentru a cumpăra câteva hectare de pădure. Proprietarul dorea 20 de dolari pe metru pătrat. &#8222;I-am spus că terenul forestier valorează doar 2 dolari pe metru pătrat&#8221;, a spus prietenul meu. &#8222;Dar el a insistat că are nevoie de 20 de dolari pe metru pătrat, pentru că atât plătise pentru el în anii &#8217;70.&#8221;</p>



<p class="wp-block-paragraph">Gândiți-vă la elegantele trenuri glonț ale Japoniei sau la minunea &#8222;just-in-time&#8221; a fabricării în linie de asamblare de la Toyota &#8211; și ați putea fi iertat dacă ați crede că Japonia este un exemplu de eficiență. Nu este așa.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Mai degrabă birocrația poate fi înspăimântătoare, în timp ce sume uriașe de bani publici sunt cheltuite pe activități de utilitate îndoielnică.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Anul trecut, am descoperit povestea din spatele uimitoarelor capace de canalizare dintr-un orășel din Alpii japonezi. În 1924, în lacul din apropiere au fost găsite oasele fosilizate ale unei specii străvechi de elefant. Acesta a devenit un simbol al orașului &#8211; iar în urmă cu câțiva ani, cineva a decis să înlocuiască toate capacele de canal cu altele noi, care să aibă în partea de sus o imagine a faimosului elefant turnat.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Acest lucru s-a întâmplat în toată Japonia. Există acum o Societate Japoneză pentru capace de canal care susține că există 6.000 de modele diferite. Înțeleg de ce oamenii iubesc aceste capace. Sunt opere de artă. Dar fiecare dintre ele costă până la 900 de dolari.</p>



<figure class="wp-block-image is-resized"><img decoding="async" src="https://ichef.bbci.co.uk/news/976/cpsprodpb/DBAD/production/_128273265_img_6914.jpg" alt="A manhole cover showing the elephant" width="840" height="852"/><figcaption class="wp-element-caption">Aceste capace de vizitare uimitoare pot fi văzute peste tot în Japonia</figcaption></figure>



<p class="wp-block-paragraph"> </p>



<p class="wp-block-paragraph">Este un indiciu despre cum a ajuns Japonia să aibă cel mai mare munte de datorie publică din lume. Iar nota de plată în creștere nu este ajutată de o populație îmbătrânită care nu se poate pensiona din cauza presiunii asupra sistemului de sănătate și a pensiilor.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Când mi-am reînnoit permisul de conducere japonez, personalul rafinat și politicos m-a plimbat de la testul de vedere la cabina foto și la plata taxei, apoi m-a rugat să mă prezint în &#8222;sala de lectură 28&#8221;. Aceste prelegeri &#8222;de siguranță&#8221; sunt obligatorii pentru oricine a avut o infracțiune rutieră în ultimii cinci ani.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Înăuntru am găsit un grup de suflete cu un aer descumpănit care așteptau să ne înceapă pedeapsa. Un bărbat îmbrăcat elegant a intrat și ne-a spus că &#8222;prelegerea&#8221; noastră va începe în 10 minute și va dura două ore!</p>



<p class="wp-block-paragraph">Nu este necesar să înțelegeți nici măcar prelegerea. Am pierdut o mare parte din ea. Pe măsură ce se scurgea spre a doua oră, mai mulți dintre colegii mei de clasă au adormit. Bărbatul de lângă mine a terminat o schiță destul de bună a turnului Tokyo. Eu stăteam plictisit și resemnat, iar ceasul de pe perete își bătea joc de mine.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Ce rost are asta?&#8221; l-am întrebat pe colegul meu japonez când m-am întors la birou. &#8222;Este o pedeapsă, nu-i așa?&#8221;</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Nu&#8221;, a spus ea râzând. &#8222;Este o schemă de creare de locuri de muncă pentru polițiștii de circulație pensionați.&#8221;</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dar, cu cât trăiești mai mult timp aici, chiar și părțile frustrante devin familiare, ba chiar simpatice. Începi să apreciezi ciudățeniile &#8211; cum ar fi cei patru benzinari care îți curăță toate geamurile mașinii în timp ce îți umplu rezervorul și se închină la unison când pleci.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Japonia încă se simte ca fiind Japonia, și nu o reproducere a Americii. Acesta este motivul pentru care lumea este atât de încântată de tot ceea ce este japonez, de la zăpada pulverulentă până la modă. Tokyo găzduiește restaurante superlative; Studio Ghibli face cele mai încântătoare animații din lume (scuze, Disney); sigur, J-pop este îngrozitor, dar Japonia este, fără îndoială, o superputere soft-power.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Tocilarii și ciudații îl iubesc pentru ciudățeniile sale minunate. Dar are, de asemenea, admiratori de tip alt-right pentru că refuză imigrația și menține patriarhia. Este deseori descrisă ca o țară care a reușit să devină modernă fără să renunțe la străvechime. Există un oarecare adevăr în acest lucru, dar aș spune că modernul este mai mult un furnir.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Când Covid a lovit, Japonia și-a închis granițele. Chiar și rezidenții străini permanenți au fost excluși de la întoarcere. Am sunat la Ministerul de Externe pentru a întreba de ce străinii care au petrecut zeci de ani în Japonia, care aveau case și afaceri aici, erau tratați ca niște turiști. Răspunsul a fost tranșant: &#8222;sunt cu toții străini&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">La o sută cincizeci de ani după ce a fost forțată să își deschidă porțile, Japonia este încă sceptică, chiar temătoare față de lumea exterioară.</p>



<h2 class="wp-block-heading" id="The-outside-factor-">Factorul extern</h2>



<p class="wp-block-paragraph">Îmi amintesc că stăteam într-o sală sătească din Peninsula Boso, pe partea cealaltă a Golfului Tokyo. Eram acolo pentru că satul era pe lista celor pe cale de dispariție, unul dintre cele 900 din Japonia. Bătrânii adunați în sală erau îngrijorați. Încă din anii &#8217;70, ei îi priveau pe tineri plecând pentru a găsi locuri de muncă în orașe. Din cei 60 de oameni rămași, mai rămăsese doar un adolescent și niciun copil.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Cine va avea grijă de mormintele noastre când nu vom mai fi?&#8221;, se plângea un domn în vârstă. Îngrijirea spiritelor este o treabă serioasă în Japonia.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dar pentru mine, un nativ din sud-estul Angliei, moartea acestui sat mi s-a părut absurdă. Era înconjurat de orezării de carte poștală și de dealuri acoperite de păduri dese. Tokyo se afla la mai puțin de două ore de mers cu mașina.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Este un loc atât de frumos&#8221;, le-am spus. &#8222;Sunt sigură că mulți oameni ar dori să locuiască aici. Cum v-ați simți dacă mi-aș aduce familia să locuiască aici?&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Aerul din încăpere s-a oprit. Bărbații s-au privit unul pe altul, stânjeniți în tăcere. Apoi, unul și-a curățat gâtul și a vorbit, cu o privire îngrijorată: &#8222;Ei bine, ar trebui să învățați modul nostru de viață. Nu ar fi ușor&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Satul era pe cale de dispariție, dar gândul că va fi invadat de &#8222;străini&#8221; era cumva mai rău.</p>



<p class="wp-block-paragraph">O treime dintre japonezi au peste 60 de ani, ceea ce face ca Japonia să găzduiască cea mai bătrână populație din lume, după micul Monaco. În Japonia se înregistrează mai puține nașteri ca niciodată. Până în 2050, ar putea pierde o cincime din populația sa actuală.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Cu toate acestea, ostilitatea sa față de imigrație nu a scăzut. Doar aproximativ 3% din populația Japoniei este născută în străinătate, față de 15% în Marea Britanie. În Europa și în America, mișcările de dreapta o arată ca pe un exemplu strălucit de puritate rasială și armonie socială.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dar Japonia nu este atât de pură din punct de vedere etnic pe cât ar putea crede acești admiratori. Există ainu din Hokkaido, okinawani în sud, jumătate de milion de coreeni de etnie coreeană și aproape un milion de chinezi. Apoi, există copiii japonezi cu un părinte străin, printre care se numără și cei trei ai mei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Acești copii biculturali sunt cunoscuți sub numele de &#8222;hafu&#8221; sau jumătăți &#8211; un termen peiorativ care este normal aici. Printre ei se numără celebrități și icoane sportive, cum ar fi vedeta de tenis Naomi Osaka. Cultura populară îi idolatrizează ca fiind &#8222;mai frumoși și mai talentați&#8221;. Dar una este să fii idolatrizat și cu totul altceva să fii acceptat.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dacă doriți să vedeți ce se întâmplă cu o țară care respinge imigrația ca soluție la scăderea fertilității, Japonia este un bun punct de plecare.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Salariile reale nu au crescut aici în ultimii 30 de ani. Veniturile din Coreea de Sud și Taiwan au ajuns din urmă și chiar au depășit Japonia.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dar schimbarea pare îndepărtată. În parte din cauza unei ierarhii rigide care determină cine deține pârghiile de putere.</p>



<h2 class="wp-block-heading" id="The-old-are-still-in-power-">Cei vechi sunt încă la putere</h2>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Uite, trebuie să înțelegi ceva despre cum funcționează Japonia&#8221;, mi-a spus un eminent academician. &#8222;În 1868, samuraii și-au predat săbiile, și-au tăiat părul, și-au pus costume occidentale și au mărșăluit în ministerele din Kasumigaseki (cartierul guvernamental din centrul Tokyo) și sunt acolo și astăzi.&#8221;</p>



<p class="wp-block-paragraph">În 1868, temându-se de o repetare a soartei Chinei în mâinile imperialiștilor occidentali, reformatorii au răsturnat dictatura militară a Shogunatului Tokugawa și au pus Japonia pe calea industrializării de mare viteză.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dar restaurarea Meiji, așa cum este cunoscută, nu a fost o furtună a Bastiliei. A fost un putsch al elitelor. Chiar și după o a doua convulsie din 1945, &#8222;marile&#8221; familii au supraviețuit. Această clasă conducătoare, majoritar masculină, este definită de naționalism și de convingerea că Japonia este specială. Ei nu cred că Japonia a fost agresorul în război, ci victima acestuia.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Fostul prim-ministru ucis Shinzo Abe, de exemplu, era fiul unui ministru de externe și nepotul unui alt prim-ministru, Nobusuke Kishi. Bunicul Kishi a fost membru al juntei din timpul războiului și a fost arestat de americani ca suspect de crime de război. Dar a scăpat de călău și, la mijlocul anilor 1950, a ajutat la fondarea Partidului Liberal Democrat (PLD), care a condus Japonia de atunci.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Unii oameni glumesc că Japonia este un stat cu un singur partid. Nu este. Dar este rezonabil să ne întrebăm de ce Japonia continuă să realeagă un partid condus de o elită îndreptățită, care tânjește să elimine pacifismul impus de americani, dar care nu a reușit să îmbunătățească standardele de viață timp de 30 de ani.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În timpul unor alegeri recente, am condus pe o vale îngustă de râu tăiată în munți, la două ore vest de Tokyo &#8211; țara PDL. Economia locală depinde de fabricarea cimentului și de energia hidroelectrică. Într-un orășel micuț am întâlnit un cuplu în vârstă care se îndrepta spre secția de votare.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Vom vota PDL&#8221;, a spus soțul. &#8222;Avem încredere în ei, vor avea grijă de noi&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Sunt de acord cu soțul meu&#8221;, a spus soția sa.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Cuplul a arătat cu degetul peste vale spre un tunel și un pod recent finalizate, care speră că vor aduce mai mulți turiști de weekend din Tokyo. Dar se spune adesea că baza de susținere a PDL este făcută din beton. Această formă de politică de porc este unul dintre motivele pentru care o mare parte a coastei japoneze este afectată de tetrapoduri, iar râurile sale sunt zidite cu beton gri. Este esențial ca betonul să continue să pompeze.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Aceste fortărețe rurale sunt cruciale acum din cauza demografiei. Acestea ar fi trebuit să se reducă pe măsură ce milioane de tineri s-au mutat în orașe pentru a munci. Dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. PDL-ului îi place să fie așa, deoarece înseamnă că voturile mai în vârstă, din mediul rural, contează mai mult.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Pe măsură ce această generație mai în vârstă trece, schimbarea este inevitabilă. Dar nu sunt sigur că asta înseamnă că Japonia va deveni mai liberală sau mai deschisă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Japonezii mai tineri au mai puține șanse de a fi căsătoriți sau de a avea copii. Dar, de asemenea, este mai puțin probabil ca ei să vorbească o limbă străină sau să fi studiat în străinătate decât părinții sau bunicii lor. Doar 13% dintre managerii japonezi sunt femei și mai puțin de unul din 10 parlamentari.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Când am intervievat-o pe prima femeie guvernator al orașului Tokyo, Yuriko Koike, am întrebat-o cum intenționează administrația sa să contribuie la eliminarea diferențelor de gen.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Am două fiice care în curând vor absolvi universitatea&#8221;, i-am spus. &#8222;Ele sunt cetățeni japonezi bilingvi. Ce le-ați spune pentru a le încuraja să rămână și să își facă cariera aici?&#8221;</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Le-aș spune că dacă eu pot reuși aici, pot și ei&#8221;, a spus ea. &#8222;Asta e tot ce ai?&#8221; M-am gândit.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Și totuși, în ciuda tuturor acestor lucruri, îmi va fi dor de Japonia, care îmi inspiră atât o afecțiune enormă, cât și un acces de exasperare nu foarte rar.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Într-una dintre ultimele zile petrecute în Tokyo, am mers cu un grup de prieteni la o piață stradală de sfârșit de an. La o tarabă am răscolit printre cutii cu unelte vechi și frumoase pentru prelucrarea lemnului. La mică distanță, un grup de femei tinere îmbrăcate în superbe kimono-uri de mătase stăteau de vorbă. La prânz, ne-am înghesuit într-un restaurant micuț pentru un &#8222;prânz fix&#8221; cu macrou la grătar, sashimi și supă miso. Mâncarea, împrejurimile confortabile, cuplul de bătrâni amabili care se îngrijea de noi &#8211; totul devenise atât de familiar, atât de confortabil.</p>



<p class="wp-block-paragraph">După un deceniu petrecut aici, m-am obișnuit cu felul în care este Japonia și am ajuns să accept faptul că nu este pe cale să se schimbe.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Da, îmi fac griji pentru viitor. Iar viitorul Japoniei va avea lecții pentru noi toți. În era inteligenței artificiale, mai puțini lucrători ar putea stimula inovarea; fermierii în vârstă din Japonia ar putea fi înlocuiți de roboți inteligenți. Părți mari ale țării ar putea reveni în sălbăticie.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Va dispărea treptat Japonia în irelevanță sau se va reinventa? Capul meu îmi spune că, pentru a prospera din nou, Japonia trebuie să îmbrățișeze schimbarea. Dar mă doare inima la gândul că va pierde lucrurile care o fac atât de specială.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Sursa: <a href="https://www.bbc.com/news/world-asia-63830490">BBC.COM</a></p>



<p class="wp-block-paragraph"></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/japonia-a-fost-viitorul-dar-este-blocata-in-trecut.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Tăcerea morților. Militarii ruși uciși de Anul Nou la Makiivka, îngropați discret, printre luminițe și beteală de Crăciun</title>
		<link>https://timpul.md/articol/tacerea-mortilor-militarii-rusi-ucisi-de-anul-nou-la-makiivka-ingropati-discret-printre-luminite-si-beteala-de-craciun.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/tacerea-mortilor-militarii-rusi-ucisi-de-anul-nou-la-makiivka-ingropati-discret-printre-luminite-si-beteala-de-craciun.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 18 Jan 2023 06:17:26 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Internațional]]></category>
		<category><![CDATA[război]]></category>
		<category><![CDATA[reportaj]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=468771</guid>

					<description><![CDATA[Urmează un reportaj din regiunea rusă Samara, unde, în toiul celebrărilor de Anul Nou, recruții uciși în Makiivka au fost îngropați în mare liniște, pentru ca nimeni să nu observe, scriu Irina Tumakova și Vladimir Prokushev, pentru Novaia Gazeta Europa. Makiivka, orașul ucrainean în care sute de mobilizați ruși au murit de Anul Nou, ar &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">Urmează un reportaj din regiunea rusă Samara, unde, în toiul celebrărilor de Anul Nou, recruții uciși în Makiivka au fost îngropați în mare liniște, pentru ca nimeni să nu observe, scriu Irina Tumakova și Vladimir Prokushev, pentru Novaia Gazeta Europa.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Makiivka, orașul ucrainean în care sute de mobilizați ruși au murit de Anul Nou, ar trebui să devină un nume arhicunoscut. Când afli cine au fost acești soldați, cum au ajuns la război și de ce au mers acolo, pare că, cu cât războiul va dura, cu atât mai multe „Makiivka” vor apărea.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Înainte de 7 ianuarie, când e sărbătorit Crăciunul de către biserica ortodoxă rusă, orașul Samara fusese lovit de un îngheț cu temperaturi de până la –30°C. Gheața reflecta jucăuș luminițele de Crăciun, lucru care ce făcea orașul să arate a sărbătoare. Se auzea muzica, oamenii se grăbeau să se distreze înainte să se termine vacanțele. În mijlocul acestor lumini, acestei muzici și distracții, la Samara au fost aduse câteva sicrie în Ajunul Crăciunului. Au trebuit săpate urgent morminte, în pământul pietrificat, pentru cei decedați în orașul ucrainean Makiivka. Câte morminte? Și câți mai muriseră în aprilie, odată cu crucișătorul Moskva? Nimeni nu știe sigur.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În noaptea de 1 ianuarie, loviturile ucrainene cu rachete HIMARS au distrus o clădire care fusese transformată în cazarmă pentru trupele ruse, în orașul Makiivka, lângă Donețk. Clădirea cu trei etaje s-a prăbușit. Potrivit Novaia Gazeta.Europa, unul dintre batalioanele Regimentului 44 al Armatei 2 Gărzi Combinate era staționat acolo din 17 decembrie. În acest regiment fuseseră repartizați cei mobilizați în regiunea Samara.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Nimeni nu spune numărul exact al morților. Comisarul militar al regiunii Samara a anunțat că nu vor fi publicate nume: nu vor publica nicio listă, pentru ca secretul să nu fie aflat de serviciile de informații ucrainene. Oamenii din Samara încearcă să strângă măcar câteva informații și să-și facă propriile calcule.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„În decembrie, trei batalioane au plecat de acolo”, mi-a șoptit o femeie la ureche, la înmormântarea unui bărbat mobilizat, din orașul Novokuibîșevsk. „Primul și al doilea au fost trimise în prima linie pe 28 decembrie, știu sigur asta întrucât ambii fii ai vecinului meu au fost duși acolo”. Și al treilea batalion a rămas în cazarmă, se pare că așteptau acolo până să le vină echipamentul. Nici măcar nu au avut șansa de a lupta.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Conform informațiilor pe care oamenii din Samara și le schimbă reciproc, echipamentul ajungea treptat în Makiivka, acesta fiind plasat lângă clădirea cazărmii pentru a intra în luptă imediat după Sărbători. Muniția fusese depozitată în interiorul cazărmii. Muniția a detonat în urma loviturilor cu rachete, iar echipamentul a luat foc. Din clădirea cu trei etaje nu au mai rămas nici măcar ruine.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Un alt regiment compus din cei mobilizați în regiunea Samara — al 43-lea — rămâne (din 12 ianuarie) la o bază de antrenament, la 20 de kilometri de Samara. Unul dintre batalioane include 580 de oameni.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Conform acestor date, se poate estima că în momentul atacului în cazarma din Makiivka se afla aproximativ același număr de oameni. Serviciile secrete ucrainene susțin că existau și un detașament al forțelor speciale, oameni care se ocupau cu semnalele, trăgători și unități ale Gărzii Naționale a Rusiei, dar armata regulată și-ar fi putut petrece Revelionul în altă parte. Există, de asemenea, un zvon că unii dintre cei mobilizați absentaseră nemotivat, iar acest lucru le-a salvat viața.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Potrivit surselor ucrainene, existau date despre 600 de cadavre scoase de sub dărâmături, în 12 camioane. În Samara, oamenii nu cred asta. Informațiile apărute în primele zile după atac nu s-au schimbat încă: au fost identificate 89 de cadavre.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Așa cum s-a întâmplat cu crucișătorul Moskva, restul militarilor, dacă nu și-au contactat încă rudele, sunt considerați dispăruți. Plățile compensatorii către rude pot fi evitate în acest caz.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ministerul Apărării a aruncat vina pe cei responsabili cu recrutarea, susținând că oamenii vorbiseră la telefoane și, prin urmare, au declanșat focul inamicului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ulterior, pe internet a apărut un videoclip: un bărbat impunător și evident nu foarte tânăr, cu o față desfigurată, se prezintă drept Anton Golovinski și spune că, colonelul Enikeev, adunând batalionul într-o sală pentru a asculta discursul lui Putin, a provocat moartea tuturor. Există un post-scriptum la videoclip: Anton Golovinski a murit din cauza arsurilor, la scurt timp după înregistrarea videoclipului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dacă suni la apartamentul în care a locuit Anton Golovinski, interfonul afișează o eroare. Nimeni nu a mai fost acolo din septembrie. Vecina Liuba, care îl cunoștea pe Anton încă din copilărie, a declarat cu încredere: nu a fost el în videoclip. Potrivit femeii, adevăratul Golovinski este un bărbat tânăr, slab și bolnăvicios. A fost într-adevăr mobilizat în septembrie, deși vecinul încă nu înțelege cum s-a întâmplat.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Era într-un spital de boli psihice, dependent de droguri”, spune ea. „Apoi părea că se însănătoșește, s-a căsătorit, a avut doi copii. Și în 2019, i s-a întâmplat ceva – nimeni nu știe. A ieșit brusc afară din casă, a alergat gol pe stradă, s-a tăiat peste tot… Nu știu cum a putut fi recrutat după așa ceva”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Nu se știe unde este adevăratul Anton Golovinsky acum sau dacă este în viață. Dar colonelul Yenikeyev, se pare, nu a fost rănit în timpul atacului asupra cazărmii. Rudele mobilizaților, care erau subordonați lui Yenikeyev, spun că în noaptea de 1 ianuarie, acesta nu se afla în cazarmă.</p>



<h3 class="wp-block-heading">„Sunt același”</h3>



<p class="wp-block-paragraph">Nimeni din Samara nu știa când și de unde vor fi luate cadavrele. Ulterior s-a dovedit că unele cadavre au fost duse la Samara, restul în alte orașe și sate, de unde fuseseră trimiși cei mobilizați. Acest lucru este logic: pe de o parte, este necesar să îngropi eroii acasă, pe de altă parte nu s-ar aduna prea mulți oameni îndurerați într-un singur loc, în același timp. Nimeni nu avea de gând să organizeze un rămas bun oficial de la eroi.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Alexandr (numele real a fost schimbat) s-a dus la birourile militare pentru a descoperi unde se afla prietenul lui. Fusese mobilizat în septembrie, iar din decembrie nu s-a mai auzit nimic despre el. Dar birourile militare de înrolare dau informații doar despre rude, iar prietenul său nu are rude.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Prietenul meu are 42 de ani”, spune Alexandr. „Angajatorul lui, să zicem, a aruncat vina în cârca lui pentru ceva, iar asta i-a adus o datorie de două milioane și jumătate de rube”. Are această datorie de cinci ani. I-am spus să își declare falimentul personal. Și apoi a venit mobilizarea. S-a dus la război pentru a câștiga bani. A spus că sunt promise plăți mari dacă ești rănit. De exemplu, dacă își pierdea piciorul putea primi trei milioane”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Centrul comunitar din satul Mirnîi a anulat un concert de Crăciun programat pentru 7 ianuarie, dar nu au îndrăznit să scoată decorațiunile festive de pe stradă. Astfel că sub reflexiile luminițelor de Crăciun din hol se aflau două sicrie. Pe una dintre coroanele de deasupra primului sicriu, am citit că numele defunctului era Dmitri Romadanov. Peste cel de-al doilea sicriu au fost desfășurate coroane de flori în așa fel încât nu am putut vedea numele.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Lângă sala de rămas bun, plângea un bărbat slab și băut. Îl cheamă Andrei, este mobilizat, precum defunctul, doar că nu a plecat încă să lupte. A doua zi după înmormântare, Andrei a trebuit să se întoarcă la unitatea de antrenament. Un angajat al centrului comunitar, o blondă drăguță, a încercat să-l scoată afară ca să plângă acolo. Dar, auzind că era și presa, bărbatul a izbucnit.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Sunt la fel ca ei”, s-a lipit de mâna mea și a început să-mi spună repede. „Am 50 de ani și m-au luat ilegal. M-am dus la comisarul militar, l-am privit în ochi și el s-a uitat înapoi la mine așa – fără rușine, fără conștiință… ”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Mobilizarea se face până la 50 de ani”, a repetat blondae și l-a tras pe bietul om de celălalt braț, spre ieșire.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Am lucrat ca șofer”, a continuat Andrei. „Ei îmi spun: vei fi mitralior”. Și sunt deja atât de bătrân încât nu văd nimic. Și voi fi pe drum mâine.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Ne-am adunat înapoi în octombrie, pe 27. Am fost ultima persoană din biroul de înrolare militară. Am o hernie ombilicală! Apoi ne-au lăsat să plecăm în concediu de Anul Nou și ne-am întors următoarea zi. Ce ar trebui să fac?!”</p>



<p class="wp-block-paragraph">S-a desprins din nou de blondă. S-a prăbușit pe un scaun din hol, și-a suflecat pantalonii de trening și mi-a arătat tibiile slabe, acoperite de ulcerații. Apoi s-a ridicat, și-a tras haina și mi-a arătat o hernie ombilicală. M-am gândit că acest soldat probabil nu va lupta pentru mult timp.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Erau la fel, îi cunoșteam pe amândoi”, arătă el cu degetul în direcția sicrielor. „A avut loc un examen medical – nu au văzut nimic. Am o tijă în picior. Se spune că minele reacționează imediat la ele. Nu a fost luat nimeni dintre cei care aveau implanturi. Doar eu am fost luat. Nu pot merge acolo! Adică mă duc, n-am încotro. Dar poți să îmi spui: de ce?! Comisarul militar mi-a pus o întrebare: vrei să slujești? Răspund: nu, nu mai pot din cauza sănătății. Și mi-a spus: O vei face oricum…”.</p>



<h3 class="wp-block-heading">Concert de Crăciun</h3>



<p class="wp-block-paragraph">Pe 8 ianuarie, au avut loc înmormântări în multe orașe și sate din regiune. În Samara, persoane necunoscute au anunțat un miting în Piața Gloriei. Autorităţilor li s-a cerut să declare o perioadă de doliu, iar compatrioţilor care ar fi riscat să vină la miting li s-a promis vodcă, gratuit. S-au adunat vreo 12 oameni. Mi-am scos aparatul foto și am fost imediat reținută pentru participare la un eveniment ilegal în masă. Următoarele două ore le-am petrecut la secția de poliție.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În acel moment, mobilizatul Alexandr Androsov era îngropat în Marievka. Avea 38 de ani. Mama lui locuiește într-un sat. Locuia în Samara cu soția și fiica sa și lucra ca șofer la un magazin alimentar. Odată fusese prins conducând beat. Apoi, numele lui a apărut în rapoartele poliției în legătură cu furtul unei baterii auto, al unei roți de rezervă și de benzină, de la un consătean.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În septembrie, când a început mobilizarea parțială, Androsov a primit citație. Hârtia de la biroul de înrolare militară venise la mama lui, în sat. Mama și-a informat fiul, acesta a mers la biroul de înrolare militară, iar câteva zile mai târziu familia l-a escortat până la unitate.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În aceeași zi, în morga orașului Novokuibîșevsk (<strong>foto mai jos</strong>), în sala de rămas bun, a avut loc o slujbă de pomenire pentru Ensign Gheorghi Lojkin. O femeie plângea în dreapta sicriului. În spatele ei, bărbați de vârstă mijlocie în uniforme de veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial stăteau la rând cu fețele nemișcate, cu tunicile acoperite cu ordine și medalii ca niște scoici. Când unul dintre ei a ieșit să fumeze, l-am întrebat dacă îl cunoaște pe decedat.</p>



<figure class="wp-block-image is-resized"><img loading="lazy" decoding="async" src="http://universul.net/wp-content/uploads/2023/01/rusia-2-300x214.jpg" alt="" class="wp-image-235563" width="488" height="348"/></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Foto: Irina Tumakova / Novaia Gazeta.Europa</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Nu, deloc”, a zâmbit veteranul. „Suntem din Uniunea Ofițerilor de Rezervă, suntem chemați mereu când sunt înmormântați soldați”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Gheorghi Lojkin avea 46 de ani. Fiul său cel mare lucrează ca medic aici, în Novokuibîșevsk. Cel mai tânăr a împlinit 19 ani. Lojkin fusese ca agent de securitate la o rafinărie de petrol. Nu câștiga prea mult. Când a început mobilizarea, s-a dus la biroul de înrolare militară ca voluntar.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Era un om luminos”, își amintește Marina, o vecină a familiei Lojkin. „Am aflat abia zilele trecute că își păcălise soția: i-a spus că a venit somația. Fiii noștri au fost în aceeași clasă, iar copiii vorbeau între ei – așa am aflat că el, se pare, plecase ca voluntar”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Așadar, asta a fost chemarea sufletului lui. Să ne apărăm țara. Rusia noastră, știți, așa a fost dintotdeauna… Nu toată lumea va merge la război ca voluntar, mai ales acum…”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">O întrerup pe Marina:</p>



<ul class="wp-block-list">
<li>„Aveți familie?”</li>



<li>„Da, am un soț și un fiu”.</li>



<li>„Ați vrea să meargă și ei să ne apere țara?”</li>



<li>„Bineînțeles că nu…”</li>
</ul>



<p class="wp-block-paragraph">O zi mai târziu, alte trei victime de la Makiivka au fost îngropate în Novokuibîșevsk, iar seara a avut loc un concert de Crăciun în centrul de recreere al orașului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„De ce să fie anulat?”, întrebă, cu surprindere, angajatul centrului de agrement.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În total, în orășelul lor, după cum spuneau ei, se ștuie despre 10 morți.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Dar nu știm câți dintre soldații noștri au fost aduși, nimeni nu spune nimic”, afirmă angajatul centrului. „Sunt încă mulți oameni sub dărâmături”.</p>



<h3 class="wp-block-heading">„Aceasta era șansa lui să se întoarcă în armată”</h3>



<p class="wp-block-paragraph">În dimineața zilei de 9 ianuarie, la Casa Ofițerilor Samara, a avut loc o ceremonie de rămas bun pentru locotenent-colonelul Alexei Baciurin, comandantul adjunct al Regimentului 44. Pomenirea a avut loc în aceeași sală în care copiii dansaseră zilele trecute în jurul bradului. Înăuntru, au fost îndepărtate semnele sărbătorii.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Portretele lui Stalin și ale altor „mari mareșali” erau din nou pe pereți. Standul „Forțele armate ale Federației Ruse”, cu portretul lui Serghei Șoigu, a fost deschis cu un citat din partea ministrului Apărării: „Avem nevoie de o armată puternică, profesionistă și bine înarmată pentru dezvoltarea prosperă și pașnică a țării”. Când sicriul a fost scos afară pentru a fi dus la cimitir, cortegiul a fost întâmpinat de peisajul cu decorații de Anul Nou al pieței centrale. Mașina funerară a străbătut orașul care continua să se distreze, în ciuda primei zile de lucru.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Alexei și cu mine am servit împreună, am fost comandantul lui”, spune Viaceslav, un prieten al locotenentului-colonel Baciurin. „Apoi drumurile noastre s-au despărțit ușor. Eu m-am pensionat, iar el a continuat să servească și a intrat la Academie. Dar curând a trebuit să renunțe. Au fost niște necazuri acolo… Circumstanțe nu prea bune. A încercat să lucreze ici și colo. A lucrat cu mine, în afacerea mea. Nu știu unde s-a dus după aceea”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Potrivit informațiilor Novaia Gazeta.Europa, la decretarea mobilizării, locotenent-colonelul de rezervă Baciurin avea două împrumuturi restante pe cinci ani. Prietenul său este sigur că Alexei nu a plecat la război pentru bani.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Alexei a fost foarte fericit când a fost chemat”, se arată sigur Viaceslav. „Armata era viața lui, era totul pentru el. Nu îi păsa prea mult de bani, doar serviciul în armată era important pentru el. Eu am plecat — salariile în armată erau mici — și el a rămas să servească. Mobilizarea a fost pentru el o ocazie de a se întoarce [la acea viață]”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Regimentul 44 a ajuns&nbsp; în Ucraina pe 17 decembrie. Comandantul adjunct Baciurin era responsabil de pregătirea de luptă a mobilizaților. Poate chiar a reușit să-i pregătească, dar nimeni nu a avut șansa să îi verifice.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Când au mers acolo, singurele lor arme erau mitraliere și nu te poți apropia de tancuri cu mitraliere”, continuă Viaceslav. „L-am întrebat: Alexei, ai arme grele? Mi-a răspuns că nu e absolut nimic. Nici tancuri, nici vehicule de luptă de infanterie, nici ATGM. Batalionul lor aștepta să fie atașat de cineva”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Sicriul cu trupul lui Baciurin a fost coborât în mormânt cu salvă de tun și intonarea imnului. În apropiere, încă două gropi așteptau alți doi mobilizați uciși în Makiivka. Pentru ei nu a existat un astfel de rămas bun, înmormântările au fost ținute la ore diferite, doar pentru a nu arăta că trei persoane au fost îngropate deodată într-un singur cimitir, într-o singură zi, și asta numai la Samara.</p>



<figure class="wp-block-image is-resized" id="attachment_235575"><img loading="lazy" decoding="async" src="http://universul.net/wp-content/uploads/2023/01/groapa-inmormantare-cimitir-gropar-rusia-300x194.jpg" alt="" class="wp-image-235575" width="833" height="539"/><figcaption class="wp-element-caption">Foto: Irirna Tumakova / Novaia Gazeta.Europa</figcaption></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Am citit al doilea nume de pe crucea sprijinită de gard, lângă cea de-a doua groapă proaspăt făcută: Anatoli Pociniaev, 48 de ani.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dacă te plimbi prin cimitir, poți citi istoria acestui război după crucile proaspăt făcute. La sfârșitul lunii iunie și în iulie, trupele ruse cucereau Sievierodonețk și Lisiceansk. În septembrie, Forțele Armate ale Ucrainei a lansat o contraofensivă lângă Harkov și au eliberat Balaklia și Izium. În Rusia, a început „mobilizarea parțială”. Trupele ruse au trebuit să părăsească Herson… Fiecare astfel de etapă a însemnat noi cruci cu noi date, la o diferență de o zi sau două. Și asta este doar într-un cimitir din Samara de care nu știusem până acum. Câte cimitire sunt în toată țara unde nimeni nu numără mormintele noi? &gt;&gt;</p>



<p class="wp-block-paragraph"><a href="https://universul.net/tacerea-mortilor-militarii-rusi-ucisi-de-anul-nou-la-makiivka-ingropati-discret-printre-luminite-si-beteala-de-craciun/"></a></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/tacerea-mortilor-militarii-rusi-ucisi-de-anul-nou-la-makiivka-ingropati-discret-printre-luminite-si-beteala-de-craciun.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cum mor tuvanii în războiul altcuiva, încercând să iasă din sărăcie &#8211; și cum le cer șamanilor și călugărilor budiști să îi protejeze</title>
		<link>https://timpul.md/articol/cum-mor-tuvanii-in-razboiul-altcuiva-incercand-sa-iasa-din-saracie-si-cum-le-cer-samanilor-si-calugarilor-budisti-sa-ii-protejeze.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/cum-mor-tuvanii-in-razboiul-altcuiva-incercand-sa-iasa-din-saracie-si-cum-le-cer-samanilor-si-calugarilor-budisti-sa-ii-protejeze.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Adrian Popa]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 12 Sep 2022 12:22:37 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Social]]></category>
		<category><![CDATA[long read]]></category>
		<category><![CDATA[reportaj]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=449955</guid>

					<description><![CDATA[Tuva este una dintre cele mai izolate regiuni ale Rusiei: la capitala sa, Kîzîl, nu se poate ajunge cu trenul, ci doar cu avionul sau pe singurul drum. Republica este liderul tuturor subiecților din Federația Rusă în ceea ce privește numărul de decese confirmate ale soldaților în Ucraina la 100.000 de locuitori; în termeni absoluți, &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">Tuva este una dintre cele mai izolate regiuni ale Rusiei: la capitala sa, Kîzîl, nu se poate ajunge cu trenul, ci doar cu avionul sau pe singurul drum. <strong>Republica este liderul tuturor subiecților din Federația Rusă în ceea ce privește numărul de decese confirmate ale soldaților în Ucraina la 100.000 de locuitori</strong>; în termeni absoluți, Daghestan și Buriatia se află în fruntea listei. Mulți locuitori din aceste regiuni defavorizate din punct de vedere economic consideră că serviciile contractuale reprezintă una dintre cele mai sigure modalități de a ieși din sărăcie. Jurnalistul Vladimir Sevrinovskii a călătorit în Tuva pentru a discuta cu șamanii și budiștii la care soldații și rudele lor apelează pentru protecție &#8211; și cu activiștii locali anti-război care îi retrag pe refugiați de pe front.</p>



<p class="wp-block-paragraph">După ce a aderat la&nbsp;URSS în 1944&nbsp;&#8211; mai târziu decât celelalte republici naționale &#8211;&nbsp;Tuva&nbsp;este încă una dintre cele mai izolate regiuni ale Rusiei. Kîzîl are o gară, dar nu are cale ferată: construcția unei linii secundare către Teritoriul Krasnoiarsk a fost abandonată la scurt timp după ce premierul Vladimir Putin a înfipt în mod ceremonial o cârjă simbolică într-o traversă la ceremonia de inaugurare din 2011.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Despre restul țării, de care Tuva este legată prin singurul drum, localnicii spun pe scurt: &#8222;dincolo de Munții Saian&#8221;. Spre deosebire de republicile etnice învecinate, <strong>rușii sunt minoritari aici, doar 16% </strong>conform recensământului din 2010 (față de 80% în Khakassia și 66% în Buriatia). Numărul lor în Tuva a scăzut brusc imediat după prăbușirea URSS și continuă să scadă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Această republică este în continuare cea mai periculoasă din Rusia: în 2020, aici au avut loc 29,2 crime la 100.000 de locuitori, față de o medie națională de 4,7. Cu toate acestea, merită să ne amintim că aceeași rată a criminalității a fost, de exemplu, în regiunea Moscovei în 2005 &#8211; rata națională generală a scăzut în timp. Acum este sigur să te plimbi pe străzile principale din Kîzîl chiar și după apusul soarelui, iar gardurile din bare solide, deși nu au dispărut complet, nu mai sunt un atribut indispensabil al magazinelor.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Tuva are multe în comun cu republicile din Caucazul de Nord: <strong>puterea legilor nescrise, clanul, dragostea pentru luptă. Un alt punct comun important este sărăcia</strong>. Tuva are cel mai mare procentaj de populație sub pragul de sărăcie din Rusia, <strong>34,1%,</strong> cu 6,8% sub pragul de sărăcie extremă (în clasamentul veniturilor dinregiuni de către RIA Novosti, Tuva se află pe ultimul loc, pe locul 85, în timp ce Ingușetia și Karaciai-Cerchezia sunt pe locurile 83, respectiv 82). Potrivit Rosstat, venitul mediu în numerar pe cap de locuitor în Tuva în 2021 a fost de 20.041 de ruble (în jur de 300 usd &#8211;  n. red) pe lună: acesta este al doilea de jos între toate subiecții din Federație (primul este Ingușetia).</p>



<p class="wp-block-paragraph">În ultimele șase luni, Tuva a fost legată de Caucaz de un alt &#8222;record&#8221; &#8211; numărul de soldați uciși în războiul dintre Rusia și Ucraina. Potrivit Mediazona, la 9 septembrie, 94 dintre cei 6.219 morți identificați sunt din această republică. În termeni absoluți, aceasta este a doua după cei 292 de morți din Daghestan, dar populația Tuvei este de aproape 10 ori mai mică. <strong>Prin urmare, au fost uciși de peste trei ori mai mulți tuvani pe cap de locuitor decât daghestanieni.</strong> La fiecare sută de mii de oameni, războiul a luat cel puțin 29 de persoane &#8211; fără a lua în calcul cei dispăruți și cei ale căror decese nu au fost înregistrate în surse publice. Aceasta este cea mai mare cifră dintre regiunile rusești.</p>



<h2 class="wp-block-heading">Putin &#8211; Ginghis Han și Șoigu &#8211; Subedei</h2>



<p class="wp-block-paragraph">În 2015, republica a construit un teren de antrenament, o tabără militară și a format cea de-a 55-a Brigadă independentă de pușcași motorizați, cunoscută neoficial sub numele de Leopardul Negru. Un budist a fost numit comandant adjunct. &#8222;Era cea mai ușor de înțeles colac de salvare socială&#8221;, își amintește Eres Kara-Sal, fost deputat al Khuralului Suprem (parlamentul republicii) reprezentând Partidul Liberal Democrat din Rusia (LDPR). &#8211; 45-60 de mii de ruble pe lună este un salariu decent pentru regiunea noastră. Nimeni nu și-a imaginat vreodată că va exista un război adevărat.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Brigada a fost promovată de autoritățile republicii ca o modalitate de a crea noi locuri de muncă. <strong>&#8222;S-a spus că [ministrul rus al Apărării, Serghei] Șoigu, distinsul nostru compatriot, ne ajută&#8221;</strong>, detaliază Kara-Sal. &#8211; Singura persoană din Tuva care a ajuns la popor… Majoritatea oamenilor erau fericiți&#8221;.</p>



<figure class="wp-block-image size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="980" height="653" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/09/rG4at3EVMX_6qEdJz4lZHA.webp" alt="" class="wp-image-449961"/></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Serghei Șoigu este încă mândria multor tuvanilor. Portretele sale ceremoniale împodobesc capetele clădirilor înalte și alte locuri din centrul orașului Kîzîl, iar digul lung al orașului de pe râul Yenisei poartă numele tatălui său, Kujuget Șoigu, secretar al comitetului regional Tuva al PCUS (acest lucru s-a întâmplat în 2011, sub președinția lui Dmitri Medvedev; Serghei Șoigu era pe atunci șeful Ministerului pentru Situații de Urgență).</p>



<p class="wp-block-paragraph">Moralul tuvanilor este, de asemenea, ridicat de ajutorul unor războinici mai autoritari. În 2021, presa rusă  a auzit în repetate rânduri de la tuvani că Putin ar fi reîncarnarea lui Ginghis Han, în timp ce Shoigu este cel mai apropiat asociat al acestuia, Subedei (pe care locuitorii republicii îl consideră compatriotul lor).</p>



<p class="wp-block-paragraph">Fostul etnograf și tehnolog politic Boris Mîșliavțev a susținut că el a fost cel care a venit cu imaginea lui Putin ca Ginghis Han în timpul campaniei electorale, în timp ce lucra la sediul central al Rusiei Unite: &#8222;La început [ideea] a fost o glumă, în stilul Kavanagh. Dar a fost pe placul lui [Kaadyr-ool] Biccheldey, ideologul local. Și-a imaginat-o în mod creativ și a pus-o în aplicare. Mă întreb pe cine vor să cucerească? Ucraina nu este cumva suficientă pentru Ginghis Han&#8221;.</p>



<h2 class="wp-block-heading">&#8222;Băieții se duc acolo și mor. Este trist.&#8221;</h2>



<p class="wp-block-paragraph">În primăvara anului 2022, portalul oficial al guvernului Tuva a raportat aproape în fiecare zi despre moartea militarilor din republică în Ucraina. În același timp, în regiune au avut loc &#8221; flash mob-uripatriotice&#8221;. Pe 6 aprilie, un grup de 34 de voluntari din piața centrală din Kîzîl a fost escortat ceremonios la război de către șeful republicii, o fanfară și un șir de copii din armată cu emblema Z pe piept. Pe 9 mai, un cor de femei din rândul rudelor militare a cântat &#8222;<em>Nu există rang mai înalt decât cel de mamă de soldat</em>&#8222;: un vers în rusă și un vers în limba tuvanilor.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Trei luni mai târziu, în august, condoleanțele pentru cei îndurerați nu mai apar pe site-ul guvernului, lăsând locul unor sărbători neutre, evenimente culturale și sportive. Aproape că nu există alte surse de știri în Tuva: presa liberă din republică a dispărut mai devreme decât la Moscova și în alte regiuni rusești.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;În Tuva nu mai există publicații independente și obiective. Profesia noastră a fost redusă la un personal de sprijin care se teme chiar și de o mențiune a libertății de gândire și de exprimare garantate prin Constituție&#8221;, spune jurnalista Nadejda Antufieva, fondatoarea ziarului Țentr Asia (publicat în februarie 1991 ca primul ziar independent din Rusia). În 2022, jurnalista și-a făcut un cadou pentru cea de-a 67-a aniversare &#8211;&nbsp;<a rel="noreferrer noopener" href="https://www.facebook.com/antufevanadezda/posts/pfbid02NfUJpqQswM4X1T3tQSwDGPXgYwBqoCY8nJ5n58Y3PwUHvLhUoP76DkMVVibLkZg9l?__cft__%5B0%5D=AZWCohvhE_zQJ-JB8Ig_ZIO9hSN0VEx2poJRZ-wrlFg_-50B5dGMwGzzOt5hfDx0Fb0-5en-lO-xSm1H55FL6_9qEbJSBSk_xlmbPj_AGNbuLFzienroVE5khDkZzpn-nPyyAFw3UMoyg4bRA3VBxjiQwuM7a-KpSrJTIppLqcKd3w&amp;__tn__=%2CO%2CP-R" target="_blank">un tatuaj</a>&nbsp;&#8222;Freedom of Speech&#8221; pe brațul drept.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Nadejda Antufieva este singura persoană care colectează în mod sistematic informații despre conaționalii ei care au murit. Ea însoțește fiecare&nbsp;nume&nbsp;cu scurte informații despre persoana decedată sau despre rudele acesteia. De exemplu: administrația orașului Ciadan o caută pe Aigul, fosta soție a lansatorului de grenade Asiat Kuular, pentru plata asigurării; patronimicul și numele ei de familie sunt necunoscute. Sau: Rosgvardov, campionul de judo al republicii, Vladimir Șabalin, a fost înmormântat împreună cu mama sa, care nu a supraviețuit veștii morții fiului său.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;[Numărul de tuvanilor morți] este trecut sub tăcere pentru a nu diminua entuziasmul. Este convenabil să filmezi ceva vesel &#8211; un om într-o uniformă frumoasă, special croită, dar cu ochi triști, fiind dus prin republică și fotografiat cu el&#8221;, spune Nadejda. &#8211; Mi se pare că este foarte trist și dificil&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Bărbatul la care se referă este Mergen Dongak, al doilea tuvan, după Serghei Șoigu, care a primit titlul de Erou al Rusiei. El a devenit principala imagine publicitară a republicii pentru &#8222;operațiunea specială&#8221;. Potrivit versiunii oficiale, în Ucraina, Dongak &#8222;<strong>l-a scos de sub foc pe comandantul de pluton rănit și, preluând comanda, a pus inamicul pe fugă</strong>&#8222;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Există panouri publicitare care îl înfățișează pe Dongak de-a lungul drumurilor; în timpul ceremoniilor, el și șeful republicii înmânează premii luptătorilor și țin scurte discursuri de felicitare în limba tuvană. Despre &#8222;operațiunea specială&#8221; nu se mai știe mare lucru. Chiar și simbolurile au dispărut; doar litera Z de pe ambulanțe mai poate fi văzută ocazional.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În plus, în republică nu a fost deschis încă niciun dosar penal în temeiul articolelor penale &#8222;anti-război&#8221; (<strong>de altfel, nu există niciunul în Buriatia și Daghestan</strong>). Localnicii sugerează că acest lucru se poate datora sistemului tradițional de clanuri: mulți tuvani au rude în guvern care, pe de o parte, sunt obligate să lupte împotriva sentimentelor de protest, dar care, de asemenea, le pot proteja dacă este necesar.</p>



<figure class="wp-block-image size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="980" height="653" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/09/W-VbBdU1maftbRiwC0wC3Q.webp" alt="" class="wp-image-449958"/></figure>



<p class="wp-block-paragraph">În martie,&nbsp;lama Kamba&nbsp;din Tuva, Gelek Natsyk-Dorzhu, a&nbsp;ținut&nbsp;o slujbă de rugăciune și un ritual budist de purificare a Dugzhuubului pentru tuvanii care luptă în Ucraina. De atunci, clerul budist al republicii a vorbit cu greu în public despre război. Călugării de la Mănăstirea Tsechenling din Kîzîl explică reticența lor de a vorbi despre asta în acest fel: &#8222;Băieții se duc acolo și mor. Este trist. Când vorbești despre ei, rănești sufletele celor dragi lor. Dar rudele soldaților continuă să comande ritualuri de protecție&nbsp;la datsans, iar la 28 august a&nbsp;apărut&nbsp;pe rețelele de socializare o fotografie cu un anumit lama înconjurat de &#8222;războinici budiști&#8221; care ar fi fost făcută în Ucraina.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Noii voluntari sunt escortați pe frontul ucrainean fără nicio festivitate. &#8222;Îmi așteptam zborul, mă plimbam pe lângă aeroport&#8221;, și-a amintit Tatiana Vereshchagina, directoarea Muzeului de Istorie Locală din Turan. &#8211; Am văzut 40 de oameni mărșăluind pe lângă mine. Nu au fost aduși la aeroport, ci au trecut, direct la aerodrom. Un avion mare era deja pe drum. Oamenii care îi văd coborând se grăbesc și le fac cu mâna&#8221;. Un soț și o soție, care se întorceau în oraș de la aeroport, au povestit pentru Vereshchagina: &#8222;Ne-am văzut ginerele plecat. Ei sunt voluntari&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Eu însămi, care nu-i cunoșteam pe acești oameni, am plâns&#8230;&#8221;, spune Vereshchagina. &#8211; Am înțeles că nu toată lumea se va întoarce. Eram atât de slabă la inimă în comparație cu oamenii care îi însoțeau la plecare. I-am spus tehnicianului de la muzeu. Ea a răspuns: &#8222;Așa suntem noi [tuvanii]. Suntem duri&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Shoigu este păcălit. Trăgând spre budiști&#8221;.<br>Panglicile flutură deasupra owa din centrul șamanic. Pe o parte sunt alb, albastru și roșu, culorile steagului rusesc, iar pe cealaltă galben și albastru, culorile steagului Tuva. Alături de altar, pe un scaun vechi, se află șamanul suprem al Rusiei, Kara-ool Dopchun-ool, care a fost ales la Primul Congres al șamanilor din Rusia în 2018. După propriile sale cuvinte, a făcut ca 99% dintre delegați să voteze pentru el prin &#8222;hipnoză șamanică în masă&#8221;. De atunci, a fost reales de încă trei ori. Și-a încrucișat brațele pe piept; degetele i se termină cu unghii lungi și curbate. Dopchun-ool susține că &#8222;cu aceste gheare&#8221; el &#8222;apucă celulele canceroase, bacteriile și virușii &#8211; și le aruncă pe fereastră&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Până la sfârșitul URSS, șamanii siberieni au trăit în izolare, adesea în dușmănie între ei, astfel încât nu existau instituții șamanice. Cu timpul, au început să se mute în orașe mai mari, unde locuiau clienți mai înstăriți, și să se unească. Prima organizație șamanică oficială din Kyzyl, Dungur (Buben), a apărut în 1992. A fost fondată de Mongush Kenin-Lopsan, un scriitor și folclorist care, mai târziu, și-a susținut teza de doctorat privind problemele cercetării etnografice a șamanismului tuvan în cadrul consiliului de disertație al Muzeului de Antropologie și Etnografie Petru cel Mare (Kunstkamera, Sankt Petersburg). Kenin-Lopsan a început să ofere servicii șamanice clienților &#8222;de dincolo de Munții Sayan&#8221; și să-și împărtășească experiența cu colegii și cercetătorii străini. Esoteriști din întreaga lume, adesea foarte faimoși și bogați, au venit în masă la Tuva. Însuși Kenin-Lopsan i-a găzduit la cabana sa pe Boris Elțîn și pe Dalai Lama. În 2000, Dopchun-ool, cel de-al treilea director al Dungur, și-a înființat propriul centru, Adyg-Eeren, Spiritul Ursului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Kara-ool Dopchun-ool îi povestește cu mândrie că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Stalin a urcat trei șamani tuvani, dintre care unul era bunicul său, în avioane, &#8222;pentru ca ei să poată face pe șamanii deasupra Stalingradului, ajutând astfel la câștigarea bătăliei&#8221;. Povestea se încheie cu o recompensă generoasă: pentru un an și jumătate de serviciu, Generalissimo le-a dat fiecăruia câte o valiză cu bani și conserve și, cel mai important, le-a permis să facă șampanie în republica lor natală fără obstacole (nu există nicio confirmare a acestei povești).</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dopchun-ool trece prin propria sală de recepție &#8211; cu portretele lui Putin, Shoigu și Subedei &#8211; și intră în biroul său. Pe peretele din fața intrării sunt atârnate haotic capete de animale &#8211; urși, lupi și căprioare. În apropiere, pieile sunt întinse. Înainte de a deveni șaman, Dopchun-ool a cules blănuri, așa că a ales ereenii potriviți &#8211; spiritele ajutătoare.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Printre figurile de blană atârnă o varietate de obiecte diverse: săbii, măști de lemn și un chanzi cu trei corzi. Între ele sunt fixate zeci de fotografii contemporane cu tineri tuvanieni în uniformă militară. &#8222;Băieții au luptat în Ucraina încă din primele zile&#8221;, explică șamanul suprem. &#8211; Unii [s-au întors deja și] au făcut fotografiile. Protecție foarte puternică! Glonțul trece pe lângă el.&#8221;</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dopchun-ool aprinde câteva crenguțe de artysh, un tip de ienupăr, într-un bol și mai întâi înconjoară fotografiile cu flăcări, apoi le fumează. &#8222;Spiritele strămoșilor ajută. Facem ritualuri în locuri de putere. Facem șampanie pentru ca să nu se întâmple lucruri rele, pentru ca ei să fie invulnerabili&#8221;, motivează șamanul. &#8211; Soțiile, tații și mamele vin în locul unor [soldați]. Ginghis Han și generalul său Subedei au fost primii care au cucerit Kievul, l-au incendiat și au plecat spre Vest, spre Europa&#8221;. Iar în anii 1940, spune Dopchun-ool, fratele tatălui său, căpitanul Kechil-ool, a eliberat Ucraina cu cavaleria sa &#8211; pentru care a primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice și o &#8222;sabie de premiu&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ca dovadă a spuselor sale, șamanul scoate o sabie, care atârnă pe o creangă între un craniu cu coarne și un șarpe împăiat, și scutură lama amenințător în aer. Dar când conversația se îndreaptă spre modul în care Serghei Shoigu și alți lideri ruși îi tratează pe șamani, vocea lui Dopchun-ool se umple brusc de un resentiment autentic: &#8222;El [Shoigu] a fost păcălit de fostul șef al Tuva, Sholban Kara-ool. Îl trage spre budiști &#8222;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Șamanul suprem dă vina pe budiști pentru toate problemele. Potrivit acestuia, chiar și naționalismul din Ucraina s-a răspândit după vizita lui Dalai Lama, în urma căreia &#8222;l-au dezgropat imediat pe Bandera și și-au răsturnat președintele&#8221; (de fapt, Dalai Lama nu a fost niciodată în Ucraina).</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Cei care vin aici [la centrul șamanic pentru protecție] luptă în viață. Iar cei care se întorc la lamani, apoi se întorc ca niște cadavre&#8221;, spune Dopchun-ool cu rigiditate. &#8211; Budismul este o filozofie. Nu va ajuta un om. Dar natura poate ajuta. Un șaman este natura.</p>



<figure class="wp-block-image size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="980" height="655" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/09/aJ5COgAW6VRmJwEUL9S2dg.webp" alt="" class="wp-image-449956"/></figure>



<p class="wp-block-paragraph">El arată o piatră așezată pe hadakas albe &#8211; eșarfe rituale &#8211; lângă care &#8222;Atilla s-a rugat să distrugă lumea, iar Ginghis Han s-a rugat&#8221;, apoi se apropie de un totem cu coarne rânjind și cu aripi: &#8222;Acesta este un înger păzitor. Un bătrân de 1300 de ani!&#8221;</p>



<p class="wp-block-paragraph">Atașate la pieptul negru al îngerului sunt opt fotografii cu soldați tuvani deodată. Alți doi atârnă alături, pe coarnele unei căprioare moarte.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Nici un metru pătrat de pământ nu merită viața unui om&#8221;<br>Comunitateaasiatică din RusiaInstagram a devenit populară cu mult înainte de război. Potrivit fondatorului său, Vasily Matenov, în februarie 2022, contul avea 123.000 de urmăritori. Apoi, ucrainenii care aveau nevoie de ajutor publicitar au început să-l contacteze pe Vasiliy: căutau rude ale soldaților ruși care fuseseră capturați sau uciși în Ucraina. Pe forumul public au început să fie postate date personale, precum și fotografii ale plăcuțelor cu numele nativilor din regiunile din partea asiatică a Rusiei care au fost uciși în război. După ce au fost adoptate noi legi represive, Vasiliy a fost abordat de forțele de securitate și forțat să părăsească Rusia pentru a pleca în Georgia.</p>



<p class="wp-block-paragraph">NouacomunitateTuva, care se adresează aceluiași public ca și asiaticii din Rusia (și pe aceeași platformă), a apărut pe 14 iunie; imaginea mișcării a fost fostul membru LDPR din Khuralul Suprem Tuva, Eres Kara-Sal. La 27 februarie, el a făcut apel la &#8222;liderii [Rusiei] să întoarcă trupele&#8221;, să oprească &#8222;vărsarea de sânge fratricidă&#8221; și să înceapă negocierile. &#8222;Nici un metru pătrat de teren nu merită vieți omenești&#8221;, a spus deputatul.</p>



<p class="wp-block-paragraph">A doua zi, Kara-Sal a depus cereri de demisie din mandatul de parlamentar și de părăsire a partidului; aceste cereri nu au fost luate imediat în considerare. Ulterior, forțele de ordine tuvină l-au &#8222;informat&#8221; despre amenințarea cu urmărirea penală, iar Erez Kara-Sal a părăsit și el Rusia, publicând ulterior un mesaj video împotriva războiului. Ulterior, fotografia sa a dispărut de pe pagina cu lista deputaților din Khuralul Suprem.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În total, mișcarea Noua Tuva are, potrivit membrilor săi, 18 participanți activi. Jumătate dintre ei locuiesc în străinătate, unii la Moscova și Sankt Petersburg, și doar câțiva în Tuva. Principala lor sarcină, așa cum au formulat-o ei înșiși, este de a oferi asistență informațională, juridică și financiară soldaților care doresc să își rupă contractul cu Ministerul rus al Apărării și să se întoarcă acasă. Cea mai dificilă evacuare din Ucraina a soldaților contractuali tuvini din Ucraina, organizată de ei, a durat mai mult de o lună.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;La sfârșitul lunii mai, trei băieți de 18-19 ani [din Tuva] au semnat contracte&#8221;, a declarat un reprezentant al mișcării care a cerut să rămână anonim. &#8211; Ei au fost imediat trimiși în prima linie. Au depus refuzuri și li s-a spus să aștepte și că vor fi duși în Rusia peste o săptămână. Dar au fost înșelați și trimiși înapoi pe front. Apoi au încercat să scape. Unul dintre ei era șocat de obuze, abia auzea&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Potrivit activiștilor de la Novaya Tuva, în Pervomaisk, regiunea Luhansk, soldații au fost prinși și reținuți cu forța, transportați din loc în loc prin autoproclamata LNR &#8211; până când au ajuns în biroul comandantului din Bryanka, împreună cu alte două duzini de refugiați. Acolo, susțin activiștii, contractorii au fost intimidați de mercenarii PMC Wagner. &#8222;Într-o zi au raportat că au fost duși undeva și că ar putea fi uciși. Apoi am pierdut contactul cu ei pentru o lungă perioadă de timp&#8221;, spune activistul. &#8211; Nu știam ce să facem, așa că am decis să facem publică [situația].</p>



<p class="wp-block-paragraph">Activiștii au ajutat rudele să scrie numeroase apeluri &#8211; către biroul comandantului militar, către ombudsmanul pentru drepturile omului și către Lyudmila Narusova, senator de Tuva. Următoarea dată când soldații au intrat în contact a fost în orașul Popasna. Nu mai erau reținuți, dar în apropiere se dădeau lupte (Popasna este un loc strategic important pe linia frontului din Donbas, iar luptele au distrus practic orașul până în iunie) și nu mai aveau documente sau veste antiglonț &#8211; le-au predat atunci când și-au scris refuzul de a servi.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Un tuvinian dispăruse până atunci. &#8222;Am contactat taximetriștii din Luhansk, care au refuzat să ne ia: era prea periculos&#8221;, spune activistul de la Novaya Tuva. &#8211; Apoi am luat legătura cu un bărbat din Tuvan care servește acolo. El i-a transportat la Pervomaysk. De acolo am găsit taximetriști până la graniță. Știam deja cum să trecem granița, ca să nu-i aducă înapoi, de la un alt refuzat, un bouriat.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Soldații au fost întâmpinați de rude de sex feminin în Rusia. Militarii s-au întors acasă și li s-au restituit documentele. Cu toate acestea, potrivit activiștilor, biroul de înrolare militară i-a trimis apoi pe obiectorii de conștiință să își încheie serviciul militar. Acum se confruntă cu un dosar penal pentru &#8222;denunț fals&#8221; &#8211; deoarece au depus plângere la procuratură în legătură cu izolarea forțată.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Potrivit Novaya Tuva, activiștii au ajutat aproximativ 200 de compatrioți să se întoarcă acasă. Este dificil de stabilit numărul exact, deoarece soldaților care negociază cu mișcarea li se alătură adesea camarazi: &#8222;Au fost momente în care am ajutat nouă, iar când ne-au trimis prin SMS poze de la Moscova în drum spre Tuva, erau 30.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În total, Kara-Sala estimează că între două și patru mii și jumătate de tuvini &#8211; între 0,6 și 1,4% din populația republicii &#8211; au fost trimiși în Ucraina. Până la 600 de persoane s-au întors acasă. Soția unuia dintre soldați a declarat că a venit împreună cu alte femei tuvane la locația brigăzii de la granița ruso-ucraineană: &#8222;Am chemat un șaman de acolo. L-am întrebat despre soarta soțului meu. Șamanul a împrăștiat pietre și a spus că nu poți merge la război. [În cele din urmă] soțul meu a ieșit chiar înainte de a pleca și s-a întors [acasă]. Atunci a fost posibil.</p>



<h3 class="wp-block-heading">&#8222;Ce voia să facă într-o țară străină?&#8221;</h3>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;În Khovu-Aksy, satul meu, am lucrat într-un magazin timp de cinci ani. În fiecare zi venea un băiat și cumpăra ciocolată și pâine. Acum i-am văzut poza în subpagina &#8222;Emergency Kyzyl&#8221; &#8211; a fost ucis în timpul unei &#8222;operațiuni speciale&#8221;. Ayan, un tânăr avocat și blogger din Tuva (a cerut să nu-și dea numele de familie,. &#8211; Ce voia să facă într-o țară străină?&#8221;.</p>



<figure class="wp-block-image size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="980" height="655" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/09/ryTZQ2AyoTJ3_Bgh4FOWTA.webp" alt="" class="wp-image-449960"/></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Vestea invaziei din Ucraina l-a șocat pe Ayan. A scris postări anti-război&nbsp;pe Instagram&nbsp;și a încercat să îi liniștească pe cei pe care îi cunoștea. După adoptarea noilor legi represive (privind &#8222;falsurile&#8221; și &#8222;defăimarea&#8221;), Ayan și-a retras proclamațiile din domeniul public, dar continuă să comunice cu compatrioții săi. Totuși, acum, explică Ayan, nu se mai ceartă cu toată lumea &#8211; și se concentrează asupra celor care ezită.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ayan spune povestea sa în timp ce se plimbă prin Kyzyl &#8211; și nu-și coboară vocea atunci când trecătorii se întorc. Unii îl salută: Ayan este un cunoscut activist urban. El nu a plecat &#8222;dincolo de Munții Sayan&#8221;, așa cum fac mulți tuviniști educați, ci &#8222;a vrut să facă o diferență în republica sa natală&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Oamenii nu au avut o poziție proprie [cu privire la un atac rusesc asupra Ucrainei] și au absorbit prima opinie impusă. &#8222;Denazificare&#8221;, &#8222;lovitură preventivă&#8221; &#8211; formularea lui Putin. Este dificil să le schimbăm părerea. Oamenii cred ceea ce vor să creadă &#8211; că acolo sunt fasciști care ar trebui uciși, că copiii lor au murit pentru o cauză dreaptă&#8221;, explică Ayan. &#8211; Este greu să realizezi că statul tău este un terorist. El crede că compatrioții săi au &#8222;mecanisme de apărare&#8221;: oricât de incontestabile ar fi faptele, ei preferă să nu se confrunte cu adevărul că copiii lor au murit departe de casă într-un război pe care nimeni nu și-l dorește.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ayan nu îi învinovățește pe tuviniștii obișnuiți care susțin invazia, considerându-i victime ale propagandei: &#8222;Când majoritatea trăiește în pragul sărăciei, nu există educație de calitate, de unde va veni gândirea critică în masă?&#8221;. El dă vina pe ideologii locali: &#8222;Oficiali guvernamentali, oameni educați, lideri de opinie care glorifică războiul și își trimit concetățenii acolo… Nu știu cum se privesc în oglindă. Aș avea o altă atitudine dacă o țară străină ne-ar invada teritoriile. Dar propaganda spune că tuvienii morți și-au dat viața în mod eroic pentru patria lor. Și unde este patria noastră? Unde este Tuva și unde este Lisichansk? La mii de kilometri distanță.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În tinerețe, spune Ayan, la fel ca mulți tuviniști, a susținut guvernul, a votat pentru Putin &#8211; și chiar a decis să servească în armată sub contract. Dar, în 2017, a devenit dezamăgit de serviciul militar &#8211; tot din cauza discriminării etnice. &#8222;În primele zile de serviciu, noi, tuviniștii, am fost construiți în forma zero (adică dezbrăcați) timp de o săptămână la rând. Doar din cauza etniei noastre, ne-au pus să ne dezbrăcăm și ne-au percheziționat în fiecare zi. Ce se întâmplă dacă un tuvan face un shiv dintr-o lingură? &#8211; îi povestește lui Ayan despre experiența sa în armata rusă. &#8211; Au apărut conflicte și parcă reacția noastră la umilință a fost o confirmare a cuvintelor lor.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Xenofobia, spune Ayan, este ceva cu care se confruntă în mod regulat chiar și după ce și-a părăsit locul de muncă: &#8222;Oriunde mă duc, există un stereotip: dacă sunt tuvan, am un cuțit ascuns în pantaloni sau în șosete. Iar dacă vrei să închiriezi un apartament într-un oraș mare, ți se spune că închiriem doar slavilor&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ayan este îngrijorat de faptul că, din cauza războiului, &#8222;prejudecățile față de asiaticii siberieni&#8221; nu fac decât să crească &#8211; aceștia sunt acum asociați, printre altele, cu crimele comise de armata rusă; în opinia lui Ayan, ei sunt prezentați ca fiind &#8222;chipul invaziei&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Însuși locuitorii din Tuva, spune Ayan, se așteptau inițial la o &#8222;operațiune specială&#8221; rapidă și fără vărsare de sânge, dar acum &#8222;încep să aibă îndoieli încetul cu încetul&#8221;. Există o divizare în legătură cu războiul în aproape fiecare familie tuvană, susține Ayan: &#8222;De mai multe ori am auzit rude care încercau să convingă un băiat să nu meargă la război: &#8222;Ce ai uitat într-o țară străină? Iar soțiile spun: &#8222;Suntem băgate până peste cap în datorii, împrumuturi, microcredite, mergem la război, câștigăm bani&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dacă nu ar fi sărăcia generalizată din republică, crede el, mult mai puțini tuvinieni și-ar risca viața pentru 200.000 de ruble pe lună. Dar chiar și cei care i-au câștigat în Ucraina nu sunt mulțumiți de acești bani: &#8222;Sunt băieți care vin aici cu răni, primesc despăgubiri &#8211; trei milioane &#8211; și nu știu ce să facă mai departe, după ce au trecut prin ce au trecut în război. Încep să bea, își risipesc banii.</p>



<p class="wp-block-paragraph">După izbucnirea războiului pe scară largă, Ayan a intrat în depresie &#8211; s-a gândit chiar să emigreze, dar a decis să rămână în țara sa natală până la urmă. Acum visează că, chiar dacă războiul nu se va opri, măcar tuvanii vor înceta să mai moară inutil și se vor întoarce acasă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Rudele celor decedați au vorbit pe rețelele de socializare, spunând că suntem o națiune mică și că pierdem frați și tați în acest război, a spus Ayan. Din ce în ce mai mulți oameni se opun războiului, a adăugat el, adăugând: &#8222;Dar toată lumea are o rudă în guvern, administrație sau minister; toată lumea are influență asupra tuturor, iar autoritățile se folosesc de ea cu abilitate. Poate că suntem deja în majoritate. Dar marile site-uri de publicitate sunt subordonate statului și difuzează o opinie conform căreia întreaga Tuva sprijină &#8222;operațiunea specială&#8221;. Așa că oamenii se tem să vorbească. În cercurile necunoscute, spune Ayan, preferă să păstreze tăcerea: &#8222;Cred că sunt pentru război și nu vreau să mă cert prea mult.</p>



<h3 class="wp-block-heading">&#8222;Putin poate face orice. În orice caz, el va apăsa un buton, ca Genghis Khan&#8230;&#8221;.</h3>



<p class="wp-block-paragraph">&#8222;Asta se va sfârși prost. Există un război. O mulțime de oameni mor. Toți banii se duc acolo, pentru arme și medicamente. Nu au mai rămas mulți dintre noi, tuviniștii. Suntem aproape ca la grădina zoologică&#8221;, spune un șaman bătrân din sat, Aidys (nume schimbat). El stă pe malul râului Yenisei. O pană de zmeu și un tricolor rusesc sunt prinse pe pălăria sa tradițională de culoarea cireșului.</p>



<figure class="wp-block-image size-large is-resized"><img loading="lazy" decoding="async" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/09/zIVJGUZirDMPTo8FkBcLCQ.webp" alt="" class="wp-image-449957" width="839" height="559"/></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Nu numai tuvienii apelează la Aidys pentru ajutor, spune șamanul: &#8222;Unul dintre ei, Dima, a venit într-un scaun cu rotile. Un ucrainean, dar a luptat pentru Rusia. A devenit invalid, infirm. Mama lui i-a cumpărat o gheară de urs [de la mine]. Un frate din brigada 55 [brigada separată de pușcași motorizați din Tuva] [Leopardul Negru] a scris un refuz. Dar nu poți refuza. Contractul este o comandă. Dacă nu o îndeplinești, ești un trădător sau un dezertor. Aidys spune că el însuși a vrut să se ofere voluntar pentru război, dar apoi s-a răzgândit. Voluntarii, a spus el, sunt plasați &#8222;în prima linie ca în cel de-al Doilea Război Mondial&#8221;: &#8222;Ca niște condamnați, ca prizonieri de război. Nu doar tuvini, ci și buriați, kakas. Asiatici. Mă doare sufletul, îmi plânge inima.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Nici șamanul nu voia să-și lase nepotul, care se întorsese din război în concediu, să meargă pe front: &#8222;Tu ce, Arthur&#8221;, i-am spus. Ești singurul meu nepot. Te-am purtat în spate. Aveți o fiică, un fiu s-a născut când erați în Ucraina. Nu plecați, nu dați doi bani&#8221;. Cu toate acestea, nu s-a întâmplat nimic: nepotul își reînnoise deja contractul pentru cinci ani. &#8222;În mare parte sunt pentru împrumuturi&#8221;, precizează Aydys.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dar mai există și o altă motivație: &#8222;Un copil a primit un Erou al Rusiei, se va întoarce și el în Ucraina. Aceasta este o răzbunare.&#8221; Vocea șamanului devine mai puternică: &#8222;Pentru prieteni. Pentru tovarășii mei de arme, tuvani. Erau vii, sănătoși, râdeau, cântau despre dragoste, despre taiga, despre vite. Și acum au dispărut. I-am dăruit nepotului meu un os de lup și pământul mamei, unde s-a născut, într-un sac roșu. Putin poate face orice. În orice caz, el va apăsa un buton, ca Ginghis Han. Casele vor rămâne, și totul viu&#8230;&#8221;.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Aydys tace și se uită lung în apa care curge.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Vladimir Sevrinovsky</strong>, Meduza. Traducere Adrian Popa</p>



<p class="wp-block-paragraph"><a href="https://meduza.io/feature/2022/04/28/tut-vse-propahlo-mertvetsami"></a></p>



<p class="wp-block-paragraph"><a href="https://meduza.io/feature/2022/04/28/tut-vse-propahlo-mertvetsami"></a></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/cum-mor-tuvanii-in-razboiul-altcuiva-incercand-sa-iasa-din-saracie-si-cum-le-cer-samanilor-si-calugarilor-budisti-sa-ii-protejeze.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Reportaj cutremurător din Mariupol. „Și de ce ne-ați eliberat? De Filarmonica noastră, pe care ați distrus-o? De pensia noastră?”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/reportaj-cutremurator-din-mariupol-si-de-ce-ne-ati-eliberat-de-filarmonica-noastra-pe-care-ati-distrus-o-de-pensia-noastra.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/reportaj-cutremurator-din-mariupol-si-de-ce-ne-ati-eliberat-de-filarmonica-noastra-pe-care-ati-distrus-o-de-pensia-noastra.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Ioana Crețu]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 19 Apr 2022 14:26:40 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Politică]]></category>
		<category><![CDATA[război]]></category>
		<category><![CDATA[reportaj]]></category>
		<category><![CDATA[rusia]]></category>
		<category><![CDATA[Ucraina]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=386622</guid>

					<description><![CDATA[Un articol publicat în Rusia, care conține și mărturii cutremurătoare ai ucrainenilor, descrie Mariupolul cu totul altfel decât versiunea oficială promovată de Kremlin. „Cel mai izbitor este faptul că străzile din Mariupol pot fi străzile oricărui oraș din Rusia, blocurile au aceleași magazine la parter, bănci, farmacii și dozatoare de bere, doar că branduri diferite”, &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>Un articol publicat în Rusia, care conține și mărturii cutremurătoare ai ucrainenilor, descrie Mariupolul cu totul altfel decât versiunea oficială promovată de Kremlin.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">„Cel mai izbitor este faptul că străzile din Mariupol pot fi străzile oricărui oraș din Rusia, blocurile au aceleași magazine la parter, bănci, farmacii și dozatoare de bere, doar că branduri diferite”, scriu corespondenții ziarului rus <a href="https://www.kommersant.ru/doc/5316007?from=anons">Kommersant</a> în reportajul pe care l-au realizat în Mariupol. </p>



<p class="wp-block-paragraph">Reporterul Alexandr Cernikh și fotograful Anatoli Zhdanov au ajuns în portul de la Marea Avoz venind din Donbas. Au trecut de mai multe puncte de control, de oameni care fug și au ajuns „în ceea ce cândva a fost un oraș”.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Aceștia descriu peisajul din Mariupol ca pe unul care i-a împietrit. Mașini arse stau lângă cele intacte, clădiri distruse se îngemănează cu unele neatinse, oamenii vii nu s-au spălat din februarie, cei morți au ajuns în case pe care nu le-au văzut niciodată, iar steagurile Ucrainei și al Rusiei se concurează, uneori pe aceeași bucată de pământ. </strong></p>



<p class="has-large-font-size wp-block-paragraph"><strong>„Suntem oameni ca și voi, cei din Rusia” </strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Jurnaliștii din Moscova au vorbit cu locuitorii orașului cucerit de armata rusă și le-au consemnat mărturiile, protejându-le numele.  <strong>O femeie le-a spus: „Am fost economistă până la pensie. Nu semăn, nu-i așa? Nu te uita la cum arătăm acum – nu ne-am spălat din februarie, astăzi pentru prima dată am reușit să ne spălăm șosetele. Și suntem oameni ca și voi, cei din Rusia”. </strong></p>



<figure class="wp-block-image size-full"><img loading="lazy" decoding="async" width="833" height="576" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/strazi.png" alt="" class="wp-image-386627" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/strazi.png 833w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/strazi-330x228.png 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/strazi-768x531.png 768w" sizes="auto, (max-width: 833px) 100vw, 833px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">„Dar chiar dacă sunt pensionară, sunt activă, am fost la schi în fiecare iarnă. Am avut pensie, am avut o contribuție, deși mică, dar a mea, sincer câștigată. Știam ce se va întâmpla cu mine mâine. Dar ce se va întâmpla cu viața mea acum? Nu a mai rămas nimic”, spune femeia. </p>



<p class="wp-block-paragraph">Apoi are loc un dialog greu de parcurs. </p>



<p class="has-large-font-size wp-block-paragraph"><strong>„Ne-ați eliberat de orașul nostru?” </strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">„Ești din Rusia?”, îl întreabă pe jurnalist prietena femeii, care stătea lângă ea. <strong>„Ce se zice despre mine la televiziunile din Rusia?”.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">„Se spune la televizor că armata noastră te-a eliberat”.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong> „Eliberată? Ilona ridică vocea. Și de ce ne-ați eliberat? De Filarmonica noastră, pe care ați distrus-o? De pensia noastră? Ne-ați eliberat de orașul nostru? Ei bine, mulțumesc.  </strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Apoi, locuitoarea din Mariupol povestește cum, chiar cu o zi înaintea invaziei, și-a felicitat prietenii din Rusia cu ocazia unei sărbători naționale. E vorba de ziua „Apărătorilor patriei”, ziua fondatoare a Armatei Ruse. </p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>„Știi, pe 23 februarie, am sunat și am scris toată ziua, felicitându-i pe prietenii noștri din Rusia. Da, nu există o astfel de sărbătoare în Ucraina. Dar ne amintim de ei. Am sunat și ne-am felicitat. Și o zi mai târziu – a început… Și cu cine?! Cu oameni care am sărbătorit aceeași sărbătoare cu o zi înainte”.</strong></p>



<p class="has-large-font-size wp-block-paragraph"><strong>„Am fost nemulțumiți de primarul nostru. Şi ce dacă?” </strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Ziaristul o întreabă cum era viața lor în Ucraina. </p>



<p class="wp-block-paragraph"> – Știi, nu am fost mulțumiți de toate. Pensia este mică, da. Utilitățile sunt scumpe. Am fost nemulțumiți de primarul nostru, e adevărat. Şi ce dacă? Probabil că și pe al tău îl certați, nu? </p>



<p class="wp-block-paragraph">– Se întâmplă, răspunde jurnalistul. </p>



<p class="wp-block-paragraph">– Ei bine, vezi? Dar acestea sunt probleme comune. Nu a meritat demolarea întregului nostru oraș din cauza unor astfel de probleme.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Reporterii de la Kommersant au intervievat și soldați ruși. Le-au arătat lăzi cu coktailuri Molotov, „le pregătiseră pentru noi, dar nu au mai avut timp să le folosească”. </p>



<p class="wp-block-paragraph">„Am fost recrutat în Donețk acum puțină vreme. Tot ce am învățat, am învățat acum. Înveți repede sau mori repede”, le-a spus un bărbat ziariștilor. </p>



<figure class="wp-block-image size-full"><img loading="lazy" decoding="async" width="783" height="497" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/rusi-1.png" alt="" class="wp-image-386638" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/rusi-1.png 783w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/rusi-1-330x209.png 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/rusi-1-768x487.png 768w" sizes="auto, (max-width: 783px) 100vw, 783px" /></figure>



<p class="has-large-font-size wp-block-paragraph"><strong>Drum printre cadavre </strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Scenele descrise sunt post-apocaliptice. Ziariștii narează cum oamenii își reiau viața printre cadavrele de pe stradă. </p>



<p class="wp-block-paragraph">„Un om mort zace pe burtă, cineva i-a acoperit capul cu o jachetă. Miroase vizibil, vrei să-ți astupi nasul și să te întorci. Deodată, de sus se aude un sunet ca o împușcătură; inima mea bate o duzină de bătăi pe secundă deodată, fața îmi arde, fălcile mele se încleștează. Încremenesc și ridic capul. Pe balconul supraviețuitor al unuia dintre etajele superioare stă o fată cu un prosop în mâini. Ea se uită în ochii mei și scutură încă o dată cârpa tare. Îmi mut privirea”.</p>



<figure class="wp-block-image size-full"><img loading="lazy" decoding="async" width="849" height="584" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/111.png" alt="" class="wp-image-386639" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/111.png 849w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/111-330x227.png 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/111-768x528.png 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/111-220x150.png 220w" sizes="auto, (max-width: 849px) 100vw, 849px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Un bătrân de 82 de ani, ucrainean, dar cu băiatul lucrând ca polițist în Rusia, povestește: „Știi, în timpul Uniunii Sovietice ne spuneau că suntem gunoaie și mă deranja asta. Și m-a ajuns vorba asta la bătrânețe: caut prin gunoaie”.</strong></p>



<p class="has-large-font-size wp-block-paragraph"><strong>Câinele dintre ruine</strong></p>



<figure class="wp-block-image size-full"><img loading="lazy" decoding="async" width="823" height="518" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/caine.png" alt="" class="wp-image-386624" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/caine.png 823w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/caine-330x208.png 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/caine-768x483.png 768w" sizes="auto, (max-width: 823px) 100vw, 823px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Cu o zi înainte, scrie ziaristul de la Kommersant, „un reporter cunoscut din Donețk mi-a spus: La începutul săptămânii am văzut un câine atât de frumos, un teckel, în ruinele Mariupolului. Era la fel ca al părinților mei, pursânge. Am început să îl mângâi, mi-a lins mâna… și apoi m-am gândit: probabil că a mâncat cadavre, altfel cum a supraviețuit aici? M-am uita la teckel și stomacul mi s-a întors pe dos. Câinele s-a uitat la mine și a fugit înapoi în tufișuri”. </p>



<p class="wp-block-paragraph">„<strong>Am trăit la fel ca voi. Am băut cafea în cafenele, am mers la cinema, la Filarmonică. Știm ce înseamnă Filarmonica? Și ce înseamnă un teatru?”.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Sursa: <a href="https://www.libertatea.ro/stiri/reportajul-onest-din-mariupol-al-unui-ziar-rusesc-a-facut-o-audienta-uriasa-de-ce-ne-ati-eliberat-de-filarmonica-noastra-pe-care-ati-distrus-o-de-pensia-mea-ne-ati-eliberat-4091668">Libertatea.ro</a><strong><br></strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/reportaj-cutremurator-din-mariupol-si-de-ce-ne-ati-eliberat-de-filarmonica-noastra-pe-care-ati-distrus-o-de-pensia-noastra.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>„Mi-au împușcat fiul. Eram lângă el. Ar fi mai bine dacă aș fi fost eu”</title>
		<link>https://timpul.md/articol/mi-au-impuscat-fiul-eram-langa-el-ar-fi-mai-bine-daca-as-fi-fost-esu.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/mi-au-impuscat-fiul-eram-langa-el-ar-fi-mai-bine-daca-as-fi-fost-esu.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 13 Apr 2022 06:09:28 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Social]]></category>
		<category><![CDATA[bucea crima de razboi]]></category>
		<category><![CDATA[reportaj]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=367605</guid>

					<description><![CDATA[Pe măsură ce avansul rusesc asupra Kievului a stagnat, a început o campanie de teroare și răzbunare împotriva civililor din apropiere din Bucea, spun supraviețuitorii și anchetatorii. Soldații ruși s-au instalat în această școală. Un lunetist dintr-un ras înalt a tras în oricine se mișca. Alți soldați au torturat, violat și executat civili în subsoluri &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">Pe măsură ce avansul rusesc asupra Kievului a stagnat, a început o campanie de teroare și răzbunare împotriva civililor din apropiere din Bucea, spun supraviețuitorii și anchetatorii.</p>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/xxbucha2-superJumbo-v3-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367607" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha2-superJumbo-v3-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha2-superJumbo-v3-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha2-superJumbo-v3-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha2-superJumbo-v3-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha2-superJumbo-v3.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Soldații ruși s-au instalat în această școală. Un lunetist dintr-un ras înalt a tras în oricine se mișca. Alți soldați au torturat, violat și executat civili în subsoluri sau în curțile din spate.</p>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205302633_f60ec66d-8227-47e6-b703-b7b936ad93b0-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367608" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302633_f60ec66d-8227-47e6-b703-b7b936ad93b0-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302633_f60ec66d-8227-47e6-b703-b7b936ad93b0-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302633_f60ec66d-8227-47e6-b703-b7b936ad93b0-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302633_f60ec66d-8227-47e6-b703-b7b936ad93b0-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302633_f60ec66d-8227-47e6-b703-b7b936ad93b0-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Am vizitat Bucea, am documentat zeci de ucideri de civili, am intervievat zeci de martori și am urmărit anchetatorii locali pentru a descoperi amploarea atrocităților rusești.</p>



<p class="wp-block-paragraph">O mamă ucisă de un lunetist în timp ce mergea cu familia să aducă un termos cu ceai. O femeie ținută ca sclavă sexuală, goală cu excepția unei haine de blană și închisă într-o pivniță de cartofi înainte de a fi executată. Două surori au murit în casa lor, trupurile lor rămase prăbușite pe podea săptămâni întregi.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Bucea este un peisaj al ororilor.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Din prima zi a războiului, 24 februarie, civilii au suportat greul atacului rusesc asupra Buca, la câteva mile vest de Kiev, capitala Ucrainei. Forțele speciale ruse care se apropiau pe jos prin pădure au împușcat în mașini de pe drum, iar o coloană de vehicule blindate a tras și a ucis o femeie în grădina ei în timp ce intrau cu mașina în suburbie.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dar acele cruzimi timpurii au pălit în comparație cu ceea ce a urmat.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Pe măsură ce înaintarea Rusiei asupra Kievului stătea în fața rezistenței acerbe, au spus civilii, ocupația inamică a Bucei a alunecat într-o campanie de teroare și răzbunare. Când o armată rusă învinsă și demoralizată s-a retras în cele din urmă, a lăsat în urmă un tablou sumbru: cadavre de civili morți împrăștiate pe străzi, în subsoluri sau în curți, mulți cu răni de pușcă în cap, unii cu mâinile legate la spate.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Reporterii și fotografi pentru The New York Times au petrecut mai mult de o săptămână cu oficialii orașului, medicii legiști și zeci de martori în Bucea, dezvăluind noi detalii despre atrocitățile în stil execuție împotriva civililor. The Times a documentat cadavrele a aproape trei duzini de oameni unde au fost uciși – în casele lor, în pădure, incendiate într-o parcare liberă – și a aflat povestea din spatele multor morți. The Times a asistat, de asemenea, la peste 100 de saci de cadavre la un mormânt comunal și la cimitirul orașului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Dovezile sugerează că rușii au ucis în mod imprudent și uneori sadic, în parte din răzbunare.</p>



<figure class="wp-block-image alignwide size-full"><img loading="lazy" decoding="async" width="1047" height="875" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/nytim.jpg" alt="" class="wp-image-367610" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/nytim.jpg 1047w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/nytim-330x276.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/nytim-768x642.jpg 768w" sizes="auto, (max-width: 1047px) 100vw, 1047px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Civili nebănuiți au fost uciși în timpul celor mai simple activități zilnice. O profesoară pensionară cunoscută sub numele de mătușa Lyuda, prescurtare de la Lyudmyla, a fost împușcată la mijlocul dimineții pe 5 martie, când își deschidea ușa de pe o stradă laterală mică. Trupul ei zăcea răsucit, jumătate în interiorul ușii, mai mult de o lună mai târziu.</p>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205302204_4009e822-cd82-499e-a8f3-29bfcc33500d-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367611" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302204_4009e822-cd82-499e-a8f3-29bfcc33500d-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302204_4009e822-cd82-499e-a8f3-29bfcc33500d-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302204_4009e822-cd82-499e-a8f3-29bfcc33500d-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302204_4009e822-cd82-499e-a8f3-29bfcc33500d-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302204_4009e822-cd82-499e-a8f3-29bfcc33500d-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Sora ei mai mică, Nina, care era cu dizabilități mintale și locuia cu ea, era moartă pe podeaua bucătăriei. Nu era clar cum a murit.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Au luat teritoriul și trăgeau ca să nu se apropie nimeni”, a spus un vecin, Serhiy. „De ce ai ucide o bunica?”</p>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205305663_64de2891-4c51-4637-aeb4-b4124b0f50ed-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367612" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305663_64de2891-4c51-4637-aeb4-b4124b0f50ed-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305663_64de2891-4c51-4637-aeb4-b4124b0f50ed-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305663_64de2891-4c51-4637-aeb4-b4124b0f50ed-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305663_64de2891-4c51-4637-aeb4-b4124b0f50ed-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305663_64de2891-4c51-4637-aeb4-b4124b0f50ed-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Roman Havryliuk, 43 de ani, un sudor, și fratele său Serhiy Dukhli, 46 de ani, și-au trimis restul familiei din Bucha pe măsură ce violența s-a intensificat, dar ambii au insistat să rămână în urmă. Au fost găsiți morți în curtea lor. „Unchiul meu a rămas pentru câine, iar tatăl meu a rămas pentru casă”, a spus Nazar, fiul domnului Havryliuk. Un bărbat necunoscut zăcea și el mort în apropiere, iar cei doi câini ai familiei erau ciuruiți de gloanțe.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Nu au fost capabili să învingă armata noastră, așa că au ucis oameni obișnuiți”, a spus Nazar, 17 ani.</p>



<h2 class="wp-block-heading">Amenințare constantă din partea lunetisților</h2>



<p class="wp-block-paragraph">Bucha fusese una dintre cele mai dorite suburbii de navetiști ale Kievului. Amplasat între păduri de brazi și un râu, avea centre comerciale moderne și complexe rezidențiale noi, precum și cabane de vară de modă veche, amplasate printre grădini și copaci. Autorul rus Mihail Bulgakov avea acolo o casă de vară.</p>



<p class="wp-block-paragraph">La câteva zile după ce trupele ruse au intrat în oraș, armata ucraineană a ripostat, dând foc tancurilor și vehiculelor blindate într-un atac asupra unei coloane rusești. Până la 20 de vehicule au ars într-o minge de foc uriașă care a aprins case de-a lungul unei părți a străzii. Unii soldați ruși au fugit, ducându-și răniții prin pădure.</p>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205299102_3a4e9f27-a263-4f0a-aa0f-a998e4944427-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367615" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299102_3a4e9f27-a263-4f0a-aa0f-a998e4944427-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299102_3a4e9f27-a263-4f0a-aa0f-a998e4944427-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299102_3a4e9f27-a263-4f0a-aa0f-a998e4944427-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299102_3a4e9f27-a263-4f0a-aa0f-a998e4944427-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299102_3a4e9f27-a263-4f0a-aa0f-a998e4944427-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /><figcaption>Rămășițele unui convoi militar rusesc distrus.<br></figcaption></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Întăririle rusești au sosit câteva zile mai târziu într-o dispoziție agresivă. Au stabilit o bază într-un complex de apartamente în spatele școlii nr. 3, liceul principal de pe Vokzalna, sau pe strada Station, și au postat un lunetist într-o clădire mare încă în construcție. Și-au făcut sediul mai la sud, într-o fabrică de sticlă de pe râul Bucha.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Până atunci, locuitorii din Bucha s-au adăpostit de loviturile rusești cu rachete și artilerie, mulți dintre ei dormind în subsoluri și beciuri, dar unii se aventuraseră afară din când în când să facă rost de apă sau să arunce o privire furișată la pagube. Bombardele fuseseră sporadice, iar mare parte din focul artileriei rusești a fost îndreptat deasupra capetelor lor spre Irpin, următorul oraș de peste.</p>



<p class="wp-block-paragraph">După asaltul asupra coloanei, atmosfera s-a întărit. Pe 4 martie, Volodymyr Feoktistov, în vârstă de 50 de ani, a plecat pe jos în jurul orei 17 pentru a ridica o pâine de la vecinii care coaceau acasă. Mama și fratele lui îi spuseseră să nu iasă, dar el a insistat, și-a amintit mai târziu mama lui.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Vehicule rusești circulau pe un drum de la capătul străzii lor, iar vecinii au auzit două împușcături. L-au găsit a doua zi, mort pe stradă. Au trecut zile până să-l poată încărca într-o roabă și să-l împingă la morga spitalului înainte de a se grăbi acasă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Pe 5 martie, un lunetist rus a început să tragă în orice se mișca la sud de liceu.</p>



<figure class="wp-block-gallery has-nested-images columns-default is-cropped wp-block-gallery-3 is-layout-flex wp-block-gallery-is-layout-flex">
<figure class="wp-block-image size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" data-id="367618" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205299057_af410903-575f-47a9-af65-64105525079b-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367618" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299057_af410903-575f-47a9-af65-64105525079b-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299057_af410903-575f-47a9-af65-64105525079b-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299057_af410903-575f-47a9-af65-64105525079b-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299057_af410903-575f-47a9-af65-64105525079b-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299057_af410903-575f-47a9-af65-64105525079b-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /><figcaption>Strada Yablunska a devenit cea mai mortală porțiune de drum pentru civilii care trec.<br></figcaption></figure>



<figure class="wp-block-image size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" data-id="367616" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205299066_28328912-2eb1-4884-8e0f-76297cf01b1a-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367616" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299066_28328912-2eb1-4884-8e0f-76297cf01b1a-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299066_28328912-2eb1-4884-8e0f-76297cf01b1a-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299066_28328912-2eb1-4884-8e0f-76297cf01b1a-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299066_28328912-2eb1-4884-8e0f-76297cf01b1a-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205299066_28328912-2eb1-4884-8e0f-76297cf01b1a-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /><figcaption>Cadavrul unui civil în curtea unei case distruse de pe strada Yablunska.<br></figcaption></figure>



<figure class="wp-block-image size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" data-id="367617" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205305612_f85ecd05-9193-4720-b760-90cb644aca5a-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367617" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305612_f85ecd05-9193-4720-b760-90cb644aca5a-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305612_f85ecd05-9193-4720-b760-90cb644aca5a-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305612_f85ecd05-9193-4720-b760-90cb644aca5a-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305612_f85ecd05-9193-4720-b760-90cb644aca5a-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305612_f85ecd05-9193-4720-b760-90cb644aca5a-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /><figcaption>Un bărbat cu o rană împușcată la cap lângă bicicletă, chiar lângă Bucea.<br></figcaption></figure>



<figure class="wp-block-image"><img decoding="async" src="blob:https://timpul.md/87a15f45-c576-4df0-ae4c-b995feb2777e" alt=""/><figcaption>Cadavrul unui bărbat pe drumul dintre Bucea și Irpin.<br></figcaption></figure>
</figure>



<p class="wp-block-paragraph">Mătușa Lyuda a fost împușcată dimineața. În acea după-amiază, un tată și fiul său au ieșit pe poarta lor pentru a merge la o plimbare pe strada lor, Yablunska, sau pe strada Apple Tree. „Mi-au împușcat fiul”, a spus tatăl său, Ivan. „Eram lângă el. Ar fi mai bine dacă aș fi fost eu.”</p>



<p class="wp-block-paragraph">A cerut să fie publicat doar prenumele lui. Mulți locuitori din Bucha s-au speriat după săptămâni de ocupație rusă și au cerut ca numele lor să nu fie publicate de teama răzbunării într-o etapă ulterioară.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„A suferit toată noaptea și a murit la 8:20”, a spus Ivan despre fiul său. Familia l-a îngropat în grădina din față, sub o movilă uriașă de pământ. „Este foarte greu să-ți îngropi copilul”, a spus Ivan. „Nu aș dori asta celui mai mare dușman al meu.”</p>



<p class="wp-block-paragraph">Fiul său a lăsat în urmă un băiat de 8 ani și o fiică de 1 an. „Nu-mi pot privi nepotul în ochi”, a spus Ivan.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Strada Yablunska, unde locuiau ei, a devenit curând cea mai mortală porțiune de drum pentru civilii care trec. Un bărbat pe bicicletă a fost lovit de un incendiu dintr-un vehicul blindat la începutul lunii martie, după cum a arătat videoclipul înregistrat de armata ucraineană. Până pe 11 martie, erau cel puțin 11 cadavre întinse pe stradă și pe trotuare, au arătat imagini din satelit .</p>



<p class="wp-block-paragraph">O casă jefuită, un cadavru în pivniță<br>Curând a devenit evident de ce cadavrele au rămas pe loc atât de mult timp.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Trupele au început să caute case și au ordonat locuitorilor să nu iasă afară. „Mergeau curte cu curte”, a spus Valerii Yurchenko, 42 de ani, un mecanic care locuiește lângă râu. Un comandant rus l-a avertizat să nu iasă în stradă. „Avem ordin să împușcăm”, a spus comandantul.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Soldații au confiscat telefoane mobile și computere. Unii au fost politicoși, dar tot au ordonat familiilor să-și părăsească casele din apropierea bazelor și să meargă la o grădiniță din apropiere.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Mi-au înmânat bastonul”, a spus Tetiana Masanovets, în vârstă de 65 de ani, care a fost printre cei cărora li s-a spus să plece. Soldații i-au transformat casa într-o groapă, folosind o cameră ca toaletă. „Au furat totul”, a adăugat ea.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Pe măsură ce soseau mai multe trupe, aceștia și-au condus vehiculele blindate direct în grădinile oamenilor, zdrobând porți și garduri metalice și parcând cu armele antrenate pe stradă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Volodymyr Shepitko, în vârstă de 66 de ani, a fugit împreună cu soția sa când un vehicul blindat rus a trecut prin gardul din spate. S-au adăpostit într-un subsol al Școlii nr. 3. Soldații ruși foloseau și școala și complexul rezidențial din spatele acesteia pentru poziții de mortar.</p>



<div class="wp-block-jetpack-tiled-gallery aligncenter is-style-rectangular"><div class="tiled-gallery__gallery"><div class="tiled-gallery__row"><div class="tiled-gallery__col" style="flex-basis:50.00000%"><figure class="tiled-gallery__item"><img decoding="async" alt="" data-height="1365" data-id="367620" data-link="https://timpul.md/?attachment_id=367620" data-url="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205300899_d6fc85d2-9d07-48c5-97e4-5ca42052a114-superJumbo-1125x750.jpg" data-width="2048" src="https://i1.wp.com/timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205300899_d6fc85d2-9d07-48c5-97e4-5ca42052a114-superJumbo-1125x750.jpg?ssl=1" data-amp-layout="responsive"/></figure></div><div class="tiled-gallery__col" style="flex-basis:50.00000%"><figure class="tiled-gallery__item"><img decoding="async" alt="" data-height="1365" data-id="367621" data-link="https://timpul.md/?attachment_id=367621" data-url="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205300896_295c0851-e013-449e-9ade-aaed5ccd8318-superJumbo-1125x750.jpg" data-width="2048" src="https://i0.wp.com/timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205300896_295c0851-e013-449e-9ade-aaed5ccd8318-superJumbo-1125x750.jpg?ssl=1" data-amp-layout="responsive"/></figure></div></div></div></div>



<p class="wp-block-paragraph">Pe 9 martie, domnul Shepitko, un inginer de apă pensionat, s-a strecurat înapoi să aducă ceva de mâncare din casă și a găsit soldați ruși care locuiau acolo. El i-a descris drept „kontraktniki” &#8211; soldați contractuali, bărbați care sunt adesea luptători cu experiență, dar cunoscuți pentru abuzuri și acționând cu impunitate. Ei își parcaseră vehiculele blindate vizavi și dormeau și încălzeau apa în casă, a spus domnul Shepitko.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Soldații au făcut un comentariu sarcastic despre fasciștii ucraineni, testându-i loialitatea. „Am crezut că voi fi împușcat”, a spus el, „și am tăcut”. I-au cerut telefonul mobil, dar câinele lui a lătrat atât de furios la ei, încât s-au dat înapoi și i-au dat drumul.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Doar când s-a întors după ce rușii s-au retras din Kiev, domnul Shepitko a descoperit cât de departe au mers soldații ruși. Casa lui fusese jefuită, plină cu gunoi și sticle de bere. Apoi, într-o pivniță de sub șopronul de grădină, nepotul său a descoperit cadavrul unei femei. Prăbușită așezată, cu picioarele goale, purta o haină de blană și nimic altceva.</p>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/xxbucha8-superJumbo-v3-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367622" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha8-superJumbo-v3-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha8-superJumbo-v3-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha8-superJumbo-v3-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha8-superJumbo-v3-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha8-superJumbo-v3.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /><figcaption>Trupul unei femei împușcat în cap a fost găsit într-o pivniță.&nbsp;<br>La etaj au fost găsite ambalaje de prezervative rupte și un prezervativ folosit.<br></figcaption></figure>



<figure class="wp-block-gallery has-nested-images columns-default is-cropped wp-block-gallery-4 is-layout-flex wp-block-gallery-is-layout-flex">
<figure class="wp-block-image"><img decoding="async" src="blob:https://timpul.md/fbf56c69-33c2-48bf-b5c6-02524bb85ff5" alt=""/></figure>



<figure class="wp-block-image size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" data-id="367624" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205305636_200d1adf-42bc-44b3-be80-5164a79575c7-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367624" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305636_200d1adf-42bc-44b3-be80-5164a79575c7-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305636_200d1adf-42bc-44b3-be80-5164a79575c7-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305636_200d1adf-42bc-44b3-be80-5164a79575c7-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305636_200d1adf-42bc-44b3-be80-5164a79575c7-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305636_200d1adf-42bc-44b3-be80-5164a79575c7-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /></figure>
</figure>



<p class="wp-block-paragraph">Ea fusese împușcată în cap, iar el a găsit două carcase de gloanțe la pământ. Când poliția a scos-o și a efectuat o percheziție, au găsit ambalaje de prezervative rupte și unul a folosit prezervativul sus, în casă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Abuzul asupra femeii a fost unul dintre multe cazuri, a declarat avocatul oficial al ucrainei pentru drepturile omului, Lyudmyla Denisova. Ea a spus că a înregistrat cazuri oribile de violență sexuală din partea trupelor ruse în Bucha și în alte locuri, inclusiv unul în care un grup de femei și fete au fost ținute la subsolul unei case timp de 25 de zile. Nouă dintre ele sunt acum însărcinate, a spus ea.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ea a speculat că violența a venit din răzbunare față de rezistența ucraineană, dar și că soldații ruși au folosit violența sexuală ca armă de război împotriva femeilor ucrainene.</p>



<p class="wp-block-paragraph">O plimbare pentru a lua apă devine mortală<br>Orașul a rămas fără electricitate, apă curentă, gaz sau internet de la începutul lunii martie, iar mii de locuitori, încă în case, trăiau la temperaturi înghețate, dormeau în haine, sub straturi de pături.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Șase persoane dintr-o casă de bătrâni au murit de foame, au spus muncitorii din cimitir care au colectat cadavrele la începutul lunii aprilie. Holul era rece ca gheața, iar patru dintre morți se adunaseră într-o cameră de soare dincolo de grădină. La casa alăturată, aceiași muncitori tăiaseră o femeie care se spânzurase de o creangă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Timp de 10 zile la mijlocul lunii martie, Tetiana Sichkar, în vârstă de 20 de ani, a început să se plimbe cu părinții ei să-și vadă bunica, a cărei casă avea un foc de lemne și o sobă în aer liber unde puteau încălzi apa și găti. În fiecare zi mergeau pe același traseu, prin pădure și peste șinele de cale ferată.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Pe 24 martie, păruse din nou liniște, până când se auzi un foc în drum spre casă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„A fost atât de tare, încât nu am putut auzi nimic”, a spus doamna Sichkar. Toți au căzut la pământ în același timp. Mama ei zăcea tăcută. „Am sunat-o, dar nu s-a mișcat”, a spus ea. Ea și-a ridicat capul și a văzut sângele – pe fața mamei sale, pe părul ei și pe drum.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Mama ei, care se numește și Tetiana, casnică, în vârstă de 46 de ani, a murit acolo unde a căzut. Soldații ruși l-au reținut ulterior pe soțul ei, l-au încătușat și punându-i o pungă peste cap când a cerut să recupereze cadavrul soției sale. L-au lăsat să plece mai târziu în acea noapte, aruncându-l încă încătușat și legat la ochi într-o altă parte a orașului.</p>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/xxBucha-06-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367626" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxBucha-06-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxBucha-06-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxBucha-06-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxBucha-06-superJumbo.jpg 1200w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Într-un episod bizar, i-au permis tatălui ei vitreg să recupereze cadavrul doamnei Sichkar și i-au dat o mașină roșie nou-nouță – care s-a dovedit a fi furată – în care să o ducă. Familia a îngropat-o în grădină a doua zi dimineață și a parcat-o. mașină în interiorul porții.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Lyudmyla, mama femeii moarte, a făcut ecou ceea ce mulți civili din Bucha au remarcat: Pe măsură ce războiul a progresat, starea de spirit și comportamentul trupelor ruse au devenit mai urâte. „Primul lot a fost pașnic”, a spus ea despre soldații ruși, cerând ca numele ei să nu fie publicat. „Al doilea lot a fost mai rău.”</p>



<p class="wp-block-paragraph">Unele dintre violențe păreau cinice, menite să terorizeze, dar trupele ruse au fost în mod deosebit suspicioși față de bărbații de vârstă de luptă, acuzându-i adesea că sunt membri ai forțelor de apărare ucrainene înainte de a le duce la interogatori.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Natalya Oleksandrova, optician pensionar, a spus că soldații l-au reținut pe nepotul ei, spunând că îl vor lua pentru două zile de interogatoriu. L-au ținut trei săptămâni. După ce trupele ruse au plecat, vecinii l-au găsit mort într-un subsol. „L-au împușcat în ureche”, a spus ea.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Crimele de răzbunare adaugă o altă amenințare<br>În ultima săptămână din martie, forțele ucrainene au lansat un contraatac pentru a relua suburbiile de nord-vest ale Kievului. Luptele s-au intensificat brusc în Bucha, iar unitățile ruse au început să se pregătească să se retragă.</p>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205302810_f733bd4f-c41e-46eb-8bf2-b6766fc6bb98-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367627" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302810_f733bd4f-c41e-46eb-8bf2-b6766fc6bb98-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302810_f733bd4f-c41e-46eb-8bf2-b6766fc6bb98-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302810_f733bd4f-c41e-46eb-8bf2-b6766fc6bb98-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302810_f733bd4f-c41e-46eb-8bf2-b6766fc6bb98-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302810_f733bd4f-c41e-46eb-8bf2-b6766fc6bb98-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /><figcaption>Cinci cadavre au fost găsite într-o pivniță a unei tabere de vară pentru copii.</figcaption></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Unul dintre ultimele lor acte a fost să-și împuște deținuții sau pe oricine altcineva care le-a ieșit în cale. Într-o poiană de pe o stradă, poliția a găsit ulterior cinci membri ai unei familii, inclusiv două femei și un copil, cu trupurile aruncate și ars.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Cel puțin 15 persoane au fost găsite moarte cu mâinile legate, în diverse locuri din oraș, ceea ce indică faptul că mai mult de o unitate rusă a reținut și executat persoane. Cinci cadavre au fost găsite într-o pivniță dintr-o tabără de vară pentru copii, pe care unitățile ruse o folosiseră drept bază. Altele au fost găsite pe strada Yablunska și altele în fabrica de sticlă.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În satul din apropiere Motyzhyn, răzbunarea a jucat un rol important în moartea primarului, a soțului ei și a fiului ei, care au fost găsiți îngropați la marginea satului. Au fost semne de tortură: degete rupte pe fiul lor și contuzii pe fața primarului, provocate înainte de a fi împușcați de forțele ruse supărate că ucrainenii au distrus un camion și un vehicul blindat.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„A fost răzbunare”, a spus Anatoly Rodchenko, un profesor de fizică pensionat al cărui fiu este căsătorit cu fiica primarului ucis, Olha Sukhenko. Domnul Rodcenko urmărise săpătura mormântului, în care se aflau și alte trei cadavre.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În relatările coroborate de un comandant militar local, locuitorii au descris modul în care o ambuscadă ucraineană care a aruncat în aer vehiculul blindat și camionul de aprovizionare a dus la o rafală de violențe rusești împotriva civililor.</p>



<p class="wp-block-paragraph">A doua zi, un transportor blindat rus de trupe a condus pe o stradă, trăgând la întâmplare în case cu o mitralieră grea, a declarat Serhiy Petrovsky, șeful unei unități locale de soldați civili voluntari. Nu știe câți oameni au fost răniți sau uciși, dar a spus că, după plecarea rușilor, a strâns 20 de cadavre în sat și în jurul acestuia, din acest episod și din altele.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Au împușcat totul”, a spus domnul Rodcenko. „Au tras în case. Au împușcat o femeie pe stradă. Au împușcat în câini.”</p>



<p class="wp-block-paragraph">În aceeași zi, soldații ruși au reținut-o pe doamna Sukhenko, în vârstă de 50 de ani, pe soțul ei, Ihor Sukhenko, în vârstă de 57 de ani, și pe fiul lor, Oleksandr, în vârstă de 25 de ani, a spus domnul Rodcenko. Cadavrele celor trei au fost găsite în mormânt.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Doar că nu înțeleg”, a spus domnul Rodcenko. „Bine, primarul i-a ajutat pe ucraineni. Dar de ce Oleksandr? Ce a facut el?&#8221;</p>



<p class="wp-block-paragraph">Despre prezența armatei ruse în sat, a spus el, „a fost ca un coșmar”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Un telefon vesel, apoi tăcere<br>În zilele după ce trupele ucrainene au reluat controlul asupra Bucei, poliția și muncitorii cimitirului au început să adune cadavrele împrăștiate peste tot, transportând pungi negre pentru cadavre într-o dubă albă. În noroiul de pe ușile din spate, muncitorii au scris „200”, cuvântul din argoul militar sovietic pentru morții de război.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Până pe 2 aprilie, strânseseră peste 100 de cadavre, iar până duminică numărul a crescut la peste 360 ​​pentru raionul Bucha. Zece dintre morți erau copii, au spus oficialii.</p>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205302231_4aca7367-f455-4b35-a321-d704e400fe33-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367628" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302231_4aca7367-f455-4b35-a321-d704e400fe33-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302231_4aca7367-f455-4b35-a321-d704e400fe33-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302231_4aca7367-f455-4b35-a321-d704e400fe33-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302231_4aca7367-f455-4b35-a321-d704e400fe33-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302231_4aca7367-f455-4b35-a321-d704e400fe33-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /><figcaption>Cadavrele oamenilor dintr-un cămin de bătrâni unde șase rezidenți au murit de foame.</figcaption></figure>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205302960_83a0f694-2fa4-4f9b-a37c-f3a9106f4be0-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367629" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302960_83a0f694-2fa4-4f9b-a37c-f3a9106f4be0-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302960_83a0f694-2fa4-4f9b-a37c-f3a9106f4be0-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302960_83a0f694-2fa4-4f9b-a37c-f3a9106f4be0-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302960_83a0f694-2fa4-4f9b-a37c-f3a9106f4be0-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302960_83a0f694-2fa4-4f9b-a37c-f3a9106f4be0-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /><figcaption>Anchetatorii poliției și lucrătorii cimitirului au investigat cadavrele găsite în oraș. Rămășițele arse ale unei familii de patru au fost găsite într-o grămadă de șase cadavre, au spus anchetatorii.</figcaption></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Pe 3 aprilie, Marta Kirmichi căuta frenetic pe internet știri din Bucha. Originară din Moldova, locuise de 10 ani în Ucraina, lângă orașul Cernihiv, împreună cu soțul și fiul ei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ea vorbise ultima oară cu soțul ei, Dmitrii Shkirenkov, în vârstă de 38 de ani, la jumătatea lunii martie. Muncitor în construcții, plecase de acasă cu o lună mai devreme pentru a se întoarce la locul de muncă la una dintre noile dezvoltări imobiliare din Bucha.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Acoperirea telefonului mobil a fost neregulată, dar el a reușit să-și sune soția devreme pe 9 martie. „El a spus: „Oamenii sunt împușcați aici, dar eu sunt în viață”, a spus ea. A doua oară când a sunat, era în jurul orei 5.30 și a trezit-o. „El a spus cu o asemenea voce: „Iubito, sunt în viață”. Părea cu adevărat fericit.” Apelul, de doar 30 de secunde, a făcut-o fericită și pe ea, dar nu a mai auzit de el.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Apoi a dat peste primele fotografii înfiorătoare cu bărbați întinși cu mâinile legate pe strada Yablunska, lângă paleți și materiale de construcție. Și-a recunoscut soțul instantaneu. Stătea întins cu fața în jos, cu mâinile ascunse sub el.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Mai târziu, ea a găsit o altă fotografie &#8211; el fusese îndepărtat, dar cele două cadavre din apropiere zăceau încă acolo. Ea speră că, poate, el a fost rănit și dus la spital.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Din cele 360 ​​de cadavre găsite în acest weekend în Bucha și în împrejurimile sale imediate, peste 250 au fost ucise de gloanțe sau schije și au fost incluse într-o anchetă pentru crime de război, a declarat într-un interviu Ruslan Kravchenko, procuror-șef regional din Bucha. Mulți alții au murit de foame, frig și lipsă de medicamente și medici, printre alte motive.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Stând în mașina lui, domnul Kravchenko a răsfoit fișierele și fotografiile cadavrelor de pe telefonul său mobil. El a spus că se așteaptă la mai multe cazuri, pe măsură ce poliția a continuat să găsească cadavre și informațiile au continuat să curgă. În total, în regiunea Bucha, au existat cel puțin 1.000 de morți în război, a spus el.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Morții sunt în mare parte civili. Doar doi membri ai armatei ucrainene s-au numărat printre cei uciși în orașul Bucha, potrivit Serhiy Kaplychny, un oficial de la cimitirul orașului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Brutalitatea rusă a indignat cea mai mare parte a lumii și a înăsprit hotărârea Occidentului de a se opune invaziei sângeroase a președintelui Vladimir V. Putin.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Nivelul de brutalitate al armatei teroriștilor și călăilor din Federația Rusă nu cunoaște limite”, a scris avocatul poporului, doamna Denisova. Ea a făcut apel la Comisia pentru Drepturile Omului a Națiunilor Unite să „țină cont de aceste fapte ale crimelor de război ale Rusiei în Ucraina”.</p>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/xxbucha-mass-grave1-superJumbo-v2-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367630" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha-mass-grave1-superJumbo-v2-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha-mass-grave1-superJumbo-v2-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha-mass-grave1-superJumbo-v2-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha-mass-grave1-superJumbo-v2-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/xxbucha-mass-grave1-superJumbo-v2.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /></figure>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205302948_93c3f354-88bd-422c-9b36-9c1b8d517f10-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367631" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302948_93c3f354-88bd-422c-9b36-9c1b8d517f10-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302948_93c3f354-88bd-422c-9b36-9c1b8d517f10-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302948_93c3f354-88bd-422c-9b36-9c1b8d517f10-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302948_93c3f354-88bd-422c-9b36-9c1b8d517f10-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302948_93c3f354-88bd-422c-9b36-9c1b8d517f10-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /></figure>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205302744_32d6423b-d9eb-41eb-bdfc-1cb0066018a5-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367632" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302744_32d6423b-d9eb-41eb-bdfc-1cb0066018a5-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302744_32d6423b-d9eb-41eb-bdfc-1cb0066018a5-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302744_32d6423b-d9eb-41eb-bdfc-1cb0066018a5-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302744_32d6423b-d9eb-41eb-bdfc-1cb0066018a5-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205302744_32d6423b-d9eb-41eb-bdfc-1cb0066018a5-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /></figure>



<figure class="wp-block-image alignfull size-large"><img loading="lazy" decoding="async" width="1125" height="750" src="https://timpul.md/assets/uploads/2022/04/merlin_205305708_58303dfa-f8d2-4bc5-b938-30e509d4fbda-superJumbo-1125x750.jpg" alt="" class="wp-image-367633" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305708_58303dfa-f8d2-4bc5-b938-30e509d4fbda-superJumbo-1125x750.jpg 1125w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305708_58303dfa-f8d2-4bc5-b938-30e509d4fbda-superJumbo-330x220.jpg 330w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305708_58303dfa-f8d2-4bc5-b938-30e509d4fbda-superJumbo-768x512.jpg 768w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305708_58303dfa-f8d2-4bc5-b938-30e509d4fbda-superJumbo-1536x1024.jpg 1536w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2022/04/merlin_205305708_58303dfa-f8d2-4bc5-b938-30e509d4fbda-superJumbo.jpg 2048w" sizes="auto, (max-width: 1125px) 100vw, 1125px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Unele dintre cele mai grave crime – inclusiv tortura, violul și execuțiile deținuților – au fost comise de trupele din fabrica de sticlă din Bucha, au spus localnicii și anchetatorii. Procurorul regional, domnul Kravchenko, a declarat că anchetatorii au găsit un server de computer lăsat în urmă de ruși care i-ar putea ajuta să identifice bărbații din spatele violenței.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Am stabilit deja liste și date ale militarilor”, a spus domnul Kravchenko. „Aceste date rulează pe mai mult de o sută de pagini.”</p>



<p class="wp-block-paragraph">Anchetatorii ucraineni au, de asemenea, o resursă imensă de la organizații, cetățeni și jurnaliști care au postat peste 7.000 de videoclipuri și fotografii pe un hub de internet guvernamental, warcrimes.gov.ua, a declarat procurorul de stat, Iryna Venediktova.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Ceea ce este foarte important aici este că acestea sunt făcute în așa fel încât să fie probe admisibile în instanță”, a spus ea. „Adică șapte mii cu dovezi video, cu dovezi foto”. Cu toate acestea, urmează un proces lung și laborios de identificare.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Doamna Kirmichi încă nu are informații despre soțul ei, muncitorul în construcții, iar când a sunat la un birou guvernamental, i s-a spus să aștepte o lună pentru știri.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Părea tristă și plină de lacrimi la telefon. „Suntem doar doi, eu și fiul meu și nu renunțăm la speranță”, a spus ea.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><a href="https://www.nytimes.com/"><strong>Nytimes.com</strong></a></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/mi-au-impuscat-fiul-eram-langa-el-ar-fi-mai-bine-daca-as-fi-fost-esu.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>În lumea lui Putin! Campionatul Mondial de fotbal din Rusia prin ochii unui jurnalist român / FOTO</title>
		<link>https://timpul.md/articol/in-lumea-lui-putin-campionatul-mondial-de-fotbal-din-rusia-prin-ochii-unui-jurnalist-roman-foto-132738.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/in-lumea-lui-putin-campionatul-mondial-de-fotbal-din-rusia-prin-ochii-unui-jurnalist-roman-foto-132738.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 05 Jul 2018 09:36:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[Campionatul Mondial la Fotbal]]></category>
		<category><![CDATA[jurnalist român]]></category>
		<category><![CDATA[putin]]></category>
		<category><![CDATA[reportaj]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/in-lumea-lui-putin-campionatul-mondial-de-fotbal-din-rusia-prin-ochii-unui-jurnalist-roman-foto-132738.html/</guid>

					<description><![CDATA[Cum s-a văzut Campionatul Mondial de fotbal Rusia 2018 prin ochii reporterului GSP. &#8221;Rusia Mondialului meu! Am călătorit 21 de zile prin țara fotbalului și am descoperit locuri și oameni care m-au fascinat. M-aș &#238;ntoarce oric&#226;nd, chiar dacă nu e totul perfect. Nici pe departe&#8221;, e confesiunea sinceră a lui Theo Jumătate, jurnalistul Gazetei Sporturilor la turneul final.&#160;&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>&Icirc;n 21 de zile, am străbătut-o dintr-o parte &icirc;n alta. Am atins &icirc;n 11.636 de kilometri toate punctele extreme ale Mondialului. Cel mai nordic, Sankt Petersburg, minunea cu nopți albe creată de Petru cel Mare, cel mai estic, Ekaterinburg, la granița Europei cu Asia, cel mai vestic, Kaliningrad, exclava rusă cu trecut german prinsă &icirc;ntre Polonia și Lituania, și cel mai sudic, Soci, unde poți face plajă pe malul Mării Negre, cățăr&acirc;ndu-te apoi la 2.500 de metri &icirc;n Caucaz.</p>
<p>Am auzit cum bate și inima tătară la Kazan și am pășit pe păm&acirc;ntul celei mai crunte și crude bătălii din istorie. La Stalingrad, unde au dispărut peste 150.000 de rom&acirc;ni.</p>
<p>M-am urcat &icirc;n v&acirc;rf de munte, la Roza Hutor, și am cobor&acirc;t &icirc;n ad&acirc;ncurile păm&acirc;ntului, &icirc;n metroul &ldquo;Veneției Nordului&rdquo;. Mi-a fost frig la doar 7 grade, &icirc;n Urali, la doi pași de Siberia, și foarte cald, la peste 35, &icirc;n zona Volgograd.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/17-rosa-hutor-h54448879.jpg" width="650" height="392" alt="" /></p>
<h1>Un colț de teamă, de ne&icirc;ncredere</h1>
<p>Urăsc stereotipurile, &icirc;nsă &icirc;ntr-un colț &icirc;ntunecat al minții mi-era un pic de teamă și aveam un strop de ne&icirc;ncredere &icirc;naintea acestei călătorii. Am fost un prost, pentru că &icirc;n acele clipe nu mă g&acirc;ndeam la Rusia, ci la Vladimir Putin. Iar Rusia nu &icirc;nseamnă Putin, cu politica lui externă agresivă și cu libertatea relativă pe care le-o oferă compatrioților &icirc;ntr-o țară &icirc;n care protestele &icirc;mpotriva președintelui sunt &icirc;nt&acirc;mpinate de multe ori cu bastoane și se &icirc;ncheie la fel de des &icirc;n m&acirc;inile poliției.</p>
<p>La Kazan, vorbind cu Lenar Șamsutdinov, directorul lui Zenit, cel mai important club al momentului &icirc;n voleiul internațional, un Real Madrid la fileu, el m-a sfătuit: &ldquo;Singura cale de a descoperi adevărata Rusie, cea departe de clișee și de imagini negative care de multe ori sunt false, este să vii aici. Să vezi cu ochii tăi și ce e bun, și ce e rău&rdquo;. La fel, mi-au zis mulți. Toți știu ce se spune despre ei &icirc;n lumea largă și toți așteaptă un feedback. Vor să afle cum te-ai simțit, dacă ți-a plăcut, dacă au fost probleme&hellip;</p>
<h1>Calzi, z&acirc;mbitori și nu pe trei cărări</h1>
<p>Rusia &icirc;nseamnă oamenii ei, care sunt altfel dec&acirc;t poate ni-i imaginam fără să fi fost acolo.</p>
<p>Sunt reci, &icirc;nchiși, nepăsători? Nu. Mulți dintre cei pe care i-am cunoscut și de care m-am atașat sufletește sunt calzi, deschiși și lasă orice mai au de făcut pentru a te ajuta sau pentru a-ți descrie locurile lor. Preferate ori, din contră, ur&acirc;te. Ca, de exemplu, cartierul de la Ekaterinburg al foștilor membri Ceka, prima poliție secretă sovietică.</p>
<p>Nu z&acirc;mbesc? Valentin Filatov, fostul fotbalist al lui Zenit Sankt Petersburg, dar și al Unirii Urziceni, este una dintre cele mai vesele persoane &icirc;nt&acirc;lnite. Deși a trecut prin momente de coșmar, ambii părinți murindu-i &icirc;ntr-un tragic accident rutier &icirc;n drum spre stadion, la un meci &icirc;n care Valentin nici nu juca. Era accidentat.</p>
<p>
<img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/1-skt-petersburg-ermitaj-in-spate-h54457662-1.jpg" width="650" height="488" alt="" /></p>
<p>Beau &icirc;ntruna? Nu am văzut mai mulți merg&acirc;nd pe trei cărări ca acasă. <br />
Poate s-au ascuns de mine. Vodca nu s-a pitit. Am găsit toate mărcile posibile &icirc;n magazine.</p>
<h1>Resemnare, fatalism</h1>
<p>Asta nu &icirc;nseamnă că &icirc;n Rusia 144 de milioane de oameni sunt fericiți. <br />
Nici pe departe. Am discutat cu tineri și mai puțin tineri triști, cuprinși de depresii, plini de frustrări și de ne&icirc;mpliniri. De durere.</p>
<p>Vasili, graficianul din Ekaterinburg &icirc;n v&acirc;rstă de 38 de ani, nu ieșise niciodată din orașul-simbol al constructivismului și nici nu credea că va călători vreodată dincolo de granița oblastului Sverdlovsk. Deși vorbea fluent engleză. Privea totul cu un soi de fatalism, o resemnare inexorabilă &icirc;n fața destinului.</p>
<p>Vladimir, 28 de ani, absolvent al unei facultăți tehnice, dar obligat să facă taximetrie &icirc;n lipsa altui job la Volgograd, nu mai observa nimic frumos &icirc;n jurul lui. Totul era descris &icirc;n culori sumbre și toți erau vinovați. Mai ales Putin: &ldquo;Poate că sunt unii care trăiesc bine aici, &icirc;n țara noastră, dar pentru cei mai mulți nu e așa. Putin e un mafiot. &Icirc;n politica lui, nu există loc dec&acirc;t pentru el și prietenii lui miliardari.<br />
Noi, oamenii simpli, suntem uitați&rdquo;. Nu că aceste cuvinte ale lui Vladimir nu ar fi reale.</p>
<h1>Atenție unde stați!</h1>
<p>Rusia e mare, foarte mare, uriașă. Dacă nu ai șansa de a sta aproape de locul unde trebuie să ajungi, atunci mergi, nu glumă. Sunt orașe de zeci de kilometri, ca Volgograd, care se &icirc;ntinde pe 80 de kilometri de-a lungul Volgăi. Soci, cu tot cu periferii, are 145 de kilometri. Numai ca să ajungi la arenă ai nevoie de un drum cu mașina de peste 60 de minute. </p>
<p>Nu există dec&acirc;t o variantă. Pleci dimineața, te &icirc;ntorci seara. &Icirc;n cazul &icirc;n care nu vrei să petreci o zi &icirc;ntreagă pe drum.</p>
<h1>Niciun pericol</h1>
<p>&Icirc;n timp ce eram acolo, mișc&acirc;ndu-mă aproape și zi noapte, inclusiv prin zone mărginașe, mai puțin luminate, mă g&acirc;ndeam dacă aveam vreun motiv de teamă. Nu era niciunul. Securitatea era aproape totală. &Icirc;n afara episodului din metrou, c&acirc;nd cei patru uzbeci mă &icirc;nconjuraseră să mă bată de la o poză, n-am simțit absolut nicio clipă vreun pericol. Poliția era mereu l&acirc;ngă tine. Pe stradă, pe stadioane, &icirc;n metrou&hellip;</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/25-h54461941-620x413.jpg" width="650" height="433" alt="" /></p>
<h1>Șosele ca după bombardament</h1>
<p>Apropo de străzi, de infrastructură. Foarte bună peste tot pe unde am fost. Cu o excepție. Volgograd. Unde s-a construit și renovat mai mult prin zonele &icirc;n care ajungeau oficialii FIFA. Periferia a rămas a șoselelor distruse ca după bombardament. De parcă bătălia de la Stalingrad se &icirc;ncheiase &icirc;n urmă cu o săptăm&acirc;nă. Și, tot la Volgograd, spațiile largi care au fost c&acirc;ndva verzi și care sunt acum arse de soare, uscate și uitate &icirc;n paragină mi-au lăsat un gol &icirc;n suflet. Acolo nu s-a mai investit. Dar stadioanele au fost peste tot de cinci stele, deși unele au &icirc;nghițit at&acirc;t de mulți bani, ajunși &icirc;n buzunarele fără fund ale corupției. Exemplul: arena Krestovski, ridicată &icirc;ntr-un deceniu cu 1,1 miliarde de dolari.</p>
<p>&Icirc;n afara episodului din metrou, c&acirc;nd cei patru uzbeci mă &icirc;nconjuraseră să mă bată de la o poză, n-am simțit absolut nicio clipă vreun pericol. Poliția era mereu l&acirc;ngă tine.&nbsp;</p>
<p>Despre Mondial, Valentin Filatov spunea că &ldquo;nu era momentul potrivit ca Rusia să organizeze și Olimpiada, și Mondialul, at&acirc;t de aproape o competiție de cealaltă. Trecem printr-o situație economică destul de dificilă&rdquo;. Și mai sunt mulți ruși care cred același lucru. Pentru că viața lor nu va fi mai bună o dată ce turneul se va &icirc;ncheia. Nici libertatea nu va crește, c&acirc;nd &icirc;l vor critica pe Vladimir Putin.</p>
<p>Totuși, chiar dacă nu e totul perfect, merită să vii &icirc;n Rusia. E de văzut. Iar eu mă voi &icirc;ntoarce &icirc;ntr-o zi.<br />
<strong><br />
Sursa: libertatea.ro</strong></p>
<p>
</br></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/in-lumea-lui-putin-campionatul-mondial-de-fotbal-din-rusia-prin-ochii-unui-jurnalist-roman-foto-132738.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Doar doi moldoveni au câştigat peste un milion la loto</title>
		<link>https://timpul.md/articol/doar-doi-moldoveni-au-castigat-peste-un-milion-la-loto-131665.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/doar-doi-moldoveni-au-castigat-peste-un-milion-la-loto-131665.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Doina Stimpovschii]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 12 Jun 2018 05:42:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[câștigători]]></category>
		<category><![CDATA[Loteria Moldovei]]></category>
		<category><![CDATA[reguli]]></category>
		<category><![CDATA[reportaj]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/doar-doi-moldoveni-au-castigat-peste-un-milion-la-loto-131665.html/</guid>

					<description><![CDATA[O contabilă a cheltuit 12 mii de lei &#238;ntr-o singură săptăm&#226;nă, cu speranța că va c&#226;știga &#8222;Milioane pentru Moldova&#8221;.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Peste zece mii de moldoveni au c&acirc;știgat sute, mii, ori chiar milioane de lei, particip&acirc;nd la jocul &bdquo;Milioane pentru Moldova&rdquo; organizat de Loteria Națională &icirc;n ultimii șase ani. Unii dintre ei s-au lăsat &icirc;n voia norocului, iar alții &#8211; jucători constanți &#8211; creează adevărate strategii, pentru a ghici combinația de numere c&acirc;știgătoare. </p>
<p>Loteria Națională a Moldovei (LNM) organizează jocul &bdquo;Milioane pentru Moldova&rdquo; din anul 2012. De atunci și p&acirc;nă &icirc;n prezent, unii c&acirc;ştigători s-au ales cu sume considerabile de bani.</p>
<h1>Regulile jocului</h1>
<p>Pentru a intra &icirc;n jocul &bdquo;Milioane pentru Moldova&rdquo;, doritorii trimit un SMS la numărul scurt 7575. Mesajul trebuie să conțină șase numere de la 1 la 36, alese de către jucător. La același număr, pot fi expediate și mesaje fără conținut. &Icirc;n acest caz, sistemul de joc generează o combinație de numere, care apoi este expediată jucătorului. Același lucru e valabil și pentru mesajele greșite sau incomplete. </p>
<p>Mesajele sunt recepționate la orice oră, pe parcursul unei săptăm&acirc;ni. Iar extragerea are loc &icirc;n fiecare seară de duminică, c&acirc;nd se &icirc;ncheie ciclul de joc, și este realizată cu ajutorul unei turbosuflante &icirc;n care sunt introduse 36 de bile de diferite culori, pe care sunt inscripționate numere de la 1 la 36. Mecanismul turbosuflantei alege aleatoriu șase bile, care formează combinația c&acirc;știgătoare.</p>
<p>Potrivit Veronicăi Pulbere, vicedirectorul LNM, fiecare extragere este monitorizată de o comisie specială, numită Comisia de validare a extragerii. Membrii acesteia verifică cele 36 de bile și turbosuflanta, pentru a se asigura că acestea corespund parametrilor stabiliți de producător și funcționează corect. &bdquo;Din comisie fac parte două persoane din r&acirc;ndul funcționarilor din cadrul autorităților publice centrale și o persoană din r&acirc;ndul jucătorilor &icirc;nregistrați &icirc;n baza noastră de date. Suntem foarte deschiși cu jucătorii noștri. Oricine dorește poate veni să asiste la extragere, &icirc;n limita spațiului disponibil&rdquo;, susține Veronica Pulbere. &Icirc;n cadrul extragerii la care am participat şi noi, din comisie au făcut parte reprezentanți ai Agenției Proprietății Publice și Ministerului Economiei și Infrastructurii.</p>
<h1>Bilele se c&acirc;ntăresc și se măsoară</h1>
<p>După fiecare extragere, cele 36 de bile sunt plasate &icirc;ntr-o servietă, care se sigilează și apoi se desigilează la următorul joc. De fiecare dată, &icirc;nainte de a fi introduse &icirc;n turbosuflantă, bilele sunt c&acirc;ntărite și măsurate de către membrii comisiei. Diametrul unei bile trebuie să fie de 49-51 de milimetri, iar greutatea &#8211; &icirc;ntre 11,3 și 12, 8 grame. Se verifică neapărat și dacă acestea se magnetizează. Dacă o bilă nu se &icirc;ncadrează &icirc;n parametrii menționați, este scoasă din joc, fiind &icirc;nlocuită cu alta nouă. </p>
<p>După acest control, bilele se pun &icirc;n turbosuflantă și &icirc;ncepe extragerea la &icirc;nt&acirc;mplare a celor șase numere. Apoi combinațiile c&acirc;știgătoare sunt introduse &icirc;ntr-un program computerizat. Astfel, c&acirc;știgătorii primesc automat mesaje, prin care sunt anunțați ce sumă le revine. Totodată, sunt rugați să telefoneze la Loteria Națională, pentru a-și confirma identitatea și c&acirc;știgul. Fiecare extragere poate fi urmărită pe site-ul <a href="http://www.lnm.md/">www.lnm.md</a>.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/loto%20(3).JPG" width="650" height="366" alt="" /></p>
<h1>Cum funcționează Loteria Moldovei</h1>
<p>Conform Regulamentului privind organizarea și desfășurarea jocului &bdquo;Milioane pentru Moldova&rdquo;, fondul de c&acirc;știguri este alcătuit din banii adunați &icirc;n urma expedierii mesajelor de către jucători. </p>
<p>&bdquo;De exemplu, acum c&acirc;teva săptăm&acirc;ni, s-au expediat 6843 de mesaje, care constituie, &icirc;n același timp, bilete de loterie. Costul unui SMS este de 8 lei. Astfel, &icirc;nmulțind numărul biletelor la această cifră obținem 54 744 de lei. Jumătate din această sumă, adică 27 372 de lei, este transferată &icirc;n fondul de c&acirc;știguri. Suma este distribuită pe categorii, conform regulamentului. C&acirc;știgul se stabilește &icirc;n funcție de c&acirc;te numere din cele extrase coincid cu cele din combinația expediată de jucător, precum și &icirc;n funcție de numărul c&acirc;știgătorilor din categoria respectivă. Din categoria I fac parte cei la care coincid toate cele șase numere, din categoria II &#8211; cei la care coincid cinci numere din șase, iar din cea de-a treia categorie &ndash; cei care au ghicit patru numere&rdquo;, explică Veronica Pulbere. </p>
<p>Celelalte 50% din banii acumulați din mesajele jucătorilor sunt utilizate de LNM, pentru a acoperi cheltuielile ce ţin de organizarea jocului, adică chiria birourilor, salariile angajaților, procurarea rechizitelor de birou, achitarea mesajelor bulk (mesaj informativ standard transmis de LNM cu privire la joc) și comisionul pentru operatorii de telefonie mobilă.</p>
<h1>Milionari pe nepusă masă</h1>
<p>&Icirc;n cei șase ani de existență a jocului &bdquo;Milioane pentru Moldova&rdquo;, doar doi moldoveni au reușit să ghicească toate cele șase numere și să intre &icirc;n posesia marelui premiu. Astfel, la extragerea din 2 martie 2014, un jucător s-a ales cu 1 801 533 de lei &#8211; cea mai mare sumă c&acirc;știgată vreodată &icirc;n cadrul loteriei. Un alt participant a c&acirc;știgat 1 387 234 de lei &icirc;n aprilie 2017 . &bdquo;LNM nu lucrează cu bani cash și toți c&acirc;știgătorii &icirc;și ridică banii de la bancă&rdquo;, susține Veronica Pulbere. Ea adaugă că, din iulie 2017, c&acirc;știgurile nu se impozitează. </p>
<p>Cristina Beleniuc are 21 de ani, este studentă și a c&acirc;știgat peste zece mii de lei la loto, &icirc;n luna februarie a acestui an. Recunoaște că a expediat un mesaj din fugă, la sugestia colegilor săi de cămin. &bdquo;A fost un fel de pariu &icirc;ntre noi, ca să vedem cine-i mai norocos. Mă aflam &icirc;n microbuz, spre casă, și am expediat șase cifre la nimereală&rdquo;, povestește t&acirc;năra, care a intuit cinci numere corecte din șase.</p>
<p>Puțin mai t&acirc;rziu, c&acirc;nd a fost anunțată printr-un mesaj că este c&acirc;știgătoare la categoria II și că va pune &icirc;n buzunar zece mii de lei, i s-a părut o glumă. &bdquo;Nu-mi venea să cred pur și simplu. Am luat legătura cu cei de la Loteria Moldovei, am mers la ei, am completat niște cereri pentru a-mi face transferul și, &icirc;n c&acirc;teva zile, am primit banii&rdquo;, menționează studenta norocoasă.</p>
<h1>Femeia care a expediat 1200 de mesaje</h1>
<p>Dacă unii moldoveni mizează pe intuiție și speră la noroc, alții apelează la rațiune și la strategii. Maria, contabilă de profesie, nu crede &icirc;n hazard și vrea să fie cu un pas &icirc;naintea &icirc;nt&acirc;mplării. &Icirc;n fiecare săptăm&acirc;nă, această femeie transmite mesaje cu sute de combinații de cifre și pune &icirc;n aplicare tot felul de scheme pentru a c&acirc;știga un joc dominat aparent de voia sorții.</p>
<p>&bdquo;Joc regulat de trei ani și nu joc la noroc. Bilele au culori diferite. Respectiv, dacă la o extragere s-au nimerit mai multe bile de aceeași culoare, la următoarea extragere, probabilitatea ca tot aceleași bile să fie selectate de turbosuflantă este mult mai mică. Mi-am făcut un program special, care &icirc;mi arată ce combinații c&acirc;știgătoare, au fost recent și asta mă ajută să vin cu alte combinații. Vă spun sigur că numărul 27 va fi printre cele c&acirc;știgătoare &icirc;n viitorul apropiat&rdquo;, consideră Maria. </p>
<p>&Icirc;n consecință, ea a fost c&acirc;știgătoare la categoria II de c&acirc;teva ori. Pentru a-și mări șansele de c&acirc;știg, Maria nu expediază un mesaj sau două, nici c&acirc;teva zeci, ci sute! &bdquo;Practic, ca să c&acirc;știgi, trebuie să trimiți vreo 500-600 de SMS-uri pe săptăm&acirc;nă. Odată am expediat 1 200 de mesaje, pentru care am plătit 12 000 de lei. Dar n-am să mă las p&acirc;nă c&acirc;nd nu voi c&acirc;știga șase din șase&rdquo;, exclamă femeia, care nu-și dă numele adevărat, &icirc;ntruc&acirc;t vrea să-și păstreze pasiunea &icirc;n secret. &bdquo;Părinții nu m-ar &icirc;nțelege. &Icirc;n percepția oamenilor mai &icirc;n v&acirc;rstă, asemenea activitate pare o dependență&rdquo;, mărturisește jucătoarea la loto.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/loto%20(6).JPG" width="650" height="366" alt="" /></p>
<h1>&bdquo;Mi-aș dori să am o echipă&rdquo;</h1>
<p>Cea mai mare sumă pe care a c&acirc;știgat-o Maria, intr&acirc;nd &icirc;n jocul &bdquo;Milioane pentru Moldova&rdquo;, a fost de 38 000 de lei. &bdquo;Dacă e să calculez, mai mulți bani am pierdut dec&acirc;t am c&acirc;știgat, dar asta s-a &icirc;nt&acirc;mplat pentru că am jucat naiv. Nu trebuie să jucați naiv&rdquo;, este sfatul jucătoarei. &bdquo;Visul meu este să trimit vreo 2 000 de SMS-uri pe săptăm&acirc;nă. Mi-aș dori să am o echipă care să investească &icirc;n povestea asta, iar eu să vin cu strategia de joc și să c&acirc;știgăm&rdquo;, speră femeia. </p>
<p>Totuși, cei mai mulți jucători nu sunt at&acirc;t de &icirc;nflăcărați ca Maria. Acum c&acirc;teva săptăm&acirc;ni, de exemplu, c&acirc;știgătorul unui premiu &icirc;n valoare de peste zece mii de lei a fost Anatol Anisim. &bdquo;Am expediat trei mesaje, dintre care două conțineau combinațiile mele de numere, iar cel de-al treilea l-am lăsat gol pentru ca sistemul să genereze o combinație. Anume aceasta a fost c&acirc;știgătoare&rdquo;, spune bărbatul. El mărturisește că s-a bucurat mult, c&acirc;nd a aflat că-și va umple buzunarul cu zece mii de lei, mai ales că &bdquo;pentru bani găsești tot timpul &icirc;ntrebuințare&rdquo;. &nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/doar-doi-moldoveni-au-castigat-peste-un-milion-la-loto-131665.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Americanul care spune că se roagă pentru noi</title>
		<link>https://timpul.md/articol/americanul-care-spune-ca-se-roaga-pentru-noi-130035.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/americanul-care-spune-ca-se-roaga-pentru-noi-130035.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 08 May 2018 05:38:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[american]]></category>
		<category><![CDATA[moldova]]></category>
		<category><![CDATA[poveste]]></category>
		<category><![CDATA[reportaj]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/americanul-care-spune-ca-se-roaga-pentru-noi-130035.html/</guid>

					<description><![CDATA[<em><strong>A fost alcoolic și narcoman &#238;n SUA, dar acum locuiește &#238;n R. Moldova și zice că ne iubește.</strong></em>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Era o amiază cu soare arzător, c&acirc;nd &icirc;n satele din R. Moldova se sărbătorea Paștele Blajinilor. Am urcat &icirc;n maxi-taxi spre Chișinău, ucig&acirc;nd plictiseala cu muzica din căști. La intrare &icirc;n Strășeni, a urcat un domn cu un borcan de castraveți murați &icirc;n m&acirc;nă. Mi-a atras atenția, pentru că z&acirc;mbea. Peste c&acirc;teva minute, el a intrat &icirc;n discuție cu un pasager. Vorbeau despre viață. Cel cu castraveți avea un accent pronunțat de limbă engleză, deși se exprima destul de bine &icirc;n rom&acirc;nă. Zicea că, &icirc;n America, a c&acirc;știgat foarte mulți bani, &icirc;nsă și-a dat seama că banii nu aduc fericire. &Icirc;nainte de a cobor&icirc; la fabrica de &icirc;ncălțăminte &bdquo;Zorile&rdquo;, l-am rugat să-mi povestească de unde s-a luat.,,Wow, da , desigur&rdquo;, mi-a răspuns și am aflat o istorie de viață, ca &icirc;n filmele americane. </p>
<p>Gary Bunning, născut la Washington, are 53 de ani și o poveste de viață &icirc;mpărțită-n două extreme &#8211; a &icirc;ntunericului și a luminii. P&acirc;nă la 23 de ani, a avut o viață &icirc;ntunecată, zice el, plină de alcool, droguri, violență și depresie. Totul s-a schimbat acum șase ani, precizează Gary, c&acirc;nd Dumnezeu i-a arătat calea cea dreaptă și nu-și mai vede viitorul dec&acirc;t &icirc;n R. Moldova. </p>
<p>Omul ne vizitează țara din 2012, iar din 2015 locuiește la Chișinău. De atunci, principala sa ocupație este de a ajuta copiii, tinerii și bătr&acirc;nii moldoveni. Recunoaște că p&acirc;nă acum șase ani nu a auzit nimic despre R. Moldova. &Icirc;n trecut, a fost interesat să ajungă &icirc;ntr-o țară unde ar putea ajuta necăjiții, dar niciodată nu s-ar fi g&acirc;ndit la țara noastră. ,,Acum 25 de ani, mă g&acirc;ndeam să merg &icirc;ntr-o țară oarecare, ca și unchii mei, care făcuseră voluntariat &icirc;n Estonia. Am prieteni care au fost și &icirc;n Uganda&rdquo;, spune Gary.</p>
<h1>Traficul de ființe umane l-a adus aici</h1>
<p>Cu șapte ani &icirc;n urmă, a auzit la un post de radio din America despre traficul de ființe umane, fiind marcat de soarta unor oameni care au fost chinuiți și torturați. De atunci s-a interesat tot mai mult de această problemă și așa a aflat despre R. Moldova. ,,Cunosc o americancă care a lucrat &icirc;n Spania cu femeile care au fost traficate. Ea le ajuta să se restabilească din punct de vedere psiho-emoțional. Cineva i-a spus că dacă vrea să ajute mai multe persoane, care au fost traficate, trebuie să meargă &icirc;n R. Moldova. A fost prima dată c&acirc;nd am auzit despre această țară și am fost foarte interesat unde se află, după ce am auzit că R. Moldova ar ocupa locul &icirc;nt&acirc;i la traficul de ființe umane &icirc;n Europa&rdquo;, mărturisește Gary. </p>
<p>Sorbind cu gust din cafeaua sa, el spune că &icirc;și imagina că țara noastră s-ar afla &icirc;n Africa. ,,Am știut despre Rom&acirc;nia și Ucraina, dar nu am știut niciodată că mai există o țară at&acirc;t de mică &icirc;ntre acestea două&rdquo;, precizează americanul.</p>
<h1>,,&Icirc;i ajutăm să reușească &icirc;n viață&rdquo;</h1>
<p>&Icirc;n prezent, Gary și soția sa, Alisa, sunt voluntari ai CERI &ndash; o organizație internațională pentru ocrotirea copiilor și tinerilor. ,,Ajutăm copiii și tinerii, mai ales tinerii care au terminat gimnaziul și au nevoie de ajutor pentru a merge la liceu, colegiu sau universitate. &Icirc;i ajutăm să reușească &icirc;n viață&rdquo;, spune el. Ne asigură că CERI a ajutat foarte mulți tineri cu deficiențe mintale, probleme de vedere sau auz din R. Moldova. ,,Am fost la Bălți și &icirc;n toată partea de nord a țării, și le-am dus haine pentru iarnă. Am &icirc;mpărțit copiilor șase mii de perechi de cizme&rdquo;, relatează Gary Bunning. </p>
<p>Printre altele, mi-a povestit și despre viața sa din SUA. A lucrat 25 de ani la construcții mai mult de două decenii, iar timp de patru ani a fost membru al unei trupe profesioniste de muzică. ,,Am c&acirc;ntat &icirc;ntr-o trupă care se numea One Mile South. Nu am fost la un nivel foarte &icirc;nalt, dar c&acirc;ntecele noastre s-au auzit la radio&rdquo;, povestește bărbatul. &Icirc;n prezent, numele One Mile South a fost preluat de o altă trupă. ,,Ei folosesc numele nostru, dar nu este corect&rdquo;, accentuează Gary.</p>
<h1>Și-a ur&acirc;t mama</h1>
<p>După ce ne-a povestit despre cariera sa muzicală, omul s-a schimbat la față. Ochii i s-au umezit și a &icirc;nceput să vorbească nebuloasele vieții sale. ,,Tatăl meu biologic nu a fost cu noi, venea doar &icirc;n weekend acasă. C&acirc;nd aveam doi ani, a plecat definitiv. Noi nu am contat pentru el&rdquo;, afirmă el. Nici relația cu mama sa nu a fost mai caldă. P&acirc;nă la 23 de ani, el și-a ur&acirc;t mama, pentru că nu a &icirc;nvățat nimic bun de la ea, &icirc;n afară de consumul de alcool și de droguri. ,,Mama a fost foarte rea, a abuzat de alcool și droguri și ne-a bătut sistematic. Niciodată nu a spus că ne iubește. A &icirc;nceput să consume alcool de la zece ani, fiindcă și părinții ei au fost alcoolici&rdquo;, ne spune Gary. </p>
<p>&Icirc;n condițiile &icirc;n care mirosul de alcool era persistent &icirc;n casă, a ajuns și el să fie alcoolic, iar mai apoi narcoman. A &icirc;nceput să consume alcool de la patru ani. ,,Am fost alcoolic, narcoman și foarte violent p&acirc;nă la v&acirc;rsta de 23 de ani&rdquo;, &icirc;și amintește el. <br />
Din c&acirc;te ne spune, și sora sa mai mare, și fratele mai mic au avut o viață plină de aventuri triste. Fratele său este &icirc;nchis pe viață de la v&acirc;rsta de 20 de ani, după ce a furat bani de două ori pentru a-și cumpăra droguri și a dat foc casei &icirc;n care un prieten de-al său și-a pus capăt zilelor.</p>
<p>,,Prima condamnare a fost pentru că a furat bani, a doua la fel, iar a treia &#8211; pentru că ar fi ucis un om&rdquo;, mărturisește Gary. El crede că fratele său nu e vinovat, dar că ,,nu mai contează&rdquo;. <br />
Sora sa, și ea &icirc;n trecut alcoolică și consumatoare de droguri, acum lucrează &icirc;n SUA cu persoanele cu dizabilități.</p>
<h1>,,Am vrut să mă sinucid&rdquo;</h1>
<p>Viața sa plină de stres, băuturi alcoolice și droguri, l-a adus &icirc;ntr-o situație critică. Crede că a reușit să treacă de coșmar doar cu ajutorul lui Dumnezeu. ,,Mi-am pus pistolul la cap și am vrut să mă sinucid. Atunci am spus: &bdquo;Dumnezeule, ajută-mă!&rdquo;. Am fost violent, &icirc;n familie nu am &icirc;nvățat cum să iubesc. Credeam că nimeni nu mă iubește. Iubita mea mi-a spus atunci că trebuie să merg la biserică. Mă g&acirc;ndeam că, dacă mi se va spune că Iisus mă iubește și că are un plan pentru mine, o să mă sinucid. C&acirc;nd am intrat &icirc;n biserică, pastorul mi-a spus: &bdquo;M-am rugat pentru tine! Bunicul tău a fost un alcoolic, ca și tatăl tău. Și tu ești un alcoolic, dar Dumnezeu o să rupă acest lanț de la tine&rdquo;. &Icirc;n acel moment am &icirc;nțeles că Dumnezeu există. Am &icirc;nceput să pl&acirc;ng și am spus: &bdquo;Dumnezeule, eu vreau să fiu cu tine!&rdquo;, &icirc;și amintește Gary. </p>
<p>După acea vizită, a &icirc;nceput să meargă la biserică &icirc;n fiecare zi. Tot aici a cunoscut-o pe soția sa, Alisa. S-au căsătorit peste nouă luni, iar acum au &icirc;mpreună trei băieți și o fiică. Mai au o fiică pe care au adoptat-o la v&acirc;rsta de cinci ani.</p>
<h1>&bdquo;Viața mi-a arătat că trebuie să am speranță&rdquo;</h1>
<p>După șase luni fără alcool și droguri, c&acirc;nd avea deja 24 de ani, Gary și-a sunat mama. Și-a cerut iertare și a auzit primele cuvinte calde de la ea. ,,I-am spus:  Te-am ur&acirc;t, iartă-mă&rdquo; și mi-a răspuns: &bdquo;Iartă-mă că nu am fost o mamă foarte bună&rdquo;. După ce am vorbit cu ea, violența din mine a dispărut&rdquo;, spune Gary. </p>
<p>&Icirc;n SUA, Gary și soția sa au lăsat copiilor două mașini și tot ce mai aveau pe acolo. Acum este convins că R. Moldova este locul unde vrea să trăiască mai departe. ,,C&acirc;nd am venit aici, m-am simțit ca acasă. Am văzut că e foarte mare sărăcie, dar m-am g&acirc;ndit că este o speranță&rdquo;, afirmă &icirc;ncrezător Gary. </p>
<p>&Icirc;n America avea un salariu de 7000 de dolari pe lună. A avut foarte mulți bani p&acirc;nă &icirc;n 2008, c&acirc;nd criza mondială a afectat SUA. ,,Din 2008 p&acirc;nă &icirc;n 2012 nu am avut de lucru, nici bani de cheltuială și am lăsat totul. Am &icirc;nceput să nu mă mai g&acirc;ndesc la bani. Astăzi, niște prieteni din America ne asigură cu bani pentru a face aici voluntariat&rdquo;, spune bărbatul.</p>
<h1>Crede că Dumnezeu i-a pus R. Moldova &icirc;n inimă</h1>
<p>Gary Bunning iubește oamenii din țara noastră, m&acirc;ncarea și păm&acirc;ntul nostru, &icirc;nsă nu crede că soarta l-a adus aici doar din aceste motive. El consideră, totuși, că Dumnezeu i-a pus R. Moldova &icirc;n inimă. Nu-și poate explica de ce a ajuns aici, dacă &icirc;n lume există multe alte țări sărace. ,,Această țară este la fel ca Betleem, un oraș mic, dar cu multă putere, căci acolo s-a născut Hristos. De aceea mă rog pentru R. Moldova &icirc;n fiecare zi&rdquo;, spune Gary.</p>
<p>&Icirc;n opinia sa, cea mai mare problemă de la noi din țară este g&acirc;ndirea pesimistă, după care urmează corupția, șomajul și consumul excesiv de alcool. ,,Moldovenii beau pentru a scăpa de griji. &Icirc;nsă dacă bei zi de zi, &icirc;ți faci și mai multe probleme&rdquo;, recunoaște el. </p>
<p>Viața lui Gary &icirc;n R. Moldova e foarte activă și el nu poate să stea mai mult de c&acirc;teva minute pe scaun. &Icirc;n fiecare luni, miercuri și vineri merge la lecții de limbă rom&acirc;nă, uneori predă gratis și cursuri de chitară. Soția sa face lecții de culinărie. &Icirc;n unele zile, familia Bunning merge prin satele R. Moldova și ajută bătr&acirc;nii la treburile casnice: le face m&acirc;ncare, taie lemne, aduce apă ori sapă prin grădini. ,,De obicei, oamenii sunt foarte mulțumiți, dar am fost la o casă pentru a ajuta doi bătr&acirc;ni, iar fiica lor ne-a refuzat ajutorul&rdquo;, povestește Gary. </p>
<p>Pentru a se menține &icirc;n formă, americanul merge des &icirc;n parcul &bdquo;Valea Morilor&rdquo;, unde aleargă. ,,Am 53, dar mă simt de parcă aș avea 35 de ani&rdquo;, adaugă Gary, z&acirc;mbind. El crede că Dumnezeu, dacă i-a dat speranță să fie fericit după chinul prin care a trăit p&acirc;nă la 23 de ani, &icirc;i va da și R. Moldova o șansă. <br />
<em><strong><br />
Nicolae Chicu, pentru TIMPUL</strong></em></p>
<p><strong>NOTA REDACȚIEI. Prin publicarea acestui text, redacția TIMPUL nu urmărește sub nicio formă promovarea vreunei confesiuni religioase. </strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/americanul-care-spune-ca-se-roaga-pentru-noi-130035.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>A transformat vânătoarea dintr-un hobby într-o meserie</title>
		<link>https://timpul.md/articol/a-transformat-vanatoarea-dintr-un-hobby-intr-o-meserie-128742.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/a-transformat-vanatoarea-dintr-un-hobby-intr-o-meserie-128742.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 02 Apr 2018 06:07:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[hobby]]></category>
		<category><![CDATA[meserie]]></category>
		<category><![CDATA[reportaj]]></category>
		<category><![CDATA[vânătoare]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/a-transformat-vanatoarea-dintr-un-hobby-intr-o-meserie-128742.html/</guid>

					<description><![CDATA[V&#226;nătoarea este o străveche &#238;ndeletnicire, apărută &#238;n negura istoriei odată cu omul. La &#238;nceput a fost o necesitate pentru asigurarea traiului de zi cu zi, ulterior, unii o practicau drept meserie, iar ații drept hobby. De mai bine de 41 de ani Ion Adescenco este v&#226;nător cu acte-n regulă. Originar din satul Tartaul, raionul Cantemir, bărbatul este cunoscut de toți localnicii ca fiind cel mai longeviv v&#226;nător. A fost primar, director de școală și polițist, dar mereu și-a găsit timp pentru v&#226;nătoare.&#160;&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Am mers &icirc;n regiunea de sud a Republicii Moldova &icirc;ntr-o zi friguroasă de primăvară, &icirc;n perioada c&acirc;nd Baba Dochia a decis să-și scuture cojoacele. Am petrecut o zi alături de c&acirc;țiva v&acirc;nători cu experiență, &icirc;n frunte cu Ion Adescenco. Nici acum, la cei 67 de ani ai săi, el nu planifică să se despartă de v&acirc;nătoare. Chiar dacă o practică de zeci de ani, spune cu m&acirc;ndrie că această activitate &icirc;i aduce o satisfacție enormă. De multe ori soția i-a recomandat să se lase de v&acirc;nătoare pentru că implică multe riscuri, dar treptat a realizat că &icirc;ncercările de a-l convinge sunt inutile. A ales să devină v&acirc;nător, fiindcă &icirc;i place să se afle &icirc;n mijlocul naturii, dar nu este adeptul v&acirc;nătorii de tip industrial. ,</p>
<p>,V&acirc;nătoarea sportivă e cu totul altceva dec&acirc;t cea industrială. V&acirc;nătorii sunt dotați cu mașini de teren, au c&acirc;ini dresați cu GPS-uri, au arme cu magazine de cinci sau mai multe cartuşe, față de cele clasice, care pot fi &icirc;ncărcate doar cu două cartușe. Aceşti oameni nici v&acirc;nători nu pot fi numiți, sunt un fel de mercenari. Cel mai grav e că v&acirc;nătoarea industrială nu le dă animalelor nicio şansă&rdquo;, susține indignat bărbatul.</p>
<h1>&bdquo;Este insuficient să achiți doar nişte taxe pentru a putea v&acirc;na&rdquo;</h1>
<p>Potrivit lui, cel care se crede cu adevărat v&acirc;nător trebuie să fie, &icirc;n primul r&acirc;nd, parte a lanțului trofic. Atunci c&acirc;nd animalele au nevoie de ajutor, v&acirc;nătorul trebuie să fie primul care le ajută. Asta &icirc;ncearcă, de fapt, să facă și Ion Adescenco &icirc;mpreună cu ceilalți colegi de breaslă. &Icirc;n fiecare sezon, &icirc;mpreună, vin &icirc;n ajutorul animalelor sălbatice, oferindu-le hrană suplimentară. Astfel, de cu toamnă, depozitează &icirc;n hambare f&acirc;n, semințe de porumb și gr&acirc;u. </p>
<p>De asemenea, toamna ei instalează &icirc;n pădure hrănitori pentru animale, pentru că &icirc;n perioada rece ele cu greu &icirc;și pot dob&acirc;ndi hrana singure. Hrănitoarele sunt asemănătoare cu ieslele, au acoperiș, iar alături de ele sunt amenajate și recipiente speciale &icirc;n care sunt turnate cerealele. Sarea este pusă pe trunchiurile de copaci. ,,Este insuficient să achiți doar nişte taxe pentru a putea v&acirc;na. Trebuie să te implici mereu pentru a proteja animalele de prădători sau de braconieri. Eu sunt bucuros că avem v&acirc;nători tineri &icirc;n colectiv, care se implică activ la construirea hrănitorilor și aprovizionarea acestora m&acirc;ncare&rdquo;, se arată mulțumit nea Ion. &Icirc;n preajma hrănitorilor pot fi observate urmele diferitelor animale, iar interlocutorul meu le identifică fără probleme.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/iarna%20la%20vanat.jpg" width="650" height="488" alt="" /></p>
<h1>Fiecare fecior cu arma sa de v&acirc;nătoare</h1>
<p>Din pădure am mers acasă la Ion Adescenco. Acolo, &icirc;n safeu, are trei arme de v&acirc;nătoare. Una pentru el, iar altele două pentru fiii săi. Pasiunea tatălui a făcut ca ambii feciori să-i urmeze exemplul. Tot el a fost cel care le-a destăinuit și unele secrete din acest domeniu. Vitalie, fiul cel mic, este un v&acirc;nător foarte activ, care aproape că nu lipsește de la nicio tură de v&acirc;nătoare. T&acirc;nărul spune că din copilărie admira tot ce făcea tatăl său. ,,Prima dată am mers la v&acirc;nătoare la șase ani, &icirc;n calitate de gonaci. Primul lucru pe care l-am &icirc;nvățat de la tata a fost respectul pentru colectivul de v&acirc;nători și pentru natură. &Icirc;nainte să-mi permită să ating arma mi-a explicat toate regulile de m&acirc;nuire a acesteia și tehnica de securitate. Prima dată am tras dintr-o armă de v&acirc;nătoare la opt ani. Tatăl mi-a spus că e mai bine să auzi o vară &icirc;ntreagă c&acirc;ntecul fazanului, dec&acirc;t să măn&acirc;nci o friptură din el. Un v&acirc;nător adevărat respectă animalele&rdquo;, a conchis Vitalie. </p>
<p>Victor, fiul cel mai mare, testează &icirc;n această perioadă ,,v&acirc;nătoarea europeană&rdquo;. El se află &icirc;n Germania, iar acolo are carnet de v&acirc;nător. Spune că acolo toți respectă etica v&acirc;nătorească. &bdquo;Aici procesul de v&acirc;nătoare durează maximum trei ore, față de șapte-opt ore la noi. &Icirc;n Europa niciodată nu sunt v&acirc;nate scroafele, la noi &icirc;nsă majoritatea &bdquo;v&acirc;nătorilor&rdquo; aleg primul mistreț din c&acirc;rd, care de obicei este femelă. Plăcerea de a v&acirc;na se pare că s-a transmis genetic de la tata. El a fost cel care a alimentat &icirc;n mine interesul de a merge la v&acirc;nătoare&rdquo;, a afirmat cu recunoștință Victor Adescenco.</p>
<h1>V&acirc;nătorii simpli nu pot obține licența de a v&acirc;na mistreți</h1>
<p>După fiecare partidă de v&acirc;nătoare, cei trei &icirc;și &icirc;mpărtășesc impresiile. Visul lui Ion Adescenco e să participe la o v&acirc;nătoare de tip european. Istoriile din Germania, pe care i le povestește feciorul cel mare, &icirc;l &icirc;nc&acirc;ntă de fiecare dată. &bdquo;Aș vrea să avem o faună ca &icirc;n Uniunea Europeană, mult mai prietenoasă cu omul și mai numeroasă. &Icirc;n țările UE poți vedea iepuraşi prin grădinile oamenilor, fazanii stau &icirc;n copacii de pe l&acirc;ngă case, căprioarele pasc liniștit pe c&acirc;mpuri. Aceste lucruri la noi lipsesc, din păcate&rdquo;, se arată dezamăgit Ion Adescenco.</p>
<p>Zilele de v&acirc;nătoare sunt de obicei cele de weekend. V&acirc;natul nu este obligatoriu de fiecare dată, mai mare este plăcerea să meargă &icirc;mpreună cu colegii la iarbă verde, să facă mișcare și să socializeze. ,,De la fiecare partidă de v&acirc;nătoare nu lipsește evident arma și cartușele, pe l&acirc;ngă asta mai luăm și c&acirc;te un păhăruț de vin. Legea spune că nu se admite, dar la sf&acirc;rșitul zilei se poate. Mai luăm cu noi c&acirc;te o torbă de bancuri, ca atmosfera să fie c&acirc;t mai pozitivă&rdquo;, mărturisește amuzat bărbatul de 67 de ani. </p>
<p>Nea Ion spune că cel mai valoros trofeu v&acirc;nătoresc este mistrețul, dar &icirc;n ultimii ani nu se mai poate bucura de plăcerea de a v&acirc;na acest animal. Chestiile astea, zice el, au fost &icirc;nsă &icirc;n trecut, c&acirc;nd pădurile aparțineau societății v&acirc;nătorilor, dar de c&acirc;nd cei de la Agenția &bdquo;Moldsilva&rdquo; s-au făcut ,,gospodari&rdquo;, v&acirc;nătorii simpli au fost nevoiți să uite de v&acirc;natul mistreților. Deja de 10-15 ani este practic imposibil să obții licența pentru a v&acirc;na aceste animale.</p>
<p>V&acirc;nătorul Ion Adescenco deține licență pentru a putea v&acirc;na fazani, iepuri sau vulpi, &icirc;n funcție de sezonul de v&acirc;nătoare. Mistreții sunt &icirc;nsă doar niște musafiri pentru el, pe care &icirc;i hrănește și &icirc;i admiră &icirc;n pădurile din preajma satului. </p>
<p><em><strong>Veronica PURICE, <br />
stagiară&nbsp;</strong></em></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/a-transformat-vanatoarea-dintr-un-hobby-intr-o-meserie-128742.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>REPORTAJ: „Bostaniada” s-a întors acasă, în Lozova</title>
		<link>https://timpul.md/articol/reportaj-bostaniada-s-a-intors-acasa-in-lozova-120689.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/reportaj-bostaniada-s-a-intors-acasa-in-lozova-120689.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 01 Oct 2017 05:39:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Actualitate]]></category>
		<category><![CDATA[Bostaniada]]></category>
		<category><![CDATA[festival]]></category>
		<category><![CDATA[Lozova]]></category>
		<category><![CDATA[reportaj]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/reportaj-bostaniada-s-a-intors-acasa-in-lozova-120689.html/</guid>

					<description><![CDATA[Cel mai mare dovleac la festivalul din acest an a c&#226;ntărit 340 kg și a fost crescut &#238;n patru luni.&#160;&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Faptul că duminica trecută, pe la amiază, a plouat, nu i-a &icirc;mpiedicat pe oameni să facă o escapadă de weekend &icirc;n satul Lozova, raionul Strășeni, unde a luat naștere Festivalul Național Etno-gastronomic &bdquo;Bostaniada&rdquo;. Acum un an, evenimentul a fost organizat &icirc;n Capitală, dar apoi, la insistența localnicilor și a producătorilor agricoli, a revenit &icirc;n satul de baștină. Plăcintele cu bostan, dovlecii gigantici sau prepelițele la rotișor au fost doar c&acirc;teva dintre atracțiile festivalului, care &icirc;n acest an a ajuns la cea de-a șasea ediție, reuşind să se impună drept cel mai așteptat eveniment al toamnei. </p>
<p>La Chișinău tocmai &icirc;ncetase ploaia. Mi-am pus &icirc;n rucsac biletul pentru eveniment, aparatul de fotografiat și m-am asigurat să nu uit &icirc;n sertar o umbrelă, deși &icirc;mi doream să n-o folosesc. Am ajuns la &bdquo;Bostaniada&rdquo; &icirc;n mai puțin de o oră, pentru că o porțiune de traseu am parcurs-o pe drum de țară. &Icirc;n satul Lozova era mare aglomerație, iar localnicii, av&acirc;nd motiv de sărbătoare, au măturat atent prin fața caselor, iar unii chiar și-au vopsit porțile. Festivalul a fost organizat &icirc;n centrul localității, pe terenul de fotbal. Muzica și chiuiturile se auzeau de la distanță, iar fumul, de la cuptoarele &icirc;n care se coceau plăcintele, se observa de la intrarea &icirc;n sat. Activități erau pentru toate v&acirc;rstele, iar m&acirc;ncare &#8211; pentru toate gusturile.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/IMG_4797.jpg" width="650" height="438" alt="" /></p>
<h1>&bdquo;Bostaniada aici trebuie să răm&acirc;nă&rdquo;</h1>
<p>La aniversarea celor cinci ani, &bdquo;Bostaniada&rdquo; a revenit la Lozova &ndash; un sat pitoresc, &icirc;nconjurat de codri, cu oameni care au o pasiune aparte pentru agricultură. Unul din cei mai experimentați producători de dovleci, Ion Ciocan, era foarte bucuros că a reușit să rupă oamenii de la munca de zi cu zi și să-i aducă &icirc;n satul său natal. &bdquo;Bostaniada e născută aici și tot aici trebuie să răm&acirc;nă. Este foarte important să văd că tot mai mulți moldoveni caută dovleci, iar producătorii sunt motivați să diversifice soiurile. Dovleacul este sănătatea noastră. Planificăm &icirc;n viitor să ieșim cu această legumă la export. Cereri avem, iată că la cantități mai lucrăm&rdquo;, spune fermierul.</p>
<p>Ideea organizării unei sărbători a bostanului &icirc;i aparține aceluiași Ion Ciocan, care &icirc;ntre timp s-a ales cu titlul de &bdquo;rege al dovleacului&rdquo;. Se bucură de această onoare, deoarece e unul dintre puținii producători care a testat pe terenurile proprii, din preajma casei, diverse soiuri de dovleac. Deși o bună parte din viață a lucrat &icirc;n poliţie, odată ajuns la pensie, omul nu se mai poate despărţi de dovleci. Japonezul, chinezul, dovleacul muscat, dovleacul-ceapă sau dovleacul negru, sunt doar c&acirc;teva din soiurile adunate de el cu atenție de prin toate colțurile lumii. Unele soiuri sunt crescute pentru a bucura ochii, ne mai spune el, iar altele &#8211; pentru delicii culinare. &bdquo;Am o gamă mai deosebită dec&acirc;t alți fermieri. Toți vor să vadă dovleci mari, perfecți ca formă și culoare. Eu am adus bostani micuți, care pot fi puși la cuptor. Am un vis, ca la mesele copiilor din grădinițe și școli să se regăsească dovleacul copt, cel fiert, supa din dovleac și multe alte bunătăți din acest ingredient-minune&rdquo;, precizează cu multă speranță bostănarul. </p>
<p>Ion Ciocan are și un slogan pe care &icirc;l promovează cu insistență: &bdquo;Scoateți dovleacul de sub masă și puneți-l pe masă&rdquo;.</p>
<h1>Dovleacul-vedetă a c&acirc;ntărit 340 kg</h1>
<p>Principala legumă a sărbătorii a fost prezentă &icirc;n diferite forme, av&acirc;nd diferite culori și greutăți. Cele mai multe priviri le-a atras cel mai mare dovleac, care &icirc;i aparținea fermierului Vasile Sp&icirc;nu. Pentru al cincilea an consecutiv el cultivă dovleci giganți și, &icirc;n această perioadă, a reușit să &icirc;nregistreze noi și noi recorduri. Primul dovleac a c&acirc;ntărit 80 kg, al doilea &ndash; 100 kg, al treilea &ndash; 120 kg, după care a urmat unul tocmai de 285 kg. Acum &icirc;nsă a expus la festival un bostan de ditamai 340 kg, pe care l-a crescut &icirc;n patru luni.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/IMG_4796.jpg" width="650" height="457" alt="" /></p>
<p>&bdquo;Pentru a crește un dovleac gigant, trebuie să-i acorzi foarte multă atenție. &Icirc;n fiecare zi &icirc;mi lua aproape două ore, ca să fac lucrările necesare. Materialul semincer &icirc;l procur din Marea Britanie, iar tehnologia o &icirc;nvăț de la marii agricultori din toată lumea. Anul acesta am obținut un record național la greutatea dovleacului, iar asta se datorează faptului că am ținut cont de anumite cerințe strict necesare dezvoltării acestei culturi, și anume că suprafața pe care crește leguma trebuie să fie mai mare de 60 de metri pătrați. E necesar ca tulpinile să fie &icirc;ngropate &icirc;n păm&acirc;nt. Am ținut cont și de utilizarea &icirc;ngrășămintelor și a unor insecticide contra dăunătorilor și bolilor. Am pus accent și pe irigarea prin picurare&rdquo;, povestește fermierul, care, și de această dată, s-a ales cu premiul mare al festivalului.</p>
<h1>&bdquo;Zici că e festivalul cărnii, nu al bostanului&rdquo;</h1>
<p>&Icirc;n satul Lozova am &icirc;nt&acirc;lnit oameni veniți din diferite localități, inclusiv din Capitală. Și, dacă era sărbătoare, toți au m&acirc;ncat mult. Prepelițele erau v&acirc;ndute pofticioșilor imediat de pe rotișor. Pentru a primi o porție, mulți oftau nervoși, st&acirc;nd la coadă, &icirc;n jur de o oră. Plăcintele cu dovleac erau și ele la mare căutare. Femeile plămădeau de zor, de parcă participau la competiții culinare. Toate acestea pentru a satisface papilele gustative ale vizitatorilor mici și mari, dar &icirc;n special, ale femeilor &icirc;nsărcinate.</p>
<p>Mai mult dec&acirc;t at&acirc;t, &bdquo;Bostaniada&rdquo; a fost un prilej pentru &icirc;nt&acirc;lnirile consătenilor, rudelor, prietenilor sau foștilor colegi de facultate. &Icirc;ntr-un scr&acirc;nciob, amplasat &icirc;n zona de relaxare, am cunoscut-o pe Elena Rotari, o t&acirc;nără din Chișinău, care se legăna lent alături de alte două prietene. &bdquo;Nu regret că am ieșit din oraș și am parcurs peste 40 km, ca să vin aici. Sunt pentru prima oară la acest festival și sunt &icirc;nc&acirc;ntată de atmosferă. Ce-i drept, mă așteptam să găsesc mai multe preparate culinare din bostan, căci totuși festivalul poartă numele acestei legume. Dar văd carne la tot pasul, ai zice că e festivalul cărnii, nu al bostanului&rdquo;, a concluzionat Elena, z&acirc;mbind.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" src="/uploads/images/IMG_4792.jpg" width="650" height="488" alt="" /></p>
<p>Nu departe de scr&acirc;nciob, organizatorii au amenajat un parc de distracții pentru copii. Acolo Andrei Plămădeală &icirc;și &icirc;ndemna băiețelul să alunece pe tobogan, după ce micuțul a petrecut o bună vreme la bătută. &bdquo;Sunt chiar din acest raion. Mă bucur nespus de mult că se fac și la noi &icirc;n zonă astfel de activități. Nu prea avem posibilități financiare să mergem p&acirc;nă &icirc;n Capitală, ca să distrăm copilul. Stau aici de două ore. Nu mă lasă ăsta mic să mă duc să-mi mai văd rudele&rdquo;, ne șoptește Andrei, &icirc;n timp ce fiul său &icirc;l trage nerăbdător de m&acirc;necă.</p>
<h1>&Icirc;n 2016 au fost probleme cu căile de acces</h1>
<p>Programul pus la dispoziția vizitatorilor s-a bazat, conform organizatorilor, pe resurse umane locale: ansambluri și grupuri de elevi sau copii din instituțiile de &icirc;nvățăm&acirc;nt din sat. &bdquo;Primăria satului Lozova, unul din principalii organizatori ai evenimentului, și-a dorit să implice toți cetățenii din localitate. Festivalul a fost mai mare dec&acirc;t anul trecut, c&acirc;nd nu a fost organizat &icirc;n Lozova. Atunci ne confruntam cu probleme privind căile de acces, dar acum am soluționat toate dificultățile. Ne dorim să creștem imaginea evenimentului de la un an la altul. Cel puțin &icirc;n 2017 ne-a reușit acest lucru&rdquo;, susține Lilian Botnaru, primarul de Lozova. </p>
<p>Potrivit organizatorilor, la cea de-a VI-a ediție, &bdquo;Bostaniada&rdquo; a adunat peste șapte mii de oameni. Scopul principal al sărbătorii este de a &icirc;ncuraja economia autohtonă prin sporirea veniturilor antreprenorilor și agricultorilor locali. Costul unui bilet la Festivalul &bdquo;Bostaniada&rdquo; a fost de 65 de lei. Copiii de p&acirc;nă la 13 ani au beneficiat de acces gratuit.&nbsp;</p>
<p><strong>Violeta Scrișu, stagiară</strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/reportaj-bostaniada-s-a-intors-acasa-in-lozova-120689.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
