<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Istorie &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<atom:link href="https://timpul.md/rubrici/istorie/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://timpul.md</link>
	<description>Citește știrile de ultimă oră de pe 🌍Timpul.md. Fii la curent cu ✔️Ultimele știri interne, ✔️externe, din ✔️sanatate, ✔️educatie, ✔️economice si ✔️ politice</description>
	<lastBuildDate>Mon, 25 May 2026 08:43:32 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.4</generator>

<image>
	<url>https://timpul.md/wp-content/uploads/2025/02/favicon_Timpul-md.png</url>
	<title>Istorie &#8211; Știri de ultimă oră din Moldova &#8211; Ultimele știri Timpul.md</title>
	<link>https://timpul.md</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Autori creștini – surse de inspirație pentru viața spirituală</title>
		<link>https://timpul.md/articol/autori-crestini-surse-de-inspiratie-pentru-viata-spirituala.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/autori-crestini-surse-de-inspiratie-pentru-viata-spirituala.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 15 Jun 2026 08:42:39 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cultură]]></category>
		<category><![CDATA[Autori creștini]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=538740</guid>

					<description><![CDATA[Rolul literaturii creștine în viața de zi cu zi Unul dintre rolurile esențiale ale acestor autori crestini este acela de a face mesajul biblic mai ușor de înțeles și aplicat. Prin exemple practice și reflecții sincere, ei reușesc să aducă lumina Evangheliei în contexte moderne, răspunzând la întrebări reale și provocări actuale. Leadership spiritual autentic &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<h2 class="wp-block-heading"><strong>Rolul literaturii creștine în viața de zi cu zi</strong></h2>



<p class="wp-block-paragraph">Unul dintre rolurile esențiale ale acestor <a href="https://librariamaranatha.ro/cele-mai-bune-carti-crestine.html">autori crestini </a>este acela de a face mesajul biblic mai ușor de înțeles și aplicat. Prin exemple practice și reflecții sincere, ei reușesc să aducă lumina Evangheliei în contexte moderne, răspunzând la întrebări reale și provocări actuale.</p>



<h3 class="wp-block-heading"><strong>Leadership spiritual autentic – A. W. Tozer</strong></h3>



<p class="wp-block-paragraph">Un exemplu remarcabil este lucrarea „Să conducem precum Hristos. Reflectarea calităților și a caracterului lui Hristos în lucrarea creștină” de A. W. Tozer. Această carte evidențiază importanța unui lider care nu doar vorbește despre credință, ci o trăiește autentic, inspirând prin caracter și dedicare.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><br></p>



<figure class="wp-block-image size-full"><img decoding="async" width="215" height="215" src="https://timpul.md/wp-content/uploads/2026/05/image-3.png" alt="" class="wp-image-538741" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2026/05/image-3.png 215w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2026/05/image-3-150x150.png 150w" sizes="(max-width: 215px) 100vw, 215px" /></figure>



<h3 class="wp-block-heading"><strong>Răspunsuri la îndoieli – John Stevens</strong></h3>



<p class="wp-block-paragraph">Pentru cei care se confruntă cu întrebări și nesiguranțe, cartea „Cum pot fi sigur? și alte întrebări despre îndoială, siguranță și Biblie” de John Stevens oferă răspunsuri clare și bine fundamentate biblic. Este o lectură valoroasă pentru întărirea credinței și clarificarea unor dileme frecvente.</p>



<figure class="wp-block-image size-full"><img decoding="async" width="215" height="215" src="https://timpul.md/wp-content/uploads/2026/05/image-4.png" alt="" class="wp-image-538743" srcset="https://timpul.md/wp-content/uploads/2026/05/image-4.png 215w, https://timpul.md/wp-content/uploads/2026/05/image-4-150x150.png 150w" sizes="(max-width: 215px) 100vw, 215px" /></figure>



<h3 class="wp-block-heading"><strong>Impactul lecturii asupra credinței</strong></h3>



<p class="wp-block-paragraph">Astfel de cărți nu doar informează, ci transformă. Ele au puterea de a schimba perspective, de a aduce pace în inimă și de a încuraja o viață trăită în ascultare de Dumnezeu, indiferent de etapa spirituală în care te afli.</p>



<h3 class="wp-block-heading"><strong>Descoperă titluri valoroase la Librăria Maranatha</strong></h3>



<p class="wp-block-paragraph">La <a href="https://www.librariamaranatha.ro/">Libraria Maranatha</a>, vei găsi o selecție atent aleasă de cărți scrise de autori dedicați, care își doresc să inspire și să zidească spiritual fiecare cititor. Oferta variată include lucrări teologice, devoționale și cărți practice pentru viața de zi cu zi.</p>



<h3 class="wp-block-heading"><strong>Alege să crești spiritual</strong></h3>



<p class="wp-block-paragraph">Investește în dezvoltarea ta spirituală prin lecturi de calitate și lasă-te inspirat de mesajele pline de har ale acestor autori.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Intră acum pe Libraria Maranatha și descoperă cărțile care îți pot transforma viața!</strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/autori-crestini-surse-de-inspiratie-pentru-viata-spirituala.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>ARHIVELE NU ARD /// 85 de ani de la MASACRUL de la Fântâna Albă: 3000 de civili nevinovați uciși de sovietici / Mărturia unui supraviețuitor</title>
		<link>https://timpul.md/articol/arhivele-nu-ard-80-de-ani-de-la-masacrul-de-la-fantana-alba-3000-de-civili-nevinovati-ucisi-de-sovietici-marturia-unui-supravietuitor-video-32808.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/arhivele-nu-ard-80-de-ani-de-la-masacrul-de-la-fantana-alba-3000-de-civili-nevinovati-ucisi-de-sovietici-marturia-unui-supravietuitor-video-32808.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 01 Apr 2026 17:19:36 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[Bucovina]]></category>
		<category><![CDATA[fantana alba]]></category>
		<category><![CDATA[urss]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/articol/arhivele-nu-ard-80-de-ani-de-la-masacrul-de-la-fantana-alba-3000-de-civili-nevinovati-ucisi-de-sovietici-marturia-unui-supravietuitor-video-32808.html/</guid>

					<description><![CDATA[Pe 1 aprilie 1941, trupele sovietice au executat fără milă un număr de aproximativ 3.000 de civili rom&#226;ni, locuitori de pe Valea Siretului, care &#238;ncercau să se retragă din Bucovina de Nord, anexată de ruși, &#238;n teritoriile noastre.&#160;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>Pe 28 iunie 1940, ca urmare a unui ultimatum adresat României de către Uniunea Sovietică, administrația civilă și militară a țării noastre a fost obligată să se retragă din Basarabia și din partea nordică a Bucovinei. Imediat, în haosul creat, sute de familii românești au încercat să treacă în Bucovina ce nu fusese anexată de sovietici, dar s-au lovit de refuzul noii autorități de la Moscova, care a dat ordin ca oricine se apropie de granița proaspăt trasată să fie executat fără somație. Așa se face că, în noiembrie 1940, 40 de familii din Suceveni, alte câteva sute din Ostrița, Horecea, Șirăuți, Cotul Ostriței sau Buda au fost surprinse și decimate cu rafale de mitralieră de către soldații sovietici, supraviețuitorii și familiile acestora fiind ulterior deportați în Siberia.</strong></p>



<h2 class="wp-block-heading">Au agăţat muribunzii de coada cailor</h2>



<p class="wp-block-paragraph">Dar crimele sovieticilor nu s-au oprit aici. În primăvara lui 1941, serviciile secrete ruse au propagat în rândul populației române din Bucovina de Nord că, pentru o scurtă perioadă de timp, trecerea graniței în România este un lucru acceptat de autorități. Încrezători, românii care abia așteptau să se întoarcă pe teritoriul țării noastre s-au constituit într-un grup masiv, de peste 3000 de persoane, și &#8211; pe 1 aprilie 1941 &#8211; s-au îndreptat spre granița sovieto-română. Oamenii erau de loc de pe Valea Siretului, din satele <strong>Bănila Moldovenească, Dăvideni, Trestiana, Iordănești, Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Cupca, Corcești, Suceveni, iar pentru a dovedi caracterul pașnic al demersului lor au arborat în fruntea coloanei un steag alb, icoane și cruci de brad.</strong> </p>



<p class="wp-block-paragraph">La 3 kilometri de graniță, în locul numit Poiana Varnița, grănicerii sovietici au somat coloana să stea în loc, dar grupul de români a ignorat ordinul și a mers mai departe, moment în care s-a declanșat<strong>iadul: sovieticii – echipați cu mitraliere performante – au început să tragă în plin, secerând laolaltă copii, femei și bătrâni. Rușii nu s-au limitat la atât. Echipaje de cavalerie au ieșit din pădure și au plecat în urmărirea supraviețuitorilor, omorându-i cu sabia.</strong> </p>



<p class="wp-block-paragraph">În bestialitatea lor, sovieticii au agățat de coada cailor pe cei care încă mai respirau și i-au târât, în chiote războinice, până la cele 5 gropi comune săpate din vreme, la liziera pădurii. <strong>”În acele gropi, pământul s-a mișcat apoi două zile, până ce toți românii aruncați acolo și-au dat și ultima suflare”, povestesc în cărțile document dedicate acestui genocid foarte puținii supraviețuitori, deportați și ei în Siberia. Strigător la cer, autoritățile de la Moscova au trecut în anonimat genocidul, declarând că a fost vorba doar de un incident minor, în care ”un grup de 20 de persoane a încercat să treacă fraudulos granița”.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Și totuși, mărturiile istoricilor și ale supraviețuitorilor spun clar, răspicat și negru pe alb că, pe 1 aprilie 1941,<strong> în locul numit Fântăna Albă, 3.000 de români au fost executați mișelește de sovietici doar pentru ”vina” de a-și dori întoarcerea acasă. Pentru a cinsti memoria celor dispăruți în acest tragic eveniment, în fața Mănăstirii Putna a fost ridicată a troiță-monument, piedică în calea uitării și reper pentru eternitate a sacrificiului făcut de 3000 de români nevinovați.</strong><strong>
</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Pe 1 Aprilie 1941 o coloana de 3—4.000 ţărani din comunele Camenca, Corceşti,Volcineţi, Pătrăuţii de Sus şi de Jos, cu drapele, icoane şi prapori în frunte au plecat spre frontieră ca să treacă în România. In poiana de la Varniţa aproape de punctul numit Fân­tâna Albă, s-a dezlănţuit focul mitralierelor asupra lor. Cu sutele au rămas morţi sau răniţi. Cei ce au putut să fugă în noapte prin pădure au fost arestaţi zilele următoare şi duşi la Cernăuţi unde s-a înscenat un proces şi 22 dintre ei au primit pedepse grele după ce au fost torturaţi din ordinul lui Jucov (prezent acolo).</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph"><strong>Morţii, sau unii chiar care mai mişcau, au fost traşi cu caii de lipovenii din Fântâna Albă şi aruncaţi în gropile comune. Nici astăzi nu se ştie numărul lor.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Printre cei din gropile comune se număra din com.Carapciu pe Siret: OPAIŢ Vasile, OPAIŢ Gheorghe, TOVARNITCHI Gheorghe, TOVARNIŢCHI Vasile, TOVARNITCHI Cosma, OPAIŢ Cosma, CORDUBAN Nicolae, din satul Cupca: BELMEGA Ioan, GAZA Ioan, ŢUGUI Mihai, PLEVAN Arcadie; din satul Dimca (Trestiana): Jianu Petre a lui Ion, CIMBRU Vasile, CIMBRU Petre, DREVARIUC Nicolae… din com Suceveni:Bostan Dragoş, SUCEVEAN Constantin, LIPASTEAN Titiana, SIDOREAC Gheorghe… din com.Iordanesti:HALAC Nicolae a lui Simion, HALAC Ion a lui Dumitru, HALAC Dumitru a lui Grigore, OPAIŢ Dumitru a lui Mihai, Molnar Con­stantin, din com.Pătrăuţi de Jos: BOICIU Zaharia, FEODORAN Ana a lui Simion, FEODORAN Gheorghe a lui Gheorghe, FEODORAN Nicolae a lui Gheorghe, FEODORAN Teodor a lui Gheorghe, Gavriliuc Maftei, PATRAUCEANU Ion a lui Ilie, PAVEL Ştefan a lui Petru, POJOGA Rahila, Pătrăuţii de Sus; CUCIUREANU Constantin, URSULEAN Arcadie, MOTOC Gh.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Cum năpasta bolşevica te urmarea peste tot iată cazuri de ţărani împuşcaţi lângă casă: COSTAŞ Petru a lui Tănase de 20 ani sau HUDIMA Ion a lui Nicolae de 27 ani şi alţii împuşcaţi la munca câmpului: PALAHNIUC Petru şi COBLIUC Ion de 23 ani, toţi din com. Ceahor.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/arhivele-nu-ard-80-de-ani-de-la-masacrul-de-la-fantana-alba-3000-de-civili-nevinovati-ucisi-de-sovietici-marturia-unui-supravietuitor-video-32808.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Moldova ar putea crea un Institut al Memoriei Naționale după modelul Poloniei</title>
		<link>https://timpul.md/articol/moldova-ar-putea-crea-un-institut-al-memoriei-nationale-dupa-modelul-poloniei.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/moldova-ar-putea-crea-un-institut-al-memoriei-nationale-dupa-modelul-poloniei.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 10 Mar 2026 15:47:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cultură]]></category>
		<category><![CDATA[cristian jardan]]></category>
		<category><![CDATA[institutul memoriei nationale]]></category>
		<category><![CDATA[moldova]]></category>
		<category><![CDATA[polonia]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=533891</guid>

					<description><![CDATA[Schimbul de bune practici în conservarea patrimoniului istoric și consolidarea eforturilor de documentare a perioadelor de opresiune au fost discutate marți în cadrul unei întâlniri dintre ministrul Culturii, Cristian Jardan, și o delegație de nivel înalt din Polonia. Delegația poloneză a inclus-o pe subsecretara de stat Agnieszka Jędrzak, pe subsecretarul de stat Grzegorz Behrendt și &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>Schimbul de bune practici în conservarea patrimoniului istoric și consolidarea eforturilor de documentare a perioadelor de opresiune au fost discutate marți în cadrul unei întâlniri dintre ministrul Culturii, Cristian Jardan, și o delegație de nivel înalt din Polonia.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Delegația poloneză a inclus-o pe subsecretara de stat Agnieszka Jędrzak, pe subsecretarul de stat Grzegorz Behrendt și pe directorul interimar al Institutului Memoriei Naționale din Varșovia, Karol Polejowski.</p>



<p class="wp-block-paragraph">După întrevedere, Cristian Jardan a declarat pe rețelele de socializare că Institutul Memoriei Naționale din Polonia este, de peste 26 de ani, una dintre cele mai importante instituții de acest tip din Europa. Potrivit lui, instituția este responsabilă de investigarea crimelor regimurilor totalitare împotriva poporului polonez în perioada 1917–1990, dar și de activități de arhivare, cercetare, educație și conservare a memoriei victimelor represiunii.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ministrul a menționat că în cadrul discuțiilor au fost abordate experiențele istorice ale Republicii Moldova și Poloniei, inclusiv consecințele semnării Pactului Molotov–Ribbentrop, precum și importanța consolidării culturii memoriei în societate.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Potrivit lui Jardan, partea poloneză și-a exprimat sprijinul deplin pentru inițiativa de a crea în Republica Moldova o structură similară Institutului Memoriei Naționale din Polonia.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Oficialul a subliniat că promovarea culturii comemorării reprezintă o prioritate pentru Republica Moldova.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În acest context, ministrul a amintit că în acest an se împlinesc 80 de ani de la foametea organizată din 1947–1948, pe care a descris-o drept o perioadă tragică din istoria țării, ascunsă timp de decenii.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Potrivit lui Jardan, documentarea trecutului și promovarea culturii memoriei sunt esențiale pentru ca societatea să înțeleagă mai bine istoria, să onoreze memoria victimelor regimurilor totalitare și să devină mai rezistentă în fața încercărilor de manipulare sau de distorsionare a adevărului istoric.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/moldova-ar-putea-crea-un-institut-al-memoriei-nationale-dupa-modelul-poloniei.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>2 februarie 1365 — Românii din Maramureș pun bazele principatului Moldova</title>
		<link>https://timpul.md/articol/2-februarie-1365-romanii-din-maramures-pun-bazele-principatului-moldova.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/2-februarie-1365-romanii-din-maramures-pun-bazele-principatului-moldova.html#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 02 Feb 2026 14:28:32 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[1365]]></category>
		<category><![CDATA[Maramureș]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=531343</guid>

					<description><![CDATA[Astăzi, 2 februarie, marcăm un moment de cotitură în destinul poporului român. Se împlinesc 661 de ani de la data care pecetluiește, în mod oficial, apariția celui de-al doilea stat medieval românesc: Moldova. Deși procesul de formare a început mai devreme, actul emis la 2 februarie 1365 de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, reprezintă &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">Astăzi, 2 februarie, marcăm un moment de cotitură în destinul poporului român. Se împlinesc 661 de ani de la data care pecetluiește, în mod oficial, apariția celui de-al doilea stat medieval românesc: <strong>Moldova</strong>. Deși procesul de formare a început mai devreme, actul emis la 2 februarie 1365 de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, reprezintă recunoașterea de facto a succesului lui <strong>Bogdan I</strong>, voievodul venit din Maramureș.</p>



<h3 class="wp-block-heading">De la Maramureș peste munți: Rebeliunea lui Bogdan din Cuhea</h3>



<p class="wp-block-paragraph">Povestea începe în Maramureș, unde Bogdan, un voievod cu spirit independent, intrase în conflict cu autoritatea regală maghiară. Refuzând să accepte transformarea cnezatelor românești în structuri subordonate direct coroanei, Bogdan trece munții în jurul anului <strong>1359</strong>.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ajunși în „Țara Moldovei”, Bogdan și oamenii săi îi înlătură pe urmașii lui Dragoș Vodă (Sas și Balc), care guvernau teritoriul ca o marcă de apărare sub suzeranitate maghiară. Această acțiune nu a fost doar o simplă mutare teritorială, ci un act de sfidare politică și militară.</p>



<h3 class="wp-block-heading">2 februarie 1365: Recunoașterea unei realități inevitabile</h3>



<p class="wp-block-paragraph">Data de <strong>2 februarie 1365</strong> este esențială pentru istoriografie deoarece este ziua în care regele Ludovic I emite o diplomă regală prin care recunoaște, indirect, pierderea Moldovei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În acest document, regele:</p>



<ul class="wp-block-list">
<li>Constată că Bogdan și fiii săi au „trecut în taină” din regat în Moldova.</li>



<li>Recunoaște că eforturile de a-l readuce pe Bogdan la ascultare au eșuat.</li>



<li>Confiscă pământurile lui Bogdan din Maramureș (Cuhea) și le dăruiește fiilor lui Sas (Balc și Drag), ca recompensă pentru loialitatea lor și pentru pierderile suferite în luptele cu Bogdan.</li>
</ul>



<blockquote class="wp-block-quote quote-light is-layout-flow wp-block-quote quote-light-is-layout-flow">
<p class="wp-block-paragraph">„Bogdan, voievodul românilor din Maramureș, trecând pe ascuns din regatul nostru în țara noastră a Moldovei, s-a străduit să o păstreze spre paguba noastră.” – Fragment din diploma regelui Ludovic I.</p>
</blockquote>



<h3 class="wp-block-heading">Importanța „Descălecatului” lui Bogdan</h3>



<p class="wp-block-paragraph">Dacă Dragoș Vodă a fost cel care a pus bazele primei organizări administrative (descălecatul de vânătoare), <strong>Bogdan I este considerat adevăratul ctitor al statului independent Moldova</strong>.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Spre deosebire de Țara Românească, unde independența a fost câștigată prin sabie la Posada (1330), în Moldova, independența a fost rezultatul unei rezistențe îndelungate și al unei diplomații de forță. Prin succesul lui Bogdan, Moldova devine o entitate politică suverană, capabilă să își decidă singură viitorul, punând bazele unei dinastii importate a neamului românesc (Bogdăneștii/Mușatinii) care va atinge apogeul sub Ștefan cel Mare.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/2-februarie-1365-romanii-din-maramures-pun-bazele-principatului-moldova.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>2</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>De la Guatemala la Panama: intervențiile americane care au schimbat cursul Americii Latine</title>
		<link>https://timpul.md/articol/de-la-guatemala-la-panama-interventiile-americane-care-au-schimbat-cursul-americii-latine.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/de-la-guatemala-la-panama-interventiile-americane-care-au-schimbat-cursul-americii-latine.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 05 Jan 2026 08:38:30 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[america latină]]></category>
		<category><![CDATA[geopolitică]]></category>
		<category><![CDATA[intervenții americane]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=529850</guid>

					<description><![CDATA[Anunțurile recente ale Statelor Unite privind posibile acțiuni dure împotriva Venezuelei readuc în prim-plan o istorie lungă și controversată a implicării americane în America Latină. De-a lungul secolului XX și la începutul secolului XXI, Washingtonul a intervenit direct sau indirect în numeroase state din regiune, invocând securitatea națională, lupta împotriva comunismului sau stabilitatea regională. Rezultatele &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">Anunțurile recente ale Statelor Unite privind posibile acțiuni dure împotriva Venezuelei readuc în prim-plan o istorie lungă și controversată a implicării americane în America Latină. De-a lungul secolului XX și la începutul secolului XXI, Washingtonul a intervenit direct sau indirect în numeroase state din regiune, invocând securitatea națională, lupta împotriva comunismului sau stabilitatea regională. Rezultatele au fost însă adesea lovituri de stat, dictaturi, conflicte armate și traume sociale care continuă să marcheze aceste societăți.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Un moment de cotitură îl reprezintă anul 1954, în Guatemala. Președintele ales democratic Jacobo Árbenz Guzmán a inițiat o reformă agrară amplă, menită să redistribuie terenurile nelucrate și să reducă inegalitățile extreme din mediul rural. Măsura a afectat direct interesele companiei americane United Fruit Company, unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din țară. În contextul Războiului Rece, administrația americană a prezentat reformele drept o amenințare comunistă. O operațiune secretă coordonată de CIA a dus la răsturnarea lui Árbenz, declanșând decenii de instabilitate, regimuri militare și un război civil care s-a soldat cu peste 200.000 de morți și dispăruți. Rolul serviciilor americane a fost recunoscut oficial abia la începutul anilor 2000.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Cuba devine, la rândul ei, un simbol major al confruntării dintre Washington și stânga latino-americană. După victoria revoluției conduse de Fidel Castro, Havana se aliniază Uniunii Sovietice, iar relațiile cu Statele Unite se prăbușesc. În aprilie 1961, o forță de exilați cubanezi, sprijinită logistic și financiar de CIA, încearcă să invadeze insula în zona Golfului Porcilor. Operațiunea eșuează rapid, consolidând regimul lui Castro și transformând Cuba într-un adversar declarat al influenței americane în regiune pentru următoarele decenii.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În 1965, Statele Unite intervin militar în Republica Dominicană, sub pretextul prevenirii instaurării unui regim de stânga. Revolta populară izbucnită după înlăturarea președintelui Juan Bosch amenința să readucă la putere un lider ales democratic, dar considerat incomod de Washington. Trupele americane sunt trimise pentru a restabili ordinea, iar intervenția întărește percepția că SUA preferă stabilitatea controlată, chiar și în detrimentul proceselor democratice, atunci când mizele geopolitice sunt ridicate.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Anii ’70 marchează o perioadă deosebit de dură în Conul Sudic al Americii Latine. În Chile, lovitura de stat din 1973 duce la răsturnarea și moartea președintelui ales Salvador Allende și la instaurarea dictaturii generalului Augusto Pinochet. În Argentina, Uruguay, Paraguay, Bolivia și Brazilia se instalează regimuri militare care reprimă violent opoziția. Aceste dictaturi cooperează în cadrul Planului Condor, o rețea regională de urmărire, tortură și eliminare a adversarilor politici, soldată cu zeci de mii de victime. Documente desecretizate arată că Washingtonul a fost la curent cu aceste practici și, în multe cazuri, le-a tolerat sau sprijinit.</p>



<p class="wp-block-paragraph">America Centrală devine un nou front al confruntării ideologice în anii ’80. În Nicaragua, victoria sandiniștilor împotriva regimului Somoza determină administrația Reagan să susțină financiar și militar grupările Contras, declanșând un război civil sângeros, cu aproximativ 50.000 de morți. În El Salvador, sprijinul militar american pentru guvern în lupta cu gherila de stânga contribuie la un conflict de 12 ani, marcat de masacre și grave încălcări ale drepturilor omului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În 1983, Statele Unite lansează o intervenție rapidă în Grenada, după asasinarea prim-ministrului Maurice Bishop. Operațiunea este justificată prin protejarea cetățenilor americani și stoparea influenței cubaneze, dar este criticată la nivel internațional ca un abuz de forță. Mesajul transmis este însă unul clar: Washingtonul rămâne dispus să acționeze militar în regiune fără un consens larg.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ultimul mare episod al acestei serii are loc în Panama, în 1989. Generalul Manuel Noriega, fost colaborator al serviciilor americane, este înlăturat printr-o intervenție militară de amploare. Operațiunea implică zeci de mii de soldați și provoacă un număr de victime civile rămas până astăzi controversat. Panama găzduise anterior și Școala Americilor, un centru de instruire pentru ofițeri latino-americani, mulți dintre ei implicați ulterior în represiuni și dictaturi.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Istoria relației dintre Statele Unite și America Latină este una complexă și tensionată, marcată de intervenții politice, militare și secrete. Deși justificate oficial prin securitate și stabilitate, aceste acțiuni au lăsat în urmă societăți profund afectate, instituții slăbite și o neîncredere persistentă față de Washington. Ecourile acestor intervenții continuă să influențeze discursul politic și percepția publică din regiune, inclusiv în contextul actualelor tensiuni geopolitice.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/de-la-guatemala-la-panama-interventiile-americane-care-au-schimbat-cursul-americii-latine.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Moldova își consolidează poziția în domeniul turismului istoric pe continentul european</title>
		<link>https://timpul.md/articol/moldova-isi-consolideaza-pozitia-in-domeniul-turismului-istoric-pe-continentul-european.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/moldova-isi-consolideaza-pozitia-in-domeniul-turismului-istoric-pe-continentul-european.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 01 Jan 2026 10:23:55 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[Cricova]]></category>
		<category><![CDATA[moldova]]></category>
		<category><![CDATA[Soroca]]></category>
		<category><![CDATA[Travel and Tour World]]></category>
		<category><![CDATA[turism istoric]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=529641</guid>

					<description><![CDATA[Potrivit Travel and Tour World (TTW), o platformă media globală care reunește comunitatea internațională de turism, Moldova s-a alăturat celor mai importante destinații europene de turism istoric: România, Bulgaria, Grecia, Grecia, Italia, Franța, Germania, Spania și Marea Britanie. Acest lucru marchează o schimbare notabilă pe harta turistică europeană: țările își unesc eforturile pentru a-și promova &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>Potrivit Travel and Tour World (TTW), o platformă media globală care reunește comunitatea internațională de turism, Moldova s-a alăturat celor mai importante destinații europene de turism istoric: România, Bulgaria, Grecia, Grecia, Italia, Franța, Germania, Spania și Marea Britanie.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Acest lucru marchează o schimbare notabilă pe harta turistică europeană: țările își unesc eforturile pentru a-și promova patrimoniul cultural și istoric, iar Moldova, care anterior a rămas în umbră, atrage acum atenția turiștilor din întreaga lume, datorită monumentelor sale antice și farmecului său unic.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Analiza TTW notează că Chișinăul, cu arhitectura sa din epoca sovietică și parcurile sale liniștite, mănăstirea rupestră din Orheiul Vechi din secolul al XII-lea, Cetatea medievală Soroca și galeriile subterane de vinuri Cricova sunt doar câteva dintre atracțiile istorice ale țării.&nbsp;</p>



<p class="wp-block-paragraph">Cetățenii a peste 100 de țări pot vizita Moldova fără viză pentru o perioadă de până la 90 de zile, ceea ce o face o destinație accesibilă pentru călătorii spontane. Cea mai bună perioadă pentru vizitare este primăvara și toamna, când natura își dezvăluie întregul potențial pitoresc.&nbsp;</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Moldova este o bijuterie ascunsă a Europei, unde istoria bogată, natura pitorească și ospitalitatea caldă sunt combinate”, notează TTW.&nbsp;</p>



<p class="wp-block-paragraph">Experții consideră că promovarea strategică a Moldovei ca destinație istorică îi poate consolida poziția pe harta turistică globală și poate face din această țară un jucător proeminent în turismul european.&nbsp;</p>



<p class="wp-block-paragraph">Amintim că, în primăvara anului 2023, Moldova a aderat la Acordul parțial extins privind rutele culturale al Consiliului Europei, care reunește 36 de state. Acest lucru creează oportunități de cooperare cu alte țări europene în promovarea patrimoniului istoric și cultural.&nbsp;</p>



<p class="wp-block-paragraph">După cum a menționat într-un recent interviu pentru Logos Press, ministrul Culturii, Cristian Jardan, monumentele istorice ale Moldovei încep să atragă investiții: există planuri de a identifica siturile cu potențial economic și de a dezvolta modele de parteneriat public-privat.&nbsp;</p>



<p class="wp-block-paragraph">„În contextul creșterii turismului gazdă, acest patrimoniu începe să prezinte un interes investițional tot mai mare”, a subliniat ministrul.&nbsp;</p>



<p class="wp-block-paragraph">Trebuie remarcat faptul că Guvernul intenționează să readucă turismul în structura Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării ca direcție separată.&nbsp;</p>



<p class="wp-block-paragraph">Potrivit Biroului Național de Statistică, în ianuarie-septembrie 2025 față de aceeași perioadă a anului 2024, numărul turiștilor cazați în structurile de cazare colective a crescut cu 9,6%, ajungând la 400.000 de persoane, dintre care 53% au fost străini. Numărul de înnoptări a crescut cu 4,9% până la 1,28 milioane, dintre care 32% au fost nerezidenți. Durata medie a sejurului a fost de 4,2 zile.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/moldova-isi-consolideaza-pozitia-in-domeniul-turismului-istoric-pe-continentul-european.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Căsătoria din 29 decembrie 1892 care a schimbat destinul României</title>
		<link>https://timpul.md/articol/casatoria-din-29-decembrie-1892-care-a-schimbat-destinul-romaniei.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/casatoria-din-29-decembrie-1892-care-a-schimbat-destinul-romaniei.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 30 Dec 2025 08:08:57 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[alianță dinastică]]></category>
		<category><![CDATA[Casa Regală]]></category>
		<category><![CDATA[căsătorie regală]]></category>
		<category><![CDATA[Ferdinand I]]></category>
		<category><![CDATA[Regina Maria]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=529539</guid>

					<description><![CDATA[Pe 29 decembrie 1892, la Castelul Sigmaringen din Germania, a avut loc un eveniment dinastic de mare importanță pentru evoluția României moderne: principele moștenitor al României, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, și prințesa Maria de Edinburgh și-au unit destinele într-un mariaj ce avea să aibă consecințe profunde asupra istoriei regatului. Această alianță nu a fost doar o &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">Pe 29 decembrie 1892, la Castelul Sigmaringen din Germania, a avut loc un eveniment dinastic de mare importanță pentru evoluția României moderne: principele moștenitor al României, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, și prințesa Maria de Edinburgh și-au unit destinele într-un mariaj ce avea să aibă consecințe profunde asupra istoriei regatului. Această alianță nu a fost doar o simplă ceremonie de familie, ci o mișcare strategică care a legat România de două dintre cele mai influente familii regale europene ale epocii, atât britanice, cât și ruse, prin originea Mariei. </p>



<p class="wp-block-paragraph">Maria de Edinburgh, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, a adus în familia regală română o conexiune simbolică și diplomatică cu marile puteri ale continentului. Prin această căsătorie, România, un stat relativ tânăr și în curs de consolidare diplomatică, și-a sporit prestigiul și influența internațională într-o perioadă în care echilibrul dintre marile monarhii europene era fragil. </p>



<p class="wp-block-paragraph">Deși mariajul nu a fost construit pe baze romantic-personale – Ferdinand acceptându-l mai mult ca pe o datorie dinastică – impactul său a fost departe de a rămâne strict formal. Maria, cunoscută pentru carisma, inteligența și energia sa, nu a fost doar o figură ornamentală, ci a devenit una dintre cele mai influente regine în istoria României, modelând percepția publică și consolidând sentimentul de unitate națională într-o perioadă de transformări majore. </p>



<p class="wp-block-paragraph">Căsătoria de la Sigmaringen a prefațat un capitol decisiv în destinul României. Ferdinand a devenit rege în 1914, la începutul Primului Război Mondial, iar decizia sa de a alătura România de Antantă a fost una crucială, influențată și de suportul diplomatic și moral al reginei Maria. În acele momente, Maria și Ferdinand s-au retras în Moldova, unde au coordonat eforturile de sprijin pentru soldații răniți, iar rolul ei activ în spitale și relațiile diplomatice au contribuit la consolidarea recunoașterii internaționale a României Mari la conferințele de pace de după război. </p>



<p class="wp-block-paragraph">Uniunea din 29 decembrie 1892 a rămas, astfel, mult mai mult decât un mariaj regal: a fost un pas strategic în evoluția României ca stat recunoscut și respectat pe scena europeană. Rolul Mariei de a integra valorile moderne de conducere și implicare socială, combinate cu deciziile politice ale lui Ferdinand, au făcut ca această alianță să rămână una dintre cele mai influente din istoria monarhiei românești. </p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/casatoria-din-29-decembrie-1892-care-a-schimbat-destinul-romaniei.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cum a pierdut România Bucureștiul. Cronica unui festival criminal de corupție, incompetență și orgolii, care a dus țara în pragul dezastrului</title>
		<link>https://timpul.md/articol/cum-a-pierdut-romania-bucurestiul-cronica-unui-festival-criminal-de-coruptie-incompetenta-si-orgolii-care-a-dus-tara-in-pragul-dezastrului.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/cum-a-pierdut-romania-bucurestiul-cronica-unui-festival-criminal-de-coruptie-incompetenta-si-orgolii-care-a-dus-tara-in-pragul-dezastrului.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 14 Dec 2025 11:31:47 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[caderea bucurestiului]]></category>
		<category><![CDATA[coruptie]]></category>
		<category><![CDATA[război]]></category>
		<category><![CDATA[romania]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=528688</guid>

					<description><![CDATA[Pe 16 decembrie 1916 românii pierdeau bătălia de la Argeș în fața trupelor germane și austro-ungare, încheind o campanie militară dezastroasă. În urma acestei înfrângeri, capitala țării a fost ocupată de armatele inamice. Era prima dată în istoria modernă când pierdeam Bucureștiul. Pe data de 19 decembrie 1916 armata germană ocupa Bucureștiul. Orașul fusese abandonat &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>Pe 16 decembrie 1916 românii pierdeau bătălia de la Argeș în fața trupelor germane și austro-ungare, încheind o campanie militară dezastroasă. În urma acestei înfrângeri, capitala țării a fost ocupată de armatele inamice. Era prima dată în istoria modernă când pierdeam Bucureștiul.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Pe data de 19 decembrie 1916 armata germană ocupa Bucureștiul. Orașul fusese abandonat de autorități, de mare parte a protipendadei și de cei speriați că vor avea de suferit de pe urma trupelor de ocupație. Capitala României va rămâne sub stăpânirea germană timp de doi ani, fiind una dintre cele mai negre și rușinoase pagini din istoria românească de la începutul secolului XX. Era pentru prima dată în istoria modernă a României când pierdeam capitala. Specialiștii și mărturiile vremii arată explicit motivele pentru care s-a ajuns la acest dezastru la doar patru luni de la intrarea României în Primul Război Mondial. În mare parte a fost vorba despre o cascadă de erori, inconștiență, lipsă de viziune și, mai ales, lipsă de scrupule. Pe scurt, în Primul Război Mondial, românii s-au învins singuri și erau cât pe ce să dispară de pe harta Europei.</p>



<h2 class="wp-block-heading">Trăiască războiul, trăiască afacerile cu statul</h2>



<p class="wp-block-paragraph">Prima cauză identificată a dezastrului militar din anul 1916 și implicit a pierderii Bucureștiului a fost corupția generalizată, inconștiența și marile greșeli politice, voite sau nu ale Guvernului. România a intrat în Primul Război Mondial pe 27 august 1916, după doi ani de neutralitate, de partea Antantei (Franța, Anglia și Rusia, în principal). România avea de apărat o linie a frontului uriașă, bazându-se doar pe ajutorul militar direct al rușilor. România era înconjurată pe latura vest-sud-vest-sud de trupele germane, austro-ungare, bulgare și turcești. În acest condiții, românii ar fi trebuit să fie foarte bine pregătiți de război. Teoretic, așa s-a și întâmplat, România începând să se înarmeze și să cheltuie sume uriașe pe armament, logistică și echipamente de tot felul încă din anul 1914. Ba chiar s-a investit și în dotări militare de ultimul răcnet pentru acea vreme, în special avioane.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În realitate, cei doi ani de neutralitate au fost irosiți pe un jaf generalizat din banul public, pe numiri dubioase în funcții-cheie și în tot felul de combinații pe fondurile destinate armatei. O inconștiență crasă, greu de închipuit, având în vedere că autoritățile române cunoșteau situația militară și geopolitică, precum și dinamica evenimentelor de pe front. &#8222;<em>În pregătirea armatei pentru război, Brătianu a săvârșit mari erori. Întocmai cum la Ministerul de Externe pe slabul Emanoil Porumbaru pentru a conduce el întreaga activitate diplomatică, tot astfel la Marele Stat Major, în locul unui general capabil, l-a numit pe generalul Dumitru Iliescu (titlular era generalul Zottu, bolnav de nervi, care s-a sinucis la intrarea României în război), total obedient față de primul-ministru, tipul generalului fanfaron și iresponsabil, anunțând că totul este pregătit și că victoria e sigură”</em>, preciza Florin Constantiniu, în „O istorie sinceră a poporului român”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">În realitate nimic nu era pregătit, totul era vândut, iar înfrângerea era sigură.&nbsp;<em>„Cu începutul anului 1915 s-au deschis într-adevăr pentru cei cu trecere la guvern atâtea posibilităţi de îmbogăţire peste noapte prin exporturile şi importurile de favoare, prin furniturile armatei şi prin lucrări publice, încât numai cei tari de înger sau cei proşti nu s-au pricopsit”</em>, scria Constantin Argetoianu. S-au evaporat sume uriașe de bani în mare parte pe contracte preferanțiale, pe contracte măsluite și pe materiale de proastă calitate. Comisioanele intrau în buzunarele samsarilor, șefilor din armată și politicienilor.&nbsp;<em>„Nu mai e nimic de&#8230;operat. Aproape două miliarde de lei ai Ministerului de Război s-au mistuit ca, peste o lună de zile, să se adreseze acel apel deznădăjduit ca să-și facă pomană și să dăruiască obiele pentru soldați. Samasarii, deci, au intrat în vacanță-nu se mai cumpără, nu se mai vinde și bursa permiselor de export s-a închis”</em>, scria un jurnalist în august 1916.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Deși autoritățile se lăudau că totul este în regulă și că soldații au cantine mobile foarte moderne și echipamente, realitatea războiului a arătat că soldații mureau de foame și rămâneau cu talpa bocancilor în mână. &#8222;<em>Soldaţii noştri au intrat în război cu bocanci a căror talpă era lipită cu pap şi în mai puţin de două săptămâni erau improprii oricărui serviciu”,</em>&nbsp;raporta într-o şedinţă a Senatului D. Niculescu. &#8222;<em>Guvernul liberal a angajat România în război cu armata nepregătită, a subevaluat capacitatea de ripostă a adversarului și și-a întemeiat planurile de luptă pe promisiunile Aliaților. Corupția și dezordinea din anii neutralității și-au spus cuvântul la începerea operațiunilor militare, haosul căpătând, în anumite segmente ale articulațiilor militare și civile proporții uriașe”</em>, adăuga Florin Constantiniu în aceeași lucrare. Pe scurt, armata era prost dotată iar numirile în funcții de conducere erau bazate pe criterii politice, nepotism și trafic de influență. Iar asta ne-a costat amarnic.&nbsp;</p>



<h2 class="wp-block-heading">„Ignoranți într-ale marelui război”</h2>



<p class="wp-block-paragraph">Pe lângă faptul că soldații au fost trimiși prost echipați și total nepregătiți pe front, mai intervenea și habarnismul multor comandanți militari sau oameni politici care se băgau în strategiile militare. În orice caz, începutul războiului a fost promițător pentru români. S-au avântat deschis către Transilvania și au reușit să ocupe relativ ușor teritorii însemnate din Ardeal. Dar aici, ofițerii români au început să-și arate limitele, în special lipsa de experiență militară. S-au trezit în fața Sibiului evacuat de trupele austro-ungare, absolut abandonat, dar nu l-au ocupat. Efectiv au rămas în afara orașului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Ofițerii germani și austro-ungari au sesizat imediat carențele de mentalitate, experiență și cunoștințe militare ale comandanților români.&nbsp;<em>„Românii ar fi trebuit, intervenind viguros împotriva concentrărilor noastre de trupe, să deschidă, pe la spate, rușilor trecătorile Carpaților. Au făcut contrariul. Ignoranți într-ale marelui război, nu au tras niciun profit din circumstanțele favorabile care li se ofereau fără încetare(&#8230;) Intrarea în campanie a României s-a făcut fără nicio metodă, iar cooperarea cu Rusia părea compromisă”</em>, preciza celebrul general german Erich Ludendorff. În plus, Statul Major Român a făcut o eroare gravă masând majoritatea efectivelor în Transilvania și lăsând doar 25% dintre efectivele armatei pentru a apăra frontul sudic amenințat de germani, bulgari și turci.</p>



<h2 class="wp-block-heading">Festivalul incompetenței care a declanșat dezastrul</h2>



<p class="wp-block-paragraph">Având în vedere situațiile descrise mai sus, dezastrul bătea la ușă pentru români. Inevitabilul s-a produs la Turtucaia, între 1 și 6 septembrie 1916, oraș situat în fața Olteniței, punctul perfect de pătrundere a bulgarilor şi nemţilor pe teritoriul României. Localitatea era apărată cu trei valuri de amenajări militare.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Efectivele militare ale armatei române erau compuse din 19 batalioane, la care s-au adăugat ulterior întăriri, ajungându-se la 31 de batalioane. În total, 39.000 de soldaţi, majoritatea recruţi care trebuiau să facă faţă unui asalt total întreprins de soldaţi germani şi bulgari bine echipaţi, experimentaţi şi numeroşi. La 1 septembrie, nemţii şi bulgarii au declanşat atacul. Cu toate acestea, soldații români, așa neexperimentați, au reușit să reziste în mod eroic și eficient. Părea că vor face față cu brio iureșului german și bulgar declanșat de faimosul&nbsp;August von Mackensen. În ciuda eroismului și voinței soldaților, comandanții și-au dat în petec, provocând un adevărat dezastru.&nbsp;Colonelul Nicolicescu, cel care comanda o parte a trupelor române de la Turtucaia, s-a speriat de un zvon. I s-a spus că bulgarii au reuşit să străpungă apărarea românească. S-a speriat şi a fugit, obligându-şi soldaţii să se retragă în faţa unui inamic inexistent.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Situaţiile penibile au continuat. Ofiţerii români au fortificat o zonă care nu era atacată. În schimb, au lăsat un întreg regiment, Regimentul 79 Slobozia, să fie încercuit şi sufocat de inamic.&nbsp;Mai mult decât atât, comandantul oraşului Constantin Teodorescu a fugit singur din oraş, lăsându-şi soldaţii în voia sorţii. Oştenii aruncaţi aiurea în luptă, abandonaţi şi încercuiţi au capitulat în faţa trupelor germano-bulgare. A fost un dezastru total.&nbsp;<em>„Incompetenţa şi laşitatea comandanţilor (generalii Aslan şi Teodorescu) au făcut ca trupele române din „capul de pod fără pod&#8221;, abandonate de comandantul lor, să fie încercuite şi anihilate (160 ofiţeri şi 6 000 soldaţi morţi şi răniţi, faţă de 480 ofiţeri şi 28 000 soldaţi prizonieri şi 5 500 militari scăpaţi din încercuire)”</em>, preciza istoricul Florin Constantiniu, în „O istorie sinceră a poporului român”. Seria de gafe nu s-a oprit aici. A urmat ”Operaţiunea Flămânda”, conturată de generalul Averescu. Ofensiva în vest a fost oprită, în ciuda opoziției lui Prezan. Grosul trupelor a fost îndreptat către sud. Soldaţii au trecut Dunărea în Bulgaria şi au atacat pe 29 septembrie 1916, în apropierea localităţii Flămânda. Deşi superioare numeric, trupele româneşti au eşuat şi de această dată.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><em>„Începută la 18 septembrie /l octombrie, trecerea trupelor române pe malul drept a provocat derută în comandamentul bulgaro-german al feldmareşalului von Mackensen. Ca şi cum soarta s-ar fi înverşunat împotriva noastră, după acest început promiţător, ploaia torenţială, însoţită de o furtună, a rupt podul de vase şi — ceea ce a fost mult mai grav —, făcând să crească apele Dunării, a permis venirea monitoarelor austro-ungare, care au început să bombardeze podul”</em>, adăuga Florin Constantiniu. Averescu, în loc să menţină ofensiva în orice condiţii, se retrage. Consecinţele au fost grave. Cu ofensiva oprită în vest şi fără succesul scontat în sud, România urma să facă faţă unei invazii de proporţii. Până şi feldmareşalul von Mackensen i-a spus lui Averescu că, dacă insista la Flămânda, soarta armatei române ar fi fost alta. &#8222;<em>Ştii d-ta că, dacă continuai, eram pierdut?&#8221;</em>, i-a spus în 1918 Mackensen lui Averescu.&nbsp;&nbsp;</p>



<h2 class="wp-block-heading">Atunci când românii și-au pierdut propria capitală</h2>



<p class="wp-block-paragraph">A urmat o ofensivă generală a trupelor inamice. Din vest au venit în forță trupele germane și austro-ungare. Din sud, bulgarii, turcii și restul de trupe germane comasate în acea zonă. Românii au fost prinși ca într-un clește. Singurele momente eroice au fost cele ale soldaților de rând care au apărat cu o îndârjire impresionantă trecătorile Carpaților și ale trupelor de cavalerie românești, care au dat adevărate atacuri sinucigașe asupra trupelor germane. Dezastrul produs de corupție și de lipsa totală de viziune și pricepere a comandanților români au făcut ca aceste eforturi să fie în zadar.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Trupele germane și austro-ungare s-au revărsat efectiv în Oltenia. Armata română se retrăgea în debandadă. &nbsp;&#8222;<em>Când treceau trupele noastre printr-un sat nu mai rămâneau pe drum decât ofiţerii. Soldaţii năvăleau în case pe amândouă părţile. Unii cerşeau pe din faţă, în vreme ce alţii furau pe din dos”,&nbsp;</em>descria Ștefan Zeletin. Din sud trupele germano-bulgare au trecut pe teritoriul României pe la Zimnicea. Efectiv, armata română era încercuită în zona Bucureștiului. Atunci s-a hotărât o ultimă bătălie pentru salvarea capitalei. Bătălia urma să se dea pe Argeș-Neajlov, o adevărată „Marnă românească”. Neajlovul avea și o rezonanță aparte pentru români, amintind de victoria lui Mihai Viteazul împotriva lui Sinan Pașa. De altfel, generalul Berthelot este cel care i-a convins pe români, în special pe regele Ferdinand, să mai facă o încercare de apărare a Bucureștiului. Și asta în condițiile în care generalul rus Belaiev îl sfătuia pe rege să se retragă ordonat către Moldova pentru a nu mai pierde din trupe.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Pe 9 noiembrie 1916, generalul Constantin Prezan a fost numit comandant al Armatei I, având misiunea de a apăra Bucureștiul și să dea bătălia de la Argeș-Neajlov. România dispunea de 150.000 de soldați, în timp ce Puterile Centrale angajate pentru cucerirea Bucureștiului, sub comanda generalilor August von Mackensen și Erich von Falkenhayn, numărau în jur de 200.000 de oameni. Planul de contraofensivă română pe Argeș-Neajlov a fost o mare reușită, într-o primă fază. Armata română a suprins inamicul și a reușit să captureze mii de prizonieri și echipamente militare. Doar intervenția Diviziei 26 turce a salvat armata lui Mackensen. &#8222;<em>Aripa stângă a Armatei Dunării a fost foarte puternic atacată la sud-vest de București și împinsă înapoi. Trupele germane care trecuseră deja Neajlovul au fost izolate. Situația devenise cu siguranță foarte critică</em>”, scria generalul Erich Ludendorff, șeful Statului Major German.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Au urmat însă aceleași gafe care au marcat întreaga campanie a anului 1916 pentru români. În timpul bătăliei, Divizia 2/5 infanterie acționa pe flancul drept în zona localității Matei Basarab. Lupta era deosebit de violentă iar punctul de comandă al diviziei era foarte expus. O întâmplare nefericită ar fi lăsat armata fără comandanți, ceea ce însemna dezordine și prăbușirea flancului. Generalul Socec a ordonat, în aceste circumstanțe, schimbarea punctului de comandă la doi kilometri mai la sud. Această manevră a fost executată însă foarte neglijent. Fuga către noua zonă desemnată ca centru de comandă a dat impresia trupelor că ofițerii se retrag. Sub presiunea trupelor inamice, soldații au cedat și efectiv au fugit. Flancul drept s-a prăbușit.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Generalul Constantin Prezan a tras concluzia că retragerea halucinantă a Diviziei 2/5 a fost cauzată de generalul Socec, care a părăsit punctul de comandă într-un mod nepotrivit. Ca festivalul erorilor să fie complet, doi ofițeri curieri români care duceau ordinele de luptă către divizii au fost prinși de nemți pe la Găești. Cu planurile românești în mână, atacul generalului&nbsp;Erich von Falkenhayn a fost devastator. Bucureștiul a fost lăsat în mâinile inamicului iar Armata a II-a abia a putut să se retragă în Moldova. Pe 19 decembrie, trupele Puterilor Centrale intrau în București.&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/cum-a-pierdut-romania-bucurestiul-cronica-unui-festival-criminal-de-coruptie-incompetenta-si-orgolii-care-a-dus-tara-in-pragul-dezastrului.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Podul de Fier din Florești se prăbușește. Monumentul vechi de un secol, în ruină</title>
		<link>https://timpul.md/articol/podul-de-fier-din-floresti-se-prabuseste-monumentul-vechi-de-un-secol-in-ruina.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/podul-de-fier-din-floresti-se-prabuseste-monumentul-vechi-de-un-secol-in-ruina.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 01 Dec 2025 06:48:27 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[monument]]></category>
		<category><![CDATA[podul de fier din floresti]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=527785</guid>

					<description><![CDATA[Podul de Fier din Florești, construit acum mai bine de o sută de ani și atribuit unuia dintre inginerii care au lucrat alături de Gustave Eiffel, se află astăzi într-o stare avansată de degradare și reprezintă un real pericol pentru trecători. Structura metalică ruginită, odinioară traversată de autoturisme, tractoare și chiar vehicule militare, nu a &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>Podul de Fier din Florești, construit acum mai bine de o sută de ani și atribuit unuia dintre inginerii care au lucrat alături de Gustave Eiffel, se află astăzi într-o stare avansată de degradare și reprezintă un real pericol pentru trecători. Structura metalică ruginită, odinioară traversată de autoturisme, tractoare și chiar vehicule militare, nu a mai beneficiat de reparații majore de decenii întregi.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Amplasat peste râul Răut, podul are o lungime de peste o sută de metri și este construit integral din oțel. A trecut prin cutremure, bombardamente din Al Doilea Război Mondial și numeroase viituri, menținând mult timp legătura dintre localitățile din zonă. După anii 1960, odată cu apariția podurilor rutiere moderne, a fost scos treptat din uz, rămânând doar un obiectiv istoric, încărcat de nostalgie pentru localnici.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Oamenii din Florești își amintesc perioada în care podul era traversat zilnic de sute de persoane și vehicule:</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Mergeau mașini, mergea lumea care și unde îi trebuia, pe aici se duceau la Băhrinești. S-au pus bare din fier, ca să nu treacă transportul, dar s-au tăiat și ne-am trezit cu mașini care erau sub pod&#8230; și a început a se destrăma”, povestește un localnic.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Altul spune că deteriorarea accentuată a început după trecerea tehnicii grele: „Treceau mașinile, tractoarele, au trecut tancurile pe aici, atunci l-au distrus. Atunci funcționa ameliorația și mai aveau grijă când treceau mașini, dar acum Primăria nici nu-și aduce aminte. Vin și se filmează la ceremonii, la nunți, dar să ni-l repare – nimic”.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Unii locuitori afirmă că au sesizat autoritățile locale de mai multe ori, însă fără rezultat.</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Foarte bine ar fi să-l reînnoiască. Copiii vin, nunțile, puneau lăcățele, se filmau, dar acum a rămas în ruine. Ne-am adresat de câteva ori la Primărie – „Bine, o să facem” – și atât”, a spus un alt localnic.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Primarul din Florești, Iurie Gangan, spune că administrația a încercat în repetate rânduri să identifice finanțare, inclusiv prin contacte externe:</p>



<p class="wp-block-paragraph">„Am scris la mai multe ambasade, inclusiv la Ambasada Franței, legând Podul de Fier cu tehnologia Turnului Eiffel. Cu părere de rău, nu am avut sorți de izbândă. După extrasul din cadastru, este înregistrat al Republicii Moldova și, dacă vom reuși să atragem fonduri, va trebui să facem modificări prin Guvern”, afirmă edilul.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Potrivit unor estimări prezentate acum doi ani de autoritățile locale, reabilitarea Podului de Fier ar costa aproximativ 300.000 de dolari. Proiectul figurează în Strategia de dezvoltare a orașului Florești pentru perioada 2021 – 2027, care prevede atât restaurarea, cât și promovarea podului ca obiectiv turistic.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/podul-de-fier-din-floresti-se-prabuseste-monumentul-vechi-de-un-secol-in-ruina.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Lecțiile neînvățate ale Unirilor din 1918: Istoricii invită moldovenii la dezbateri</title>
		<link>https://timpul.md/articol/lectiile-neinvatate-ale-unirilor-din-1918-istoricii-invita-moldovenii-la-dezbateri.html</link>
					<comments>https://timpul.md/articol/lectiile-neinvatate-ale-unirilor-din-1918-istoricii-invita-moldovenii-la-dezbateri.html#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Timpul.md]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 28 Nov 2025 14:32:30 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[moldova]]></category>
		<category><![CDATA[românia]]></category>
		<category><![CDATA[unire]]></category>
		<category><![CDATA[unirea basarabiei cu romania]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://timpul.md/?p=527626</guid>

					<description><![CDATA[În contextul marcării a 107 ani de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918, Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, în parteneriat cu Biblioteca Națională a Republicii Moldova, organizează o masă rotundă cu genericul „Restanțele noastre. Lecțiile neînvățate ale Unirilor românilor de la 1918”. Evenimentul va avea loc la 30 noiembrie &#8230;]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph"><strong>În contextul marcării a 107 ani de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918, Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, în parteneriat cu Biblioteca Națională a Republicii Moldova, organizează o masă rotundă cu genericul „Restanțele noastre. Lecțiile neînvățate ale Unirilor românilor de la 1918”.</strong></p>



<p class="wp-block-paragraph">Evenimentul va avea loc la 30 noiembrie 2025, ora 11:00, în Sala de lectură nr. 1 a Bibliotecii Naționale (str. 31 August 1989, nr. 78A). Totodată, în cadrul mesei rotunde va fi prezentat raportul analitic „Istoria doar disciplină școlară sau călăuză în viață?”, semnat de Anatol Țăranu, analist politic, doctor în istorie și cercetător științific coordonator la Institutul de Istorie al USM.</p>



<p class="wp-block-paragraph">La discuții vor participa personalități din mediul academic, istoric, juridic și cultural, printre care:</p>



<ul class="wp-block-list">
<li>Anatol Petrencu, prof. univ., dr. hab. în istorie, președintele Asociației Istoricilor „Alexandru Moșanu”;</li>



<li>Alexandru Arseni, dr. hab. în drept, USM;</li>



<li>Ion Hadârcă, scriitor și membru corespondent al AȘM;</li>



<li>Alecu Reniță, jurnalist, director al revistei „NATURA”;</li>



<li>Alexandru Țănase, jurist, fost președinte al Curții Constituționale;</li>



<li>Ion Negrei, cercetător științific, vicepreședinte al Asociației Istoricilor;</li>



<li>preotul Viorel Cojocaru, dr. în filosofie;</li>



<li>Valentin Dolganiuc, Platforma Reîntregirii Naționale;</li>



<li>Alina Felea, dr. hab. în istorie, Institutul de Istorie;</li>



<li>Adrian Dolghi, dr. în istorie, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală;</li>



<li>Anatol Povestca, istoric și muzeograf, Muzeul Național de Istorie a Moldovei.</li>
</ul>



<p class="wp-block-paragraph">Moderatori ai evenimentului vor fi Anatol Petrencu și Ion Negrei.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Organizatorii menționează că manifestarea își propune să analizeze, din perspectivă istorică și civică, elementele care au marcat procesele de unificare din 1918 și relevanța lor pentru societatea contemporană.</p>



<figure class="wp-block-image"><img decoding="async" src="https://i.simpalsmedia.com/point.md/news/thumbnails/large/5b2ac98612df4a4c5661af6f6a31909c.webp" alt=""/></figure>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://timpul.md/articol/lectiile-neinvatate-ale-unirilor-din-1918-istoricii-invita-moldovenii-la-dezbateri.html/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
