„Procurorul general mi-a spus că toţi sunt corupţi…”

Voi aminti doar că şi SIS a atenţionat, şi presa a scris despre implicarea acestui procuror în scheme de protejare şi eliberare a mai multor inculpaţi. Dar şi că, potrivit procurorului şef al Chişinăului Ion Diacov, adjunctul său a fost mituit cu două mln. de lei doar pentru clasarea unui dosar. E adevărat că Gherasimenco a primit câteva mustrări, dar în rest  lucrurile au rămas pe vechiul făgaş… Pentru că procurorii generali (actualul şi fostul), când aud despre abaterile comise de către respectivul, în loc să se autosesizeze neîntârziat, îşi astupă urechile, închid ochii şi se fac că plouă.

„El trebuie să lucreze”

Nici adresările repetate ale lui Ion Diacov în această privinţă către cei doi procurori generali, Valeriu Zubco şi Corneliu Gurin, n-au avut alt rezultat, decât apariţia unor zvonuri pe culoarele Procuraturii, precum că cei doi şefi de la Municipală s-ar afla în conflict. Însă zvonurile cu pricina nu trag la cântar, deoarece informaţiile de care uzitează Diacov nu sunt născocite de el, ci au fost constatate inclusiv de către SIS.

Iată, pe scurt, în ce constă istoria povestită de Diacov şi trecută cu vederea de către conducerea Procuraturii Generale (PG). El spune că, în 2010, când a fost avansat în fruntea Procuraturii Chişinău, procurorul general Valeriu Zubco l-a anunţat că îl va avea ca adjunct pe Vasile Gherasimeno. Cunoscând că cel din urmă are o reputaţie dubioasă, Diacov s-a împotrivit, dar Zubco i-ar fi replicat: „El trebuie să lucreze”.

Şeful secţiei ecologice…

Înainte de a fi admis la concursul pentru angajare, Gherasimenco, ca şi toţi concurenţii în acest caz, a fost verificat de SIS. Serviciul a constatat că el a fost implicat în activităţi infracţionale care prezumă o ameninţare pentru sistemul de justiţie al ţării, protejând grupări de crimă organizată, implicate în producere şi trafic de droguri, jafuri, uz de fals, escrocherii, provocarea leziunilor corporale, contrabandă ş.a. Prin abuz de serviciu, el ar fi intentat şi ar fi clasat ilegal un şir de dosare. Totodată, SIS informa şi despre faptul că Gherasimenco are afaceri şi deţine mai multe imobile şi maşini, înregistrate pe numele unor persoane terţe, pe care nu le menţionează în declaraţiile de avere.

Toate concluziile SIS au fost ignorate în totalitate de către Zubco care, cu grave abateri de la lege, l-a angajat pe Gherasimenco ca viceprocuror al Capitalei, responsabil de Secţia judiciară şi investigaţii generale, în timp ce această funcţie era deţinută la acel moment de către procurorul V. Apostu. Uluit de cele întâmplate, Apostu s-a adresat în judecată, însă Zubco l-a rugat să-şi retragă cererea din instanţă, promiţându-i în schimb o funcţie inexistentă – de şef al secţiei ecologie… Apostu i-a dat crezare lui Zubco, dar în scurt timp a fost în general măturat din Procuratură.

Laureat al insignei „Pentru serviciu impecabil”

Diacov susţine că, în afară de câţiva procurori care îi sunt devotaţi, ceilalţi subalterni ai lui Gherasimenco au o frică patologică faţă de el. De exemplu, respectivul ar fi supus-o unor presiuni fără precedent pe o femeie procuror, care şi-ar fi ieşit apoi din minţi… Atunci Diacov ar fi solicitat procurorului general să-l elibereze din funcţie pe Gherasimenco, dar nu a urmat nimic. Dimpotrivă, în 2012, în timp ce Diacov se afla în concediu, Gherasimenco ar fi obţinut cu de la sine putere insigna „Pentru serviciu impecabil”. Iar în timpul concediului lui Diacov din 2013, trei dosare penale în privinţa capilor unor grupări criminale specializate în traficul de droguri ar fi fost distruse prin implicarea adjunctului său .

Din declaraţiile lui Ion Diacov şi din informaţiile de la SIS rezultă că, de regulă, procurorii care lucrează cu Gherasimenco obţin în prima instanţă o decizie favorabilă inculpaţilor, care, de obicei, sunt condamnaţi la închisoare cu suspendare. Apoi, din varii motive, acuzatorii de stat omit termenul de depunere a cererii de apel sau tergiversează această procedură până în ultima zi. Iar înainte de ultima zi, aceştia pleacă în concedii medicale sau de odihnă, fiind înlocuiţi de către alţii care, necunoscând dosarele, nu-şi pot argumenta cererile de apel. Sau, în alte dosare însăşi depunerea cererii la Curtea de Apel este condiţionată în schimbul banilor. Existată şi cazuri în care Gherasimenco le-a solicitat unor procurori să claseze unele cauze penale sau să returneze inculpaţilor corpurile delicte. Cei care nu i-au dat ascultare au fost înlocuiţi cu alţii, care au executat imediat comenzile şefului.

Văzând că nici procurorul general Corneliu Gurin nu-l ia în serios, Ion Diacov s-a adresat recent preşedintelui Timofti, cu rugămintea de a stopa dezmăţul din Procuratură. Nu ştim ce va urma, dar cel mai probabil şi şeful statului îl va face pe mortul în popuşoi, ca să nu-i deranjeze pe cei care, după partajarea funcţiilor, au obţinut controlul asupra Procuraturii. De altfel, Timofti ar risca să piardă orice şansă pentru un al doilea mandat şi să dispară de pe scena politică.

„Situaţia este sub control”

Ceea ce am povestit mai sus nu este o noutate. Despre această stare de lucruri ştie toată ţara. Să nu se înţeleagă că îi acord prea mare atenţie lui Gherasimenco, pentru că nu mă interesează acest om. L-am dat doar ca exemplu de procuror care poate face orice-i trăsneşte prin cap fără a fi pedepsit. Din ăştia avem, din păcate, mai mulţi… Iar pentru a-i păstra pe respectivii basma curată, conducerea Procuraturii se spăla pe mâini şi mimează lupta contra corupţiei prin intentarea de dosare în privinţa unor neînsemnaţi procuroraşi de prin raioane. În cele din urmă , Gurin declară în faţa presei că „situaţia este sub control”, în timp ce Diacov îşi aminteşte că, purtând cu acesta o discuţie despre Gherasimenco, procurorul general i-ar fi reproşat: „Toţi sunt corupţi!”.

Cât priveşte cauzele acestei situaţii, Diacov afirmă că Procuratura RM este discreditată intenționat de către unii politicieni influenţi, care îşi doresc un procuror de buzunar. De aceea, atât Zubco, cât şi Gurin ar fi făcut abstracţie de lege, care îi obliga să formeze un Colegiu al Procuraturii. Iar propunerea de a aduce în ţara noastră un procuror străin a fost făcută, în opinia procurorului de Chişinău, cu scopul de a-l atrage în sistem pe Virginijus Sabutis, care timp de cinci ani a deținut funcția de consilier al procurorului general în cadrul Misiunii UE de Consiliere în Politici Publice pentru RM. Diacov afirmă că Sabutis cunoaşte toată mizeria din instituţie, inclusiv cauzele din care au fost mușamalizare dosarele „7 aprilie”, „Pădurea Domnească” şi „Furtul de la BEM”, dar cu toate astea nu a întreprins nimic în acest sens.

Foarte ciudată pare a fi şi poziţia unor jurnalişti şi bloggeri în legătură cu declaraţiile lui Ion Diacov. Şi care, în loc să-l susţină, îl fac cu ou şi cu oţet. Nu zic că Diacov este cheie de biserică, dar dacă lovim şi în cel bătut cu pietre, şi în cel care aruncă piatra, atunci semănăm cu nişte nebuni. Şi nu ne mai ajută nici onorariile care ni se plătesc pentru asta, nici vaietele noastre jalnice despre clasarea dosarelor în care sunt vizaţi reprezentanţii elitei politice, economice sau interlope. Nu ne ajută nici ţipetele noastre la proteste, oricât de zgomotoase ar fi. Istoria arată că revoluţiile nu sunt făcute de pitici, nici spre bucuria lor, ci de forțe influente care au interesul să schimbe regimurile într-un stat. Piticii sunt doar marionetele, cărora după revoluţie li se dă câte un șut în fund și sunt trimiși prin satele cui îi are. Pentru a supravieţui în această lume, înainte de a scoate o vorbă, trebuie să învăţăm măcar alfabetul gândirii…