Apoi la emisiuni care se vor mondene (exclud de aici momentele sărbătorești – cam prea multe – de la Moldova 1), prin folclor se înțelege scurtarea fustei și „balcanizarea" melodiei. Ca să nu mai vorbesc de tema în vogă: moldovenii de peste hotare. Nu de alta, dar ca să le smulgă lacrimi (și bani, pentru prestație) deopotrivă celor plecați și celor rămași. Văd tot mai mulți cântăreți de muzică ușoară (termenul de artiști, folosit în sensul ăsta de „all inclusiv" pentru cântăreți, îmi face rău!) încercând să cânte muzică populară. Ceea ce mă miră, pentru că am văzut oameni chiar talentați din domeniul muzicii strâmbând din nas la o interpretare de muzică populară autentică. Ei au nevoie să recunoască orele de canto, vocea acoperită și, dacă e posibil, un volum capabil să miște boxele.
Din cunoștințele mele în domeniu și din cât am umblat și eu pe la cor în anii studenției, știu că o voce pentru muzică populară e lucrată altfel decât cea pentru chefurile „artiștilor" de muzică ușoară în PMAN sau decât cea a interpreților de operă. Pentru exemplificare, e suficient ca cineva să asculte o doină interpretată de Achim Nica. Însă la noi se pare că fiecare om cu microfon în mână, care a prestat vreodată în PMAN, poate cânta orice, oricând, oriunde. Fără complexe. Apoi mai tragem o ie la sandale cu toc de doisprezece centimetri, un brâu la pantaloni de mătase, un batic tradițional pe post de fular. Și invocăm tradiţia.
Însă mai e o problemă, faptul că la noi termenul de tradiție îl acoperă deplin pe cel de cultură. La noi tradiţie înseamnă în primul rând vechi. La un eveniment cultural se organizează un recital din poeții consacrați (doar între Prut și Nistru), ansamblurile folclorice sunt lipite fără sens la toate evenimentele publice (în deschidere sau după recitalul de la ora 10 a.m.), iar toate acestea culminează cu concertul de muzică ușoară (de obicei, în PMAN).
Sigur, sunt şi evenimente create de oameni valoroși care decurg cum trebuie. Festivaluri de filme, cel de etnojazz al lui Anatol Ștefăneț etc. Însă la cele organizate de instituțiile de stat, pe la sărbători oficiale, mi-ar plăcea, mai ales la capitolul invitați din România, să văd un Mircea Cărtărescu, să pot vizita o expoziție de Silviu Oravitzan și să am parte la final de un concert Harry Tavitian. Cititorii mei nu știu despre cine e vorba? Tocmai asta e problema. Că de Fuego, Horia Brenciu, Ştefan Bănică jr. ați auzit.
