"În momentul în care au decis că vor să vină împreună cu noi spre Europa, cred că asta trebuie susţinut. Iar dacă la un moment dat, în timpul vieţii noastre, mai târziu, vor decide ambele popoare mai mult decât atât, nu pot decât să mă bucur. Dar, haideţi să ne uităm la ce se poate face rapid şi ceea ce se poate face în mod real, fără să punem în discuţie graniţe şi lucruri greu de acceptat pentru alte ţări din zonă", a conchis Ponta.
El a spus că pe termen mediu şi lung este realizabilă aderarea la UE a Moldovei. "Pe termen scurt şi mediu este realizabil, posibil şi corect să sprijinim Moldova să se integreze în UE, să aibă un sistem de securitate care să fie garantat – ei au în Constituţie că nu pot fi membri NATO, ai unei alianţe militare. Un sistem care să garanteaze faptul că nu stau tot timpul cu teama că sunt invadaţi de cineva. Şi să-i compatibilizăm cât mai mult cu ce înseamnă economia românească, educaţia românească. (…) Deci, o integrare, noi nu suntem Uniunea Sovietică, să luăm pe cineva cu forţa", a afirmat Victor Ponta, potrivit Mediafax.
Acesta a adăugat că România a dat 20 milioane de euro pentru infrastructura grădiniţelor din Republica Moldova şi lucrează împreună cu specialiştii moldoveni la manualele digitale, pentru ca, practic, copiii de pe ambele părţi ale Prutului să înveţe după aceleaşi manuale la clasa I, clasa a II-a.
Totodată, cele două ţări se compatibilizează în sensul de a avea instituţii asemănătoare, a spus Ponta, arătând că CNA, Curtea Constituţională, structurile de justiţie, cele de guvernare din România şi Republica Moldova "sunt aproape identice".
El a subliniat că reprezentanţii României nu uită că pe malul celălalt al Prutului sunt oameni care vorbesc limba română, dar sunt conştienţi că aceştia "au dreptul să-şi decidă singuri drumul".
Respublică creată de ruși și sovietici
Republica Populară Română (prescurtat: R.P.R.) a fost numele oficial purtat de România de la abdicarea regelui Mihai I, eveniment petrecut pe 30 decembrie 1947, până la adoptarea unei noi constituții care proclama Republica Socialistă România (R.S.R.), la 21 august 1965.
Din anul 1954, grafia numelui țării a fost schimbată în Republica Populară Romînă, conform normelor ortografice din acea perioadă. În anul 1964 s-a revenit la scrierea cu "â" a numelui țării: Republica Populară Română.
Republica Socialistă România (RSR), este numele purtat de România în a doua parte a perioadei conducerii comuniste a țării (1965-1989).
În această perioadă, țara a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, în calitatea sa de secretar general al partidului unic, Partidul Comunist Român (PCR), la care s-a adăugat, începând cu anul 1974, funcția de președinte al Republicii Socialiste România. Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a avut un caracter preponderent dictatorial.
(Harta Republicii România – administrarea regională din 1953. Basarabia sau Republica Moldova nu făcut niciodată parte din Republica Română.)
România a creat "Republica" cu trupe străine pe teritoriul său, ca și Republica Moldova
Prin lovitura de stat de la 23 august 1944 regele Mihai I, având sprijinul principalelor partide politice[2], l-a răsturnat de la putere pe Ion Antonescu, a scos țara din rândul Puterilor Axei și a adus-o în tabăra Aliaților. Cu toate acestea a rămas prezentă amintirea participării active a Armatei Române la invazia germană din URSS. Deși forțele românești au luptat alături de cele ale Armatei Roșii, în Transilvania de Nord, în Ungaria, Cehoslovacia, Germania și Austria, sovieticii tratau încă România ca pe un teritoriu cucerit, pretextând că autoritățile române ar fi fost incapabile să asigure ordinea în nou eliberatele teritorii și să țină sub control conflictele interetnice dintre români și maghiari.
La Conferința de la Yalta URSS-ului i se recunoscuseră interesele speciale din România. În timpul tratativelor de pace de la Paris, delegația română nu a reușit să obțină statutul de cobeligerant, România, ca țară învinsă, fiind obligată să accepte prezența trupelor sovietice pe teritoriul național și plata unei uriașe despăgubiri de război.
ARHIVELE NU ARD
Primii ani de guvernare comunistă au fost marcați de numeroase schimbări de curs politic și de valuri succesive de arestări, datorită luptelor dintre diferitele facțiuni aflate în lupta pentru putere. În acest timp, economia țării era secătuită de societățile mixte SovRom, care se bucurau de dreptul de a exporta mărfuri în URSS la prețurile impuse de la Moscova. În toate ministerele erau plasați „consilieri” sovietici, care erau subordonați direct Moscovei și care aveau cu adevărat puterea de decizie. În această perioadă a început infiltrarea de informatori ai serviciilor de securitate la toate nivelurile și în toate straturile sociale.
În același timp are loc și înregimentarea țării la blocul militar sovietic. Astfel la 4 februarie 1948 se semnează așa-numitul Tratat de prietenie, colaborare și asistență mutuală dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și Republica Populară Română. Printre obiectivele declarate ale acestuia s-ar situa:[
– apărarea comună împotriva "Germaniei sau oricărei alte puteri care ar putea fi asociată cu Germania, fie direct, fie în orice alt mod";
– apărarea împotriva "instigatorii unui nou război din lagărul imperialist se străduiesc să creeze blocuri politice și militare îndreptate împotriva statelor democrate".
La data de 23 mai 1948 are loc ultima cedare teritorială în favoarea Uniunii Sovietice: Eduard Mezincescu, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine al Republicii Populare Române, semnează un proces-verbal secret de predare – primire, împreună cu reprezentantul sovietic, N.P. Sutov, în urma căruia Republica Populară Română cedează Insula Șerpilor statului vecin de la Răsărit, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.
(Rețeaua carcerală și de lagăre a „Republicii Populare Romîne”)
Ceaușescu împușcat de Iliescu pentru că a vrut să recupereze Basarabia
Oamenii din Basarabia nu au avut posibilitatea să ia o decizie cu privire la soarta lor. Nici în 1940, nici în 1944. Până şi în 1989, din punctul de vedere al lui Nicolae Ceauşescu, revenirea Basarabiei în graniţele româneşti trebuia să se producă în mod automat pur şi simplu prin anularea Pactului Ribbentrop-Molotov. Fostul dictator al României rămâne un dictator, însă documentele dovedesc faptul că el se gândea la Basarabia şi nu era un comunist dogmatic înfeudat Moscovei, ba chiar dimpotrivă. Românii de aici au supravieţuit fără sprijin din afară – sau cu un sprijin minim.
(Ceaușescu la Chișinău, 1975)
Cel mai spectaculos document ieşit la iveală cu referire la relaţiile dintre România şi Basarabia în perioada comunistă mi se pare a fi stenograma Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român din 13 noiembrie 1989. În ea, Nicolae Ceauşescu pune toate cărţile pe masă şi se referă direct la Basarabia ca la un teritoriu românesc ocupat de sovietici.
Ceauşescu îşi începe prezentarea, referindu-se la „evenimentele” de la Chişinău din anul 1989 şi spune: „Am atras atenţia tovarăşilor că trebuie să le publicăm în presă” (deşi Ceauşescu dorea şi cerea să fie publicate la Bucureşti detalii despre evenimentele din stânga Prutului, totuşi, presa nu o făcea – semn că ceva nu funcţiona). Apoi urmează fraza-cheie a stenogramei: „Problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, adică de Uniunea Sovietică şi Hitler. Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună şi problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc… inclusiv să se soluţioneze în mod corespunzător problema Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Va trebui să discutăm în Uniunea Sovietică această problemă în perioada următoare”. Ceauşescu dorea nici mai mult, nici mai puţin decât anularea Pactului Ribbentrop-Molotov şi unirea Basarabiei cu România – ce alt sens ar putea avea expresia „să se soluţioneze în mod corespunzător”?
După ce tratează în alte câteva fraze chestiunea tezaurului românesc furat de sovietici, Ceauşescu revine la Basarabia, afirmând referitor la basarabeni: „Sunt români şi nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puţin în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova şi România. Sigur, nu dorim acum să ridicăm într-o formă schimbarea imediată a graniţelor, dar soluţionarea acestei probleme trebuie gândită şi trebuie s-o discutăm”. Motivarea lui Ceauşescu în această atitudine: „Aici nu este vorba despre existenţa unei naţionalităţi sau a unor oameni care sunt de origine română şi se găsesc în Uniunea Sovietică… Ci este vorba despre o parte a României, care a fost cedată datorită Acordurilor cu Hitler”. Aceste idei ale lui Nicolae Ceauşescu faţă de Basarabia au fost aprobate imediat de doi dintre participanţii la această şedinţă: Manea Mănescu şi Gogu Rădulescu.
Iliescu l-a asasinat pe Ceaușescu
Ion Iliescu: "Nu am de ce sa regret executarea lui Ceausescu. El a platit pe merit, pentru ca era principalul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat"
Revoluția începută la Timișoara pierde în fața contra-revoluției puse la cale de sovietici.
Iliescu restabilește ordinea în țară. Ianukovicii (minerii) curăță Bucureștiul de intelectuali. Trăiască Respublica!
Va urma…
