În cazul morții lui Ivan Bodiul, fostul prim-secretar al Partidului Comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (1961-1980), e greu să vorbești nil nisi bene.
De aceea, dacă nu putem numai de bine, mai bine e să tăcem (în aceste zile). Să lăsăm să-l judece istoria. Am rămas, eufemistic vorbind, nedumerit de reacția conducerii R. Moldova la moartea lui Bodiul. Cei trei din vârful piramidei – Nicolae Timofti, Vlad Filat și Marian Lupu – au semnat un necrolog. Un necrolog foarte ciudat, deoarece nu conține esențialul în numele căruia este scris: meritele dispărutului. Nu găsim nicio apreciere la adresa dispărutului, nici pozitivă, nici negativă, semnatarii limitându-se doar la a relata telegrafic, fără „interpretări” biografia decedatului. Eu nu zic că trebuia să se scrie de rău, precum nu zic că ar fi trebuit să se scrie de bine. Dacă Bodiul este o parte a istoriei noastre, dar este, urma, în mod obligatoriu, ca în necrolog să fie formulate și niște atitudini. Așa cum a apărut însă, acest necrolog developează fanariotismul politic și duplicitatea morală ale elitelor noastre politice. Ele umblă cu fundurile ude în două bărci. De ce dar ne mirăm că noi, moldovenii, suntem așa cum suntem, iar Moldova este așa cum este?
