Artash Terzian s-a născut la Suhumi, Abhazia, în 1953. A absolvit Universitatea de Muzică din oraşul natal, unde a studiat sub îndrumarea profesorului Nicolae Pelonkin. El a câştigat un loc la Conservatorul din Gorki (Nijni Novgorod), unde a studiat în clasa profesorului Ghuri Vasiliev, iar apoi şi-a continuat studiile la Conservatorul din Chişinău. În tot acest răstimp, Artash Terzian a câştigat numeroase premii la concursuri şi festivaluri de muzică. A lucrat în Germania timp de şapte ani, ca lider şi director al unui ansamblu de viorişti, dar a evoluat frecvent şi în calitate de solist al repertoriului clasic.
O parte importantă a activităţii sale artistice s-a concentrat asupra lucrărilor de pian în stil baroc şi romantic, dar a manifestat şi un interes deosebit pentru muzica tradiţională a tuturor naţiunilor. A susţinut numeroase concerte şi recitaluri în Georgia, Ucraina, Rusia, Grecia, Cipru, Polonia, Germania şi Moldova.
După războiul din Georgia, s-a stabilit în Grecia şi a făcut parte din Colours Orchestra, dirijată de Manos Hadjidakis. El şi-a extins activităţile sale muzicale, apărând ca solist mai multe oraşe din străinătate. Artash Terzian este în prezent şi membru al Orchestrei de Stat din Atena.
„Iubesc moldovenii”
După ce profesorul său de vioară de la Conservatorul din Novgorod a fost transferat în calitate de şef de catedră la Institutul „Gavriil Musicescu” din Chişinău, Artash Terzian a decis să-l urmeze, asta se întâmpla prin anii ’70. În 2009, artistul a revenit în R. Moldova, şi nu în vizită, ci din nou la studii.
„Am revenit aici pentru a face masteratul la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, pe care l-am finisat în 2010, la clasa profesorului Boris Dubosarschi. Acum încerc să susţin şi cursul psiho-pedagogic”. Artistul spune că ideea de a se întoarce la Chişinău îi surâse în urma unui concert pe care l-a avut în 2009 în cadrul Festivalului „Mărţişor”, unde a fost aplaudat furtunos. „Îmi aduc aminte că interpretasem arii populare din muzica diferitor popoare, în special din Europa de Vest, şi am fost aplaudat la bis tocmai de cinci ori. În acel moment simţeam că publicul îmi acordă un mare credit, iar eu nu trebuia să-l dezamăgesc, prin urmare l-am rugat pe Valentin Goga să mi se alăture în scenă. La acest festival întâlnisem şi prieteni mai vechi, iar ideea de a rămâne în Moldova a apărut instantaneu, în plus nu mi-a fost greu să hotărăsc acest lucru fiindcă… iubesc moldovenii”.
În afară de activităţile din cadrul AMTP, participă la diverse proiecte artistice. Pe agenda sa figurează concertul de pe 17 iunie de la Sala cu Orgă, cel din octombrie, de la Tiraspol, unde, împreună cu Angela Molodojan, va susţine un concert pentru două viori, pe muzica lui Bach şi Vivaldi. Iar pentru luna noiembrie, la Filarmonica Naţională, are preconizat un concert solo.
„O ţară îşi câştigă respectul prin nivelul de cultură”
Artash Terzian crede că în R. Moldova cultura muzicală se află la un nivel foarte înalt şi ţara noastră poate fi un exemplu demn de urmat. De aceea o numeşte „producătoare de artişti” la capitolul instrumente cu coarde, însă regretă faptul că statul nu se interesează de oamenii înrolaţi în slujba artei şi nu-i remunerează pe măsura capacităţilor şi meritelor lor. „Echipa Orchestrei Simfonice are o pregătire muzicală foarte bună, dar munca acestor oameni este răsplătită derizoriu”. Consider că muzicienii ar trebui să fie remuneraţi mai bine, pentru ca ei să poată să se preocupe de creşterea lor profesională şi nu doar de problema subzistenţei”. El mai spune că statul ar trebui să-i motiveze pe artişti, ca aceştia să rămână la ei acasă, iar pe cei plecaţi să-i determine să se întoarcă. În afară de asta, ar fi bine ca oamenii bogaţi să susţină cultura, sponsorizând evenimentele artistice, iar statul să creeze o bază legală care să micşoreze impozitele acestora. Fiindcă, afirmă vioristul, respectul unei ţări se câştigă şi prin nivelul de cultură pe care îl posedă.
Artash Terzian nu intenţionează să se stabilească cu traiul în Moldova, unul dintre motive fiind cel financiar. „La Atena am un serviciu stabil şi un salariu de 2000 de euro, dar aici sunt remunerat cu doar 150 de euro, pe când preţurile la Chişinău sunt echivalente cu cele din Grecia. Aici este imposibil să faci faţă cheltuielilor curente”.
Îi apreciază pe moldoveni pentru că sunt foarte deschişi şi capabili să convieţuiască cu alte etnii, fiindu-le recunoscător şi pentru faptul că i-a primit pe armeni să trăiască aici, încă din secolul XV. Vioristul spune că a scris chiar şi o lucrare privind afinităţile şi asemănarea dintre cele două popoare, iar cea mai elocventă similitudine în acest sens se regăseşte în muzică şi anume faptul că cele două comunităţi au o percepţie nativă faţă de cântec. Dincolo de acest aspect, există o legătură mult mai puternică, cea sentimentală. A concertat în multe ţări, însă cel mai bine a fost primit de publicul german şi cel moldovean, alături de care a simţit acea căldură şi energie pozitivă pe care nu a mai sesizat-o nicăieri, A avut sentimentul că e înţeles pe deplin.
