Acum unsprezece ani, pe când eram prezentat de către ministrul A. Gremalschi colegilor din cele două foste institute ale ministerului în calitate de director al noului Institut de Ştiinţe ale Educaţiei (de fapt, acesta urma să fie creat), aveam cu mine textul unui discurs, care trebuia să spună candidaţilor la angajare în noul institut, precum şi tuturor angajaţilor din învăţământ, că a venit timpul să facem o educaţie pozitivă, firească şi sinceră, precum este şi omul o fiinţă pozitivă. Treburile urgente ale ministrului n-au făcut posibilă ţinerea discursului. L-am publicat însă mai târziu într-o carte de studii şi eseuri, el dându-i şi titlul.
Nimic deosebit în această întâmplare, căci caracterul pozitiv al educaţiei se manifestă de mii de ani. Poate doar faptul că pentru prima dată într-un spaţiu educaţional încă foarte comunist îndrăzneam să declar că educaţia ar trebui să fie conformă fiinţei umane, şi nu ideologiei unui partid politic. Mai ales că şi Concepţia învăţământului (1995) şi Curriculumul de bază (1997) erau deja aprobate, iar sistemul de valori naţionale şi universale proiectate de acestea, pe care nu cred că – în cazul că le-ar cunoaşte – s-ar încumeta să le deteste chiar şi cel mai prorus funcţionar din UE – este adecvat principiului pozitiv al educaţiei, promovează redevenirea întru identitatea adevărată a moldovenilor şi reintegrarea europeană a învăţământului. Am scris reintegrare, căci în perioada interbelică, conform istoricilor pedagogiei, am avut cel mai modern concept şi sistem de învăţământ din Europa.
Sistemul de valori proiectat de cele două documente conceptual-normative şi al curricula şcolare este însă detestat cu o rară iresponsabilitate, într-un articol de revistă, de către o tânără (ca) doctor în pedagogie. Cu o tonalitate nihilist-directivă, fără nicio trimitere la vreo cercetare de la noi, autoarea neagă sistemul naţional de valori educaţionale, îl declară nefuncţional şi propune să se elaboreze un model de personalitate umană, care să fie aprobat politic şi ideologic. În fiecare frază din partea nihilistă argumentul ştiinţific lipsă este înlocuit cu sentinţe gen criză a valorilor, nu avem un sistem de valori, lipsa educaţiei valorice, mare gol, vacuum, lipsă de claritate, ambiguitate, nu s-a soldat cu succes, nu a contribuit etc., partea directivă conţinând în doar două fraze tocmai şapte indicaţii de trebuie.
Adresez autoarei doar o singură întrebare: Pe ce valori dar a fost educată generaţia 7 aprilie?
Demolarea valorilor sistemului naţional de învăţământ a început cu standardele şi curricula şcolare, proiect iniţiat de guvernarea comunistă în aprilie 2009 şi finisat în vara aceasta de noul minister; a continuat cu un proiect de sistem nou de educaţie, care – NB! – nu anulează cele două sisteme paralele de învăţământ, cu predare în limba română şi cu predare în limba rusă, şi finisează, precum şi era de aşteptat, cu o provocare de reîndoctrinare şi ideologizare brutală a sistemului de valori educaţionale.
Reformatorii-demolatori pot să-şi ia în sfârşit o vacanţă, căci şi-au făcut treaba cu brio.
