19 iunie 1866: Prima organizare vamală a Principatelor Unite – Adoptarea Legii asupra taxelor vamale
La 19 iunie 1866, Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei au marcat un moment crucial în istoria lor economică prin adoptarea Legii asupra taxelor vamale, primul act normativ care a stabilit reguli clare privind taxele și tarifele aplicate la granițele țării. Această lege a reprezentat nu doar o reformă administrativă, ci și un pas fundamental către modernizarea și unificarea economică a teritoriilor românești.
Contextul istoric al adoptării legii
În urmă cu 159 de ani, Principatele Române se aflau într-o perioadă de transformări majore. După unirea din 1859 sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza și instaurarea noului regim politic din 1866 sub conducerea unui principe străin, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, autoritățile au vizat revizuirea taxelor vamale în vederea sporirii veniturilor statului și încurajarea propriilor producători.
Procesul de unificare economică începuse încă din 1848, când a intrat în vigoare o convenție moldo-munteană prin care a fost desființată vama dintre cele două țări, excepție făcând sarea. Această măsură fusese precedată în 1842 de un proiect de unificare al măsurilor și greutăților, demonstrând voința de integrare economică a teritoriilor românești.
Caracteristicile sistemului vamal anterior
Înainte de 1866, sistemul vamal din Principatele Române era caracterizat de inconsistență și lipsă de transparență. Valoarea vamală nu coincidea cu cea reală, ci reprezenta o valoare stabilită uneori prin cutumă, alteori prin convenția ad-hoc intervenită între vameși și negustori. Taxele vamale se plăteau fie în bani, fie în natură, o cotă-parte din mărfurile supuse vămuirii, iar plata vămii nu constituia o obligație generală și fără excepții.
Dreptul de a organiza și percepe taxele vamale era exercitat direct de către rege, voievod, principe sau concesionat în favoarea unor orașe sau persoane fizice: nobili, negustori indigeni ori străini. Această practică a arendării vămilor a fost interzisă prin legea din 9 iulie 1860, veniturile urmând a fi încasate în mod direct de către administrația publică.
Importanța și obiectivele Legii din 1866
Legea asupra taxelor vamale din 19 iunie 1866 a avut ca scop principal standardizarea și transparentizarea procedurilor vamale, asigurând totodată o sursă consistentă de venit pentru stat. Aceasta a fost o realizare semnificativă în contextul unificării administrative și economice a țării, marcând prima organizare vamală oficială a acestor teritorii.
Prin această lege, noul regim politic a urmărit sporirea veniturilor statului și încurajarea producătorilor locali. În acest sens, taxa de export pentru cereale a fost redusă de la 3% în 1866 la 1% în 1868, iar taxa vamală la importul de mărfuri a fost mărită de la 5% la 7,5% prin decretul din 18 iunie 1866.
Provocări în implementare
Deși adoptată la 19 iunie 1866, punerea în aplicare a legii a fost amânată prin alte două legi succesive, ca dovadă a nesiguranței și timidității din acest domeniu. La solicitarea ministrului de finanțe, în ședința din 24 iunie 1875, implementarea legii vămilor a fost amânată până la 1 aprilie 1876.
Motivul invocat erau imperfecțiunile incluse în privința prețului mărfurilor, din care cauză fie negustorii achitau taxe vamale exagerate, mult peste cota procentuală de 7,5%, fie statul era păgubit, atunci când costul unor anumite produse era inferior celui real.
Modernizarea ulterioară
Pentru a rezolva aceste probleme, a fost pregătit un nou tarif vamal cu participarea delegaților negustorilor străini, în care taxa vamală era indicată pentru diferite mărfuri per unitate de măsură, în baza unui preț de referință. Revizuirea totală a tarifelor a fost încredințată unei comisii din cinci deputați și votată în ședința Adunării Deputaților din 5 martie 1875.
Impactul asupra dezvoltării economice
Legea asupra taxelor vamale din 1866 a pregătit terenul pentru dezvoltarea economică și integrarea în comerțul internațional a Principatelor Române. Această reformă a coincis cu o perioadă de transformări majore în Europa, când anii ’70 au adus joncțiunea căilor ferate din Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Rus și România, determinând deschiderea unor vămi noi și decăderea celor vechi de la hotarul comun.
Adoptarea acestei legi marchează astfel un moment de cotitură în istoria economică românească, reprezentând primul pas concret către crearea unui sistem vamal modern, transparent și eficient, care să susțină dezvoltarea economică națională și să faciliteze integrarea în circuitele comerciale europene.
Share
Export
Rewrite
