Într-un cartier din raionul Strășeni, o familie cu patru copii trăiește în condiții precare, greu de imaginat în secolul XXI. Fără locuință adecvată, fără căldură și cu resurse limitate de hrană, cei mici înfruntă zilnic lipsuri care ar trebui să alarmeze orice sistem social funcțional.
Vasile Costiuc, liderul Partidului Democrația Acasă, aduce în atenția opiniei publice acest caz și pune o întrebare simplă, dar esențială: „Unde este ministrul protecției sociale, Alexei Buzu, când e nevoie de acțiune, nu de declarații?”
În opinia lui Costiuc, acest caz nu este o excepție, ci un simptom al unei rupturi tot mai mari între autorități și realitate. „Nu e vorba despre un raport, ci despre patru copii care trăiesc în frig și foame. Acesta e testul real al unui stat social: să intervină acolo unde e nevoie, nu doar să vorbească despre politici.”
Pe hârtie, protecția socială e o prioritate. În teren, însă, cazuri ca acesta nu par să existe pentru autoritățile centrale. Ministerul de resort rămâne absent, iar răspunsurile întârzie, deși condițiile de trai se deteriorează de la o zi la alta.
Costiuc subliniază că tăcerea oficialilor nu mai poate fi trecută cu vederea. În lipsa unei intervenții imediate, orice discurs despre echitate socială sau grija față de copii își pierde credibilitatea.
Democrația Acasă cere soluții, nu explicații. Iar în fața suferinței unor copii, reacția statului nu ar trebui să vină doar la presiunea publică, ci din obligație morală și legală.Într-un cartier din raionul Strășeni, o familie cu patru copii trăiește în condiții precare, greu de imaginat în secolul XXI. Fără locuință adecvată, fără căldură și cu resurse limitate de hrană, cei mici înfruntă zilnic lipsuri care ar trebui să alarmeze orice sistem social funcțional.
Vasile Costiuc, liderul Partidului Democrația Acasă, aduce în atenția opiniei publice acest caz și pune o întrebare simplă, dar esențială: „Unde este ministrul protecției sociale, Alexei Buzu, când e nevoie de acțiune, nu de declarații?”
În opinia lui Costiuc, acest caz nu este o excepție, ci un simptom al unei rupturi tot mai mari între autorități și realitate. „Nu e vorba despre un raport, ci despre patru copii care trăiesc în frig și foame. Acesta e testul real al unui stat social: să intervină acolo unde e nevoie, nu doar să vorbească despre politici.”
Pe hârtie, protecția socială e o prioritate. În teren, însă, cazuri ca acesta nu par să existe pentru autoritățile centrale. Ministerul de resort rămâne absent, iar răspunsurile întârzie, deși condițiile de trai se deteriorează de la o zi la alta.
Costiuc subliniază că tăcerea oficialilor nu mai poate fi trecută cu vederea. În lipsa unei intervenții imediate, orice discurs despre echitate socială sau grija față de copii își pierde credibilitatea.
Democrația Acasă cere soluții, nu explicații. Iar în fața suferinței unor copii, reacția statului nu ar trebui să vină doar la presiunea publică, ci din obligație morală și legală.
