Robert Kagan: Polonia, România au încălcat neutralitatea, pot fi ținte legitime

Vineri, Estonia a cerut consultări cu aliații NATO, după ce trei avioane Mig-31 ale Rusiei au intrat în spațiul aerian estonian, unde au rămas vreme de 12 minute. Incidentul a venit după ce mai multe drone rusești au intrat în spațiul aerian al Poloniei și României, iar premierul Poloniei a declarat că ”s-a ajuns cel mai aproape de un război”.

Interpretarea cea mai frecventă este aceea că Moscova testează reacția NATO la provocări care se situează sub cele care ar declanșa clauza apărării colective și încearcă să pună bazele psihologice ale unui război, obișnuind publicul rus cu asemenea incursiuni în țările NATO și transformând, pe de altă parte, aceste atacuri într-o nouă normalitate pentru aliați, pentru a le reduce vigilența. Este motivul pentru care ministrul lituanian al Apărării, Dovile Sakaliene (cu studii de psihologie, apoi jurnalistă acreditată la Consiliul Europei și apoi ong-istă specializată în drepturile copiilor și LGBT, din 2016 deputată ecologista concentrată pe aceleași teme și apoi ministru al Apărării) a cerut o reacție fermă a NATO – doborârea avioanelor ruse. ”Turcia a dat un exemplu în urmă cu zece ani. Este un lucru la care să ne gândim”, a spus ea, după incidentul din Estonia vecină.

În paginile The Atlantic, Robert Kagan, soțul Victoriei Nuland și unul dintre fondatorii think tankului Project for the New American Century, sugerează același lucru, scriind că incursiunile dronelor rusești în Polonia și România este momentul în care America trebuie să arate dacă NATO există sau nu. ”Pentru Trump, una a fost să nu facă nimic la atacurile constante ale Rusiei asupra țintelor civile din Ucraina. Alta va fi dacă nu va face nimic după un atac rus asupra Poloniei”.

Surprinzător, Kagan scrie că Rusia lui Putin are toate motivele pentru a ataca statele NATO vecine Ucrainei, câtă vreme acestea au încălcat legile neutralității. Nu doar Coreea de Nord și China sunt cobeligerante în Ucraina, dar și Polonia, România, Slovacia, alături de statele occidentale care produc armamentul ce ajunge în Ucraina, sugerează Kagan.

”Un asemenea atac a fost mereu o opțiune viabilă pentru Putin. Acum, oamenii nu acordă atenție ”legilor” neutralității, însă, cu sute de ani înaintea celui de Al Doilea Război Mondial, dacă un stat furniza arme și materiale de război direct unul stat care se afla în război cu un terț, statul care oferea armele era considerat beligerant și putea face obiectul unui atac. S-a făcut o excepție în cazul vânzărilor private de arme pentru Marea Britanie și Franța, în perioada de neutralitate a SUA, în Primul Război Mondial. Însă furnizarea directă de arme, de la guvern la guvern a însemnat o violare a neutralității, iar statul terț avea dreptul, dacă alegea asta, să intre în război cu statul furnizor de arme sau să atace culoarele de aprovizionare cu arme. Legile neutralității nu fac distincție între agresor și victimă, pentru că aceste distincții nu sunt întotdeauna foarte clare. Era dreptul lui Putin să bombardeze culoarele de aprovizionare ale Ucraine din Polonia, România sau Slovacia, daca s-ar fi hotărât să ia această decizie”.

Robert Kagan recunoaște că Rusia are justificarea legală de lovi țările care aprovizionează Ucraina cu arme. Precedentele legale există, însă Putin nu a făcut asta pentru ca s-a temut și se teme de reacția NATO, care este o alianță mult prea puternică pentru Rusia, scrie Kagan, pentru ca apoi să facă o omisiune. El arată că, în cazul în care armata rusa ar fi devenit o țintă pentru rachetele și aviația NATO în Ucraina, Moscova ar fi recurs la arma nucleară, iar acesta ar fi fost sfârșitul Rusiei, fără a mai adăuga că ar fi însemnat și sfârșitul Occidentului și nu numai.