În nordul țării, la Edineț, canalizarea orașului s-a revărsat din nou direct în iazul Moldovenesc, provocând un dezastru ecologic de proporții. Peștii plutesc morți la suprafață, iar vegetația acvatică este sufocată de deșeuri. Localnicii spun că mirosul este insuportabil și se simte pe mai multe străzi din oraș, transformând aerul într-un amestec toxic.
Principala sursă a poluării ar fi stația de pompare amplasată la coada iazului, care cedează periodic din cauza vechimii și a întreținerii precare. De fiecare dată, apele uzate ajung nefiltrate în bazinul natural, contaminând solul și fauna acvatică. Specialiștii avertizează că, în lipsa unei intervenții rapide, ecosistemul ar putea fi distrus complet.
Deși problema este veche și semnalată în repetate rânduri, autoritățile locale par să o trateze cu indiferență. Reparațiile sunt amânate, iar promisiunile de modernizare a rețelei de canalizare nu s-au concretizat nici după ani de plângeri și sesizări. Între timp, poluarea se extinde, iar riscurile pentru sănătatea oamenilor cresc.
Locuitorii cer măsuri urgente — de la oprirea deversărilor și reabilitarea stației de pompare până la curățarea completă a iazului. Oamenii spun că Edinețul se transformă într-un focar de infecție, iar autoritățile locale și centrale nu mai pot invoca „lipsa fondurilor” ca scuză.
Edinețul devine astfel simbolul unei crize ignorate — o combinație toxică între neglijență administrativă, infrastructură în colaps și natură sufocată. În timp ce apele se îngroapă în dejecții, un oraș întreg rămâne prizonierul propriei canalizări.
