Astăzi, cultura spațiului românesc a devenit mai săracă. Gheorghe Urschi, omul care a învățat o țară întreagă să râdă chiar și în cele mai grele momente, a plecat la cele veșnice. Anunțul a fost făcut de familia sa, care a precizat că, după 5422 de zile de suferință și luptă demnă, marele artist s-a reîntâlnit cu soția sa, Maria.
Zorii unei cariere de excepție
Născut la 18 ianuarie 1948, în satul Cotiujenii Mari din județul Soroca (astăzi raionul Șoldănești), Gheorghe Urschi a dat dovadă de un talent nativ debordant încă din tinerețe. A urmat studiile la faimoasa Școală de Teatru „Boris Șciukin” din Moscova (1965–1969), unde și-a șlefuit arta actoricească sub îndrumarea unor maeștri de talie mondială.
La revenirea în Chișinău, s-a angajat la Teatrul „Luceafărul”, pe scena căruia a strălucit timp de peste două decenii. A interpretat roluri memorabile, însă vocația sa de bază a fost comedia, reușind să creeze personaje care au devenit iconice pentru identitatea basarabeană.
Opera: Între scenă, film și literatură
Gheorghe Urschi nu a fost doar un actor, ci un artist complet:
- Dramaturg: A scris numeroase piese de teatru, printre care „Vom trăi și vom vedea”, „Testamentul” și „Doi cocostârci, două bărbuțe”.
- Cineast: A regizat filme care au intrat în arhiva de aur a cinematografiei moldovenești, precum „Cine arvonește, acela plătește” (1989) și „Văleu, văleu, nu turna!” (1991).
- Scriitor: A publicat volume de nuvele și romane, dovedind o profunzime care depășea simpla glumă de scenă.
Popularitatea sa imensă a venit însă din emisiunile de divertisment și concertele susținute prin satele și orașele Moldovei, unde umorul său acid, îndreptat deseori împotriva viciilor societății, l-a transformat într-o voce a poporului.
Cumpăna din 2011 și lupta pentru viață
În iunie 2011, viața artistului s-a schimbat radical în urma unui grav accident vascular cerebral. Acele „5422 de zile” menționate în anunțul de astăzi reprezintă perioada de aproape 15 ani în care Gheorghe Urschi a fost forțat să se retragă din lumina reflectoarelor. Deși și-a pierdut capacitatea de a vorbi și de a se deplasa normal, spiritul său a rămas viu, fiind înconjurat de dragostea fiicelor sale, Laura și Liliana, și a publicului care nu l-a uitat niciodată.
Recunoașterea și Moștenirea
Pentru meritele sale deosebite, Gheorghe Urschi a fost decorat cu cele mai înalte distincții de stat:
- Titlul de „Artist al Poporului” (2012).
- Ordinul Republicii (2012).
- Premiul Național (2014).
În 2023, artistul a suferit o grea pierdere prin decesul soției sale, Maria Urschi, cea care i-a fost sprijin de-o viață. Astăzi, familia și admiratorii își găsesc consolarea în gândul că cei doi sunt din nou împreună.
Gheorghe Urschi rămâne în istorie nu doar prin glumele sale, ci prin demnitatea cu care a purtat povara bolii și prin dragostea necondiționată pentru acest pământ.
Drum lin printre stele, Maestre!
