Viitoarele adăposturi de pe Marte ar putea fi construite cu un ingredient folosit în bucătărie
Un ingredient întâlnit în multe bucătării ar putea deveni parte din materialele de construcție folosite cândva pe Marte. Cercetătorii au dezvoltat un material „viu”, realizat din drojdie modificată genetic, gelatină și regolit marțian simulat, care poate fi imprimat 3D chiar și în condiții asemănătoare celor de pe Planeta Roșie.
Construirea unor adăposturi pe Marte reprezintă una dintre marile provocări ale viitoarelor misiuni umane. Temperaturile foarte scăzute și radiațiile sunt doar o parte a problemei, în timp ce transportarea unor cantități uriașe de materiale de construcție de pe Pământ ar fi extrem de costisitoare.
O echipă condusă de inginerul Jishen Qiu, de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong, propune folosirea unui material care ar putea fi produs în mare parte cu resurse disponibile chiar pe Marte.
„Rețeta” combină roci marțiene simulate cu gelatină și o tulpină de drojdie modificată genetic.
Drojdia produce un fel de „adeziv” natural
Drojdia a fost modificată astfel încât să producă proteine foarte adezive, asemănătoare celor care ajută scoicile să se fixeze de stânci.
Gelatina are rolul de a lega componentele și de a crea un mediu în care celulele pot crește, în timp ce materialul care imită solul marțian oferă structură și volum amestecului.
Cercetătorii au testat materialul cu ajutorul unei imprimante 3D, în condiții care simulează atmosfera de pe Marte, la o temperatură de aproximativ -30 de grade Celsius și la o presiune de numai 0,01 atmosfere.
În timpul procesului, apa îngheață și trece apoi direct în stare de vapori. În urmă rămâne o structură poroasă, dar surprinzător de rezistentă.
Rezistență apropiată de cea a unui beton de calitate inferioară
Materialul obținut a înregistrat o rezistență la compresiune de aproximativ 10-12 megapascali, valoare comparabilă cu cea a unui beton de calitate inferioară.
Această rezistență ar putea fi suficientă chiar și pentru construirea unor clădiri cu mai multe etaje pe Marte, unde gravitația este mult mai redusă decât pe Pământ.
Un alt avantaj este posibilitatea reutilizării materialului. Structurile vechi ar putea fi demontate, iar drojdia recuperată și introdusă din nou în bioreactoare pentru producerea materialelor necesare altor construcții.
Metoda ar necesita și mai puțină energie decât tehnicile care presupun topirea rocilor marțiene, ceea ce ar putea contribui la dezvoltarea unui sistem de construcție bazat pe reutilizarea resurselor în viitoarele așezări umane de pe Marte.
