Ideea federalizării Republicii Moldova ar putea fi folosită de Rusia pentru a împiedica aderarea țării la Uniunea Europeană, prin valorificarea influenței pe care o păstrează în regiunea transnistreană și în Găgăuzia. Totuși, un asemenea proiect nu poate fi realizat fără acceptul autorităților de la Chișinău, iar actuala majoritate parlamentară proeuropeană face improbabilă materializarea acestuia.
Subiectul a revenit în atenția publică după apariția unor informații în presa internațională potrivit cărora Moscova ar fi inclus federalizarea Republicii Moldova printre condițiile discutate în cadrul negocierilor privind încheierea războiului din Ucraina.
Fostul ministru al Apărării, Anatol Șalaru, consideră că Rusia nu a renunțat niciodată la acest obiectiv, ci îl promovează în funcție de conjunctura politică. Potrivit lui, readucerea ideii în discuție ar putea avea legătură și cu evoluțiile politice din Găgăuzia și regiunea transnistreană, unde Moscova încearcă să-și mențină influența.
„Ideea de federalizare nu a dispărut niciodată de la Moscova, doar că în anumite momente a fost trecută sub tăcere, altă dată a fost scoasă și promovată. Rusia transmite un mesaj atât Comratului, cât și Tiraspolului că «noi vă sprijinim, suntem aproape, noi vrem federalizarea», fiindcă ei nu vor aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană”, a declarat Anatol Șalaru în cadrul unei emisiuni de la Realitatea.
Fostul ministru consideră însă că actuala configurație politică și prevederile Constituției nu permit promovarea unui asemenea proiect.
„Eu nu cred că noi trebuie să ne speriem de acest dosar, fiindcă pentru a federaliza Republica Moldova cu actuala guvernare și cu o majoritate proeuropeană este imposibil. Da, Rusia anunță ce vrea și că va face tot ce poate ca să ne blocheze parcursul european, dar federalizarea rămâne doar în mințile lor, fiindcă noi astăzi nu avem de gând să ne federalizăm. Noi avem o Constituție care stabilește clar: suntem stat unitar”, a punctat acesta.
La rândul său, fostul director al Serviciului de Informații și Securitate, Valentin Dediu, atrage atenția asupra vulnerabilităților interne care ar putea fi exploatate de Moscova. Potrivit lui, diviziunile din societate și influența Rusiei asupra unor categorii de cetățeni pot favoriza promovarea unor astfel de inițiative.
Dediu susține că federalizarea ar putea fi inclusă în eventuale discuții în care Rusia înaintează cerințe maximale, pentru a obține ulterior concesii pe care să le prezinte drept compromisuri.
„Rușii permanent — din practica mea de activitate am observat că rușii permanent când merg la negocieri pun mai mult, ar vrea mai mult să câștige decât conștient știu că nu vor câștiga, dar pun sarcini mai multe ca pe urmă să aibă unde merge la cedări și așa se numește «a făcut un compromis». În cazul nostru, este posibil și asta să fie pusă în discuții. Drept că nu s-a difuzat deschis întrebarea aceasta, nu e oficială, dar e posibil să existe”, a explicat fostul șef al SIS.
Memorandumul Kozak, precedentul plan de federalizare
O propunere concretă de federalizare a Republicii Moldova a fost înaintată de Moscova în 2003, prin așa-numitul Memorandum Kozak, elaborat de Dmitri Kozak, pe atunci adjunct al șefului administrației prezidențiale ruse.
Documentul prevedea transformarea țării într-o federație asimetrică, alcătuită din trei entități: teritoriul controlat de autoritățile constituționale de la Chișinău, regiunea transnistreană și Găgăuzia.
Una dintre cele mai controversate prevederi se referea la structura Parlamentului federal, care urma să aibă două camere: o cameră inferioară, cu 71 de deputați, și un Senat format din 26 de membri. Dintre aceștia, 13 ar fi reprezentat teritoriul administrat de Chișinău, nouă – regiunea transnistreană, iar patru – Găgăuzia.
Până în 2015, adoptarea legilor organice federale ar fi necesitat susținerea a trei pătrimi dintre senatori. În aceste condiții, reprezentanții regiunii transnistrene ar fi avut posibilitatea să blocheze adoptarea unor acte legislative importante la nivel național. Riscurile asociate mecanismului au fost constatate inclusiv de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Planul mai prevedea extinderea competențelor regiunii transnistrene, acordarea limbii ruse a unui statut oficial pe întreg teritoriul federației și menținerea trupelor ruse în Republica Moldova.
Memorandumul urma să fie semnat la Chișinău pe 25 noiembrie 2003, în prezența președintelui rus Vladimir Putin. Documentul fusese deja parafat de președintele Republicii Moldova de atunci, Vladimir Voronin, și de liderul administrației de la Tiraspol, Igor Smirnov.
În ultimul moment, însă, Voronin a renunțat la semnare, pe fondul protestelor organizate la Chișinău, al divergențelor privind prevederile documentului și al rezervelor exprimate de partenerii occidentali. În consecință, vizita lui Vladimir Putin în Republica Moldova a fost anulată.
