Pentru a înţelege care e acum situaţia la acest capitol, se impune o revenire la evenimentele ce s-au produs în ultimii ani. Problema cunoscută în societate ca „furtul miliardului din sistemul bancar”, dificultățile în crearea unei coaliţii proeuropene după alegerile parlamentare precedente, neimplementarea la timp a prevederilor Acordului de Asociere Uniunea Europeană – Republica Moldova, crizele politice şi de guvern, blocajele în reluarea colaborării cu partenerii externi – toate acestea practic au înlăturat ţara noastră de pe calea europeană în 2015. Pe fondul acestei situaţii, Bruxelles-ul și-a schimbat un pic atitudinea față de R. Moldova, a devenit mai rezervat cu factorii de decizie de la Chişinău şi a început să privească mai prudent la viitorul relaţiei UE-RM. Cu atât mai mult că, în perioada respectivă, Uniunea Europeană se confrunta cu propriile probleme grave – criza migranţilor, Brexitul, care se prefigurase încă la acea etapă, situaţia complexă din unele ţări membre ale Uniunii etc. Toate acestea ne duc la concluzia că anul 2015 nu doar că a fost unul totalmente pierdut pentru procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, ci a însemnat un uşor pas înapoi în relaţia Chişinău-Bruxelles.
Situaţia a revenit cât de cât la normal în 2016, odată cu învestirea unui nou Guvern proeuropean şi cu instaurarea unei stabilităţi relative. Este adevărat că numărul scepticilor, care nu credeau în capacitatea Guvernului de a debloca relaţiile externe ale ţării şi de a readuce R. Moldova pe calea integrării europene, era destul de mare. Și nici nu e de mirare, căci în Moldova au continuat protestele împotriva guvernării în prima parte a anului, iar a doua a fost marcată de alegerile prezidenţiale, ambele elemente presupunând şi o eventuală instabilitate. Însă, chiar şi în aceste condiţii, s-au reuşit lucruri de-a dreptul remarcabile şi de o importanţă majoră pentru procesul de integrare europeană.
Dacă e să ne referim la realizarea Planului Naţional de Acțiuni pentru Implementarea Acordului de Asociere RM-UE în anii 2014-2016, în special graţie eforturilor depuse în anul trecut, acțiunile planificate pentru această perioadă au fost realizate în proporție de 73,73 la sută, iar rata de armonizare a legislației naționale la acquis-ul comunitar prevăzut de Acord este în creştere. Totodată, în 2016 au fost eliminate mai multe restanțe, inclusiv datorită realizării cu succes a Foii de Parcurs convenită cu oficialii de la Bruxelles. Aceste momente au fost menţionate şi în cadrul şedinţei Comisiei Guvernamentale pentru Integrare Europeană, la care m-am referit mai sus.
Și aici apare totuși întrebarea: e satisfăcător sau nu procentul invocat? Desigur, condiţiile de activitate în R. Moldova, inclusiv la nivelul administraţiei publice centrale, au fost departe de perfecţiune. Din acest punct de vedere, procentul înregistrat nu e rău deloc, mai ales că e în creştere, se atestă o dinamică oarecare. Dar şi mai important este că, indiferent de atacurile care se fac în privința parcursului european al R. Moldova (intenţia unor actori politici de a denunţa Acordul de Asociere, percepţia nefavorabilă a unei părţi considerabile de electorat a vectorului european etc.), există o majoritate stabilă, care e determinată să continue calea europeană a țării. O dovadă în acest sens este şi faptul că, la sfârșitul anului trecut, a fost aprobat Planul naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană în perioada 2017-2019, care definește prioritățile de activitate pentru anii următori. Deci, este o agendă clară pe termen mediu, care arată parcursul ce-l va urma R. Moldova şi, dacă aceasta va fi îndeplinită, cu siguranţă ţara noastră va ajunge mult mai aproape de UE.
Dar dincolo de realizarea prevederilor Acordului de Asociere şi ale Planului de Acţiuni privind implementarea acestuia, se impune şi o bună comunicare pe marginea beneficiilor pe care le aduce integrarea europeană. Altfel, acest obiectiv va rămâne unul conştientizat în mare parte de politicieni, de factorii de decizie decât de oamenii simpli. Iar integrarea europeană are sorţi de izbândă doar dacă e susţinută de cât mai mulți cetăţeni. Angajamentul Guvernului de a veni cu un plan de comunicare în acest sens nu e doar unul justificat de necesităţile ce există la moment în societate, ci constituie o poziţionare strategică la nivel de ţară, care va da rezultate în viitorul apropiat.
Toate aceste aspecte trebuie să-şi găsească reflectarea în cadrul apropiatei reuniuni a Consiliului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană, căci numai astfel ne putem convinge partenerii europeni, dar şi cetăţenii noștri că Republica Moldova merită un viitor european, iar pentru atingerea acestui obiectiv s-a muncit şi se va munci în continuare cu aceeaşi dăruire. Dacă vom reuşi acest lucru, vom putea spune că Republica Moldova a susţinut cu succes un examen important în procesul de integrare europeană.
Veaceslav Untilă
