Poate că demult aş fi crezut că ataşamentul premierului faţă de Marina este o dragoste sinceră, dacă n-aş fi cunoscut-o pe Nataşa. Este o vecină de-a mea – mamă singură a unui băieţel de doi anişori. Locuieşte în acelaşi apartament cu mamă-sa, care lucrează ca femeie de serviciu cu o leafă de 790 de lei, şi cu bunelul ei, în vârstă de 85 de ani.
Astăzi, când toată lumea are computere, Nataşa nu avea nici televizor. Când o prietenă i-a dăruit un aparat vechi, pentru Nataşa a fost sărbătoare… Cu toate astea, până când piciul ei a împlinit un an şi jumătate, era mai treacă-meargă, fiindcă statul îi plătea o indemnizaţie de 250 de lei şi târâş-gropiş Nataşa se asigura cu un călcâi de pâine. Noroc de ea că are frigider, unde îşi păstrează nealterate modestele provizii… În ciuda sărăciei, Nataşa nu cade în deznădejde şi vrea să-i asigure măcar copilului său un viitor mai bun. De aceea a intrat la facultate, în grupa română şi adună bănuţ cu bănuţ tot anul împrejur pentru contractul de 1900 lei. Apropo, uitasem că vă spun că Nataşa e rusoaică, dar nu-i bai, căci dorinţa-i de a schimba lucrurile spre bine o învaţă în română mai iute decât orice profesor.
După ce băieţelul ei a împlinit 18 luni, statul s-a spălat pe mâini. Deşi legislaţia prevede că mamele singure beneficiază de indemnizaţii lunare pentru creşterea copilului până la vârsta de trei ani, autorităţile au ignorat-o pe Nataşa. A bătut, sărmana, drumurile pe la Fondul Social în căutarea dreptăţii o groază de vreme, până când s-a trezit într-o zi cu nişte tipe la uşă. Nici mai mult, nici mai puţin, veniseră să verifice dacă ea merită ajutor. După ce au aruncat o privire prin apartamentul Nataşei, i-au replicat că nu va beneficia de nicio indemnizaţie, fiindcă are frigider şi televizor…
La cel sărac nici boii nu trag. Graţie guvernării noastre care se gândeşte la cetăţeni, astăzi, Nataşa e şi mai săracă. Nataşa împrumută bani de la vecini ca să-i cumpere de mâncare copilului. Nataşa a fost scoasă din rândul oamenilor şi aruncată în groapa rudimentelor sociale. Însă tristeţea copleşitoare din ochii Nataşei ne arată că, atunci când Vlad Filat acuză oponenţii Legii antidiscriminării că ar fi antieuropeni, el îşi arată faţa de mizantrop. Rostind aceste cuvinte, Filat îşi bate joc de Nataşa. Fiindcă Legea cu pricina nu e pentru ea, nici pentru zecile sau sutele de nataşe din RM, care, neavând bani, vor rămâne discriminate şi funcţionărimea autohtonă le va scoate ochii că au frigider şi televizor. Nataşa nu contează nici pentru Filat, nici pentru UE şi în cazul ei nediscriminarea nu se aplică, fiindcă este săracă.
Pentru cei care nu m-au văzut niciodată, am o noutate. Eu sunt calic. Se întâmplă să mă împiedic pe stradă şi trag câte-o trântă de toată frumuseţea. Dar nu-mi pasă, fiindcă îmi place să fiu aşa şi, mai mult, am învăţat de mic copil cum să-mi pun labele în cădere, ca să nu mă lovesc. Mă irită însă funcţionarii mărunţi şi burduhănoşi, cărora mă adresez uneori în calitate de jurnalist şi aud din urma-mi eterna expresie: „Şi-i cu-aista?”. Poate că şi eu, să fi fost în locul lor, aş gândi la fel, aşa că-i înţeleg. Alţii, însă, văzându-mă, se metamorfozează pe loc – nu mă mai iau în serios, ca şi cum n-aş mai fi om, ci o pacoste. (Lor le plac numai jurnalistele cu buze dulci şi ţâţele umflate, chiar dacă unele dintre ele sunt mult mai proaste decât mine.) Apoi, respectivii se interesează ce-i cu handicapatu’ ista şi se grăbesc să dreagă busuiocul. Mă sună şi, cu vocea dulceagă, mă invită iarăşi la ei. Aici le pun punct – arunc receptorul şi închei povestea. Pe urmă îi văd la TV cum se bat cu pumnul în piept în apărarea Legii antidiscriminare…
Ca să înţelegem, totuşi, cât de tare se îngrijorează guvernarea de oamenii discriminaţi, trebuie să ştim că recent au fost majorate pensiile pentru invalizii din copilărie. Eu primesc acum deja câte 280 de lei pe lună! Dar dacă eu pot să lucrez şi să mai câştig un bănuţ, mă întreb cum se descurcă alţii de-alde mine, unii dintre care stau înfipţi solitari în cărucioare şi închişi în case. Până şi Bulă ar înţelege că aceşti oameni sunt condamnaţi la deces prematur. 280 de lei nu-ţi ajung nici pentru de-ale gurii, darămite pentru achitarea serviciilor comunale. Dacă Europa s-ar gândi să stopeze discriminarea, ar solicita Guvernului întâi şi întâi să-i asigure pe aceşti oameni cu elementarele condiţii de supravieţuire, iar Filat nu cred că s-ar mai zbate aşa de tare pentru Legea respectivă.
De câţiva ani, tot încerc să-mi fac şi eu, ca orice om, permis de conducere. La nicio şcoală auto, însă, nu sunt primit. Am aflat că în RM există o singură şcoală auto pentru calici, la Dubăsari. Nu cred că aş fi reuşit să mă târâi de câteva ori pe săptămână încolo şi înapoi pentru o oră de instrucţiune, dar totuşi mi-am zis să încerc. Ajuns acolo, am pupat lăcata. Paznicul mi-a explicat că instituţia s-a închis de mult. Interesându-mă mai târziu pe la cunoştinţele mele din poliţie cum să obţin permisul, toţi mi-au răspuns întocmai: „Altă şcoală nu-i, altă ieşire n-ai, decât să-ţi cumperi permisul”. Mai bine zis, ca să fiu în rând cu lumea, eu trebuie să-mi cumpăr ilegal, prin mită, dreptul de a conduce maşina. De-aş face porcăria şi cineva ar vrea să mă dea la brazdă, va chema CCCEC. Apoi, colegii mei vor primi comunicate de presă, precum că „jurnalistul Păduraru a fost prins în flagrant delict dând mită”.
Şi acum, stimaţi adepţi ai democraţiei şi promotori ai drepturilor omului, spuneţi-mi, vă rog, dacă eu aş fi fost pederast, aţi fi acceptat să fiu discriminat în asemenea hal sau aţi fi deschis imediat o şcoală auto pentru handicapaţii de altă orientare sexuală? Am impresia că pentru guvernarea noastră un homosexual cu dizabilităţi şi cu permis de conducere ar însemna o onoare, spre deosebire de un calic de rând cu un asemenea document în buzunar…
Haideţi să nu ne mai ascundem după deget şi să recunoaştem că toţi năpăstuiţii, adică marea parte a populaţiei, sunt discriminaţi în toate instanţele. O femeie care fură o găină face puşcărie, pe când cei care ne-au furat ţara în aproape 21 de ani de independenţă, ca şi cei care ucid oamenii ca pe muşte, se plimbă la libertate cu limuzine luxoase. De unde rezultă că atunci când ni se spune că Legea antidiscriminării ne-ar pune pe toţi pe picior egal în faţa legii, cineva ne are de tâmpiţi. De-ar fi dorit dreptate în acest sens, demult ar fi făcut-o – şi Filat, şi ceilalţi, pentru că avem multe alte legi care asigură nediscriminarea.
Dacă le avem, de ce ne mai trebuie una? E adevărat că orice imperiu îşi doreşte să aibă în subordine turme de roboţi fără minte, fără valori şi fără suflet. Cu cât mai puţin gândim, cu atât mai uşor le este să ne conducă. Însă o Europă corectă trebuie să dea dovadă de bun-simţ faţă de tradiţiile fiecărei naţiuni. La fel cum s-a întâmplat în cazul Poloniei sau al Lituaniei, unde legea a fost racordată la interesele naţionale. La fel cum alte ţări au beneficiat de regim liberalizat de vize cu UE, deşi au refuzat să adopte aceeaşi lege.
De la noi, însă, Europa cere trei lucruri principiale, care ne limitează şansele de integrare: soluţionarea diferendului transnistrean, reforma justiţiei şi adoptarea Legii antidiscriminării, care să conţină neapărat sintagma „orientare sexuală”. Şi procedează, din păcate, cam ca bolşevicii. Ăia ni l-au băgat cu forţa în suflete pe Lenin şi ne-au forţat să-l iubim, iar ăştia ne sufocă cu pederastia. Şi asta chiar dacă – atenţie! – nimeni în RM nu discriminează astăzi homosexualii. Nici eu n-am nimic contra lor, însă nu mi-aş dori să trăiesc într-o lume, în care toţi să fie discriminaţi, în afară de ei. Peste câţiva ani ni se va cere să legiferăm căsătoriile între homosexuali, pe urmă – cununiile. Dezicându-ne de suflet, ne vom sinucide in corpore.
Nu-i exclusă nici altă şmecherie – fie că prin cele trei condiţii UE se fereşte de extindere, fie că Filat insistă asupra Legii pentru a-şi asigura un alibi în cazul eşecului în privinţa obţinerii de către RM a regimului liberalizat de vize. Dacă lucrurile stau astfel şi noi vom înghiţi momeala, vom arăta cât de slabi şi lipsiţi de demnitate suntem. O fi aşa sau altfel, dar ca să demonstreze că într-adevăr îşi doreşte ca cetăţenii să-i fie egali, ar fi bine ca Filat să se gândească şi la Nataşa…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
