Este primul preşedinte al Frontului Popular din Moldova (1989-1992) şi preşedintele primei Mari Adunări Naţionale, din 27 august 1989. În anii 1990-1993 a fost prim-vicepreşedinte al Parlamentului R. Moldova. În perioada activităţii sale parlamentare a contribuit la proclamarea suveranităţii şi independenţei R. Moldova.
Pe Ion Hadârcă l-am întâlnit destul de resemnat. Mi-a spus că în această vară a petrecut-o pe ultimul drum pe cea mai scumpă fiinţă a sa – mama Nina, din care cauză n-a plecat nicăieri, şi-a suspendat toate planurile şi proiectele. A reuşit doar să-şi revadă arhivele şi manuscrisele. „În starea sufletească în care mă aflu e greu să-mi adun gândurile”, îmi mărturiseşte scriitorul.
Aşa i-a trecut şi ziua de naştere (18 august), într-un cerc foarte restrâns, cu cei apropiaţi – fiica Ionela, feciorul Eugen, nepoţelul Florin, soţia Maria, ginerele Ghenadie şi nora Lenuţa. Totuşi, a rămas foarte surprins să primească o felicitare, o scrisoare foarte consistentă din partea Ambasadorului Azerbaidjanului în R. Moldova, Excelenţa Sa Namic Aliev, apreciind meritele lui în apropierea celor două culturi şi popoare. Vorba e că Ion Hadârcă a tradus opera clasicului literaturii azerbaidjene, Nizami, poet de talie universală. Pe lângă cartea de traduceri, adună una de publicistică – de eseuri literare din ultimii cinci-şase ani. Volumul dorea să şi-l scoată în preajma Zilei Limbii Române, dar, din motivele enunţate mai sus, va vedea lumina tiparului puţin mai târziu.
Ion Hadârcă are multe solicitări în legătură cu ocazia Zilei Independenţei, dar mi-a spus că în această zi va fi „sobru şi participativ, dar rezervat, pentru că multe din cele ce ne-am propus nu s-au realizat aşa cum am vrut noi”. În aceste zile, la „Moldova-1” el a inaugurat un ciclu de filme documentare despre cele două Mari Adunări Naţionale.
Sâmbăta trecută, la postul de radio „Vocea Basarabiei” a avut un dialog în direct cu ex-preşedinţii R. Moldova şi României – Mircea Snegur şi Ion Iliescu. „A fost o emisiune consistentă şi polemică. L-am rugat pe Iliescu să confirme, precum a şi făcut-o, întâlnirea noastră pe 20 august 1991 la Bucureşti, atunci când am avut misiunea de a conduce Guvernul R. Moldova în exil, în cazul eşuării proceselor democratice de la noi. Misiunea mi-a fost încredinţată de Consiliul Suprem de Securitate. Am discutat atunci şi despre anularea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov, neavând mandat să discut şi problema Unirii. Preşedintele României mi-a demonstrat cu lux de amănunte situaţia geopolitică complicată în care se afla atunci România. Am tras concluziile de rigoare şi m-am întors acasă profund dezamăgit”, ne povesteşte Ion Hadârcă. Tocmai de aceea, ne spune el, a şi propus ca un semn de completare la ideea Independenţei, imediat după proclamarea ei, să fie proclamat şi Imnul „Deşteaptă-te, române!”. „El a fost parte integrantă a Declaraţiei de Independenţă, a trezirii conştiinţei noastre naţionale. Concluzia este că multe lucruri nu se cunosc, din păcate se duc în uitare, iar unii încearcă să-şi lustruiască rolul în istorie. Tocmai de aceea sunt necesare cât mai multe reveniri, discuţii şi reflectări obiective la ceea ce s-a întâmplat în 20 de ani de independenţă”, ne-a mai spus scriitorul şi deputatul Ion Hadârcă.
