Agenţia pentru inspectarea şi restaurarea monumentelor din subordinea Ministerului Culturii a sesizat Procuratura Generală pe acest caz, invocând încălcarea mai multor articole din legile privind ocrotirea monumentelor, precum şi cea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice. La 18 februarie 2010, procurorii de la Procuratura Generală, CCCEC şi Procuratura Anticorupţie, în interesul statului, au cerut Curţii de Apel Economice anularea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între Agenţia de Proprietăţi Publice (APP) de pe lângă Ministerul Economiei şi ÎCS „Maxelegant” SRL, dar şi anularea documentaţiei „Comisiei de privatizare a încăperilor nelocuibile date în locaţiune”(aflată în subordinea aceluiaşi minister). Totodată, la 23 octombrie 2009, Procuratura Anticorupţie a dispus începerea urmăririi penale pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu de către factorii de decizie ai APP şi a remis cazul CCCEC. Astfel, azi sunt pe rol două acţiuni – una civilă şi alta penală. Procurorii susţin că „nu sunt pasibile de privatizare imobilele care constituie patrimoniul cultural naţional”, iar dreptul de a dispune de monumentele de importanţă naţională este exercitat de Parlament, or, Legislativul n-a permis privatizarea clădirii, nefiind măcar solicitat. Viorel Morari, cel care a instrumentat cazul la Procuratura Anticorupţie, afirmă că „încălcarea este mai mult decât evidentă”, dar este o hotărâre a unui organ colegial şi-i foarte dificil să stabileşti vinovăţia fiecărui membru al Comisiei care a votat pentru privatizare. La această etapă nicio persoană din conducerea APP nu are vreo calitate procesuală, adică nu este bănuită sau învinuită de comiterea infracţiunii.
Privatizare de urgenţă
La 1 februarie 2006, printr-o hotărâre de guvern, clădirea – împreună cu toate acareturile din curte şi terenul aferent – a fost transmisă, cu titlu gratuit, de la balanţa APP la balanţa Ministerului Culturii. Doi ani mai târziu, Întreprinderea cu capital străin „Maxelegant” SRL, înregistrată de doar o jumătate de an la Camera Înregistrării de Stat, solicită Ministerului Culturii clădirile pentru a le restaura şi repune în circuitul social. La 26.12.2008, între cele două părţi a fost încheiat un contract de arendă pe 49 de ani, antreprenorul fiind obligat să plătească anual chiria. Pentru 2009, chiria a fost în valoare de 814.669,63 lei. De asemenea, prin contract, locatarul se obliga să elaboreze documentaţia de proiect necesară restaurării imobilului, iar „în trei ani, să-l restaureze, să-l reconstruiască şi să-l reutileze” în hotel, activităţi care trebuiau să fie coordonate cu Ministerul Culturii.
Peste o altă jumătate de an, la 29 mai 2009, administratorul firmei, Ion Bulgacov, solicită APP „permisiunea de a cumpăra încăperea dată în locaţiune”. În mai puţin de o lună, Ministerul Construcţiilor dispune efectuarea unui control tehnic, iar la 24 iunie 2009 Serviciul de Stat pentru verificarea şi expertizarea proiectelor şi construcţiilor, după verificarea imobilului, afirmă că „starea tehnică a construcţiei este dezastruoasă, iar gradul de uzură fizică a construcţiei a atins valoarea inadmisibilă pentru a fi reabilitat”. La numai o lună de la această verificare, şi cu exact o săptămână înaintea alegerilor anticipate (22 iulie), APP înstrăinează imobilul ÎCS „Maxelegant” SRL, la un preţ derizoriu de 3,3 mln. lei. Comparaţi cifra aceasta cu cea de mai sus – pentru plata chiriei anuale. Actul de privatizare face referire la o şedinţă a Comisiei de privatizare din cadrul Ministerului Economiei, prezidată de directorul APP, Igor Grigoriev, care a avut loc, printr-o ciudată coincidenţă, chiar a doua zi de la inspectarea monumentului – 25.06.2009.
Conform dosarului de privatizare, viceministrul Culturii Ion Munteanu, la 27 mai 2009, şi-a dat acordul pentru înstrăinarea monumentului. „Devizul de cheltuieli pentru restaurarea acestui monument se estimează la peste 50 mln. lei. Lipsa surselor corespunzătoare poate duce pe viitor la pericolul demolării depline (…). În scopul restaurării edificiului respectiv (…), precum şi pentru a optimiza realizarea proiectului (…), privatizarea încăperilor locuibile din complexul bunurilor imobile poate fi realizată în ordinea prevăzută de legislaţia în vigoare (…)”, susţine Munteanu.
Cine sunt noii proprietari?
„Maxelegant” SRL a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat cu doar un an înainte de a privatiza imobilul, la 07.03.2008. Administratorul ei este Ion Bulgacov (a.n. 1976), iar sediul a fost înregistrat într-un apartament de pe bd. Dacia din capitală. În actele păstrate la ministerele Economiei şi Culturii apare şi un oarecare Anatolie Blonschi (a.n. 1979), „juristconsult” al „Maxelegant”.
În timp ce CCCEC încerca să verifice legalitatea privatizării, cei doi angajaţi ai firmei au vândut, într-o săptămână, de trei ori imobilele istorice din centrul capitalei. La 28 octombrie 2009, Blonschi, domiciliat în or. Durleşti pe str. Chimiştilor, îi vinde partenerului său de afaceri Bulgacov „Universal Proiect” SRL, care-i aparţinea şi care fusese înregistrată în noiembrie 2006. La 30 octombrie, „Maxelegant”, asociatul unic al „Universal Proiect”, vinde 100% din capitalul social al ultimei off-shore-ului creat la 29 ianuarie 2009 – „Financial Projects Limited” din Belize. Administratorul off-shore-ului este acelaşi Ion Bulgacov. Acum, pentru prima dată, apare valoarea părţii sociale a „Universal Proiect” SRL – 3,4 mln. lei, exact contravaloarea edificiilor privatizate. Până la această dată, capitalul social al firmei era de 5.400 lei. La 4 noiembrie, „Financial Projects Limited”, adică acelaşi Bulgacov, vinde întregul capital de 3,4 mln. lei al „Universal Proiect” unui alt off-shore din Belize – Compania cu răspundere limitată „Webwest Alliance Ltd”, reprezentat de Carolina Andriuţă (a.n. 1977), domiciliată pe bd. Cuza Vodă din Chişinău. Ultimele două contracte de vânzare-cumpărare au fost autentificate de notarul Tatiana Ungureanu. Este mai mult decât evident că în spatele acestor tineri stă altcineva. Cine a cumpărat totuşi clădirea din centrul capitalei?
În interesul partidului
Curios: în aceeaşi şedinţă a comisiei de privatizare, din 25 iunie 2009, au fost privatizate două sedii pe care PCRM le închiria în Râşcani şi Ocniţa, precum şi baza de odihnă „Ciaika” de la Molovata Nouă, r-l Dubăsari. Despre cea din urmă, TIMPUL a scris vara trecută, menţionând „Fabrica de milioane a lui Igor Dodon” de la Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică, de pe lângă Academia de Ştiinţe şi Ministerul Economiei. „Ciaika” a aparţinut, timp de 40 de ani, Institutului şi a fost înstrăinată SRL-ului „Avicomaro”, care, potrivit investigaţiilor noastre, aparţine unui cumătru de-al lui Dodon – Valeriu Verdeş. Ulterior, pentru a i se pierde urmele, ca şi în cazul monumentului din centrul Chişinăului, baza de odihnă a fost vândută de două ori altor firme. Şi în acest caz privatizarea s-a făcut fără ştiinţa şi acceptul IEFS, fără a organiza un concurs public, la un preţ mult mai mic decât valoarea estimată de contabilitatea instituţiei. Potrivit unor surse, care au dorit să-şi păstreze anonimatul, directorul APP de pe lângă MEC de la acea vreme, Igor Grigorev, care a prezidat aceste privatizări dubioase, este un alt cumătru al lui Dodon.
Imobilul din str. Bucureşti 62 a fost construit în anii ’70 ai secolului XIX, după proiectul arhitectului A. Bernardazzi, şi mai este cunoscut drept conacul urban Râşcanu-Derojinski sau palatul Grinfeld Daculov Râşcanu. A aparţinut nobilei Ecaterina Alexandrovna Râşcanu-Derojinski. În anul 1950, clădirea a fost reconstruită, după care aici a fost sediul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, apoi al Societăţii „Ştiinţa” (o secţie a Comitetului Central, care se ocupa cu propaganda sovietică şi de partid). La sfârşitul anilor ’80, clădirea a fost transferată Direcţiei unificate a Filarmonicii şi Palatului Naţional. În 1992, s-a efectuat o expertiză tehnică a construcţiei cu scopul de a deschide aici o filială a Filarmonicii de Stat. În 1996, clădirea era în gestiunea Direcţiei de deservire a corpului diplomatic de pe lângă Ministerul Afacerilor Externe, care, la fel, a comandat o expertiză tehnică. Trei ani mai târziu, MAE, în baza unei alte hotărâri de guvern, transmite cu titlu gratuit imobilul Camerei de Comerţ şi Industrie. La acea vreme se efectuau lucrări de reparaţie şi reconstrucţie. Clădirea principală are subsol, parter şi etaj; o sală de festivităţi mare şi mai multe birouri. Complexul mai include alte două imobile – un garaj şi o clădire administrativă. Suprafaţa totală privatizată este de 2.924,3 mp; la sol – 1.766,3 mp şi un teren aferent de 0,342 ha.
