În 10 aprilie, 1913, Alexei Mateevici îi scria din Kiev lui Ioan Bianu. Autorul imnului Moldovei se prezintă astfel: „Sunt român din Basarabia, „studențesc“ la Academie de la 1910, când am absolvit Seminarul din Chișinău”. Iar mai apoi atrage atenţia asupra unui lucru, care ar trebui să ne dea de gândit: „rușii cred că „români” și „moldoveni” sunt două vițe cu totul deosebite”.
Am redat citatul din scrisoarea lui Mateevici ca să subliniez o convingere pe care şi eu o împărtăşesc: nu cred că suntem două etnii, chiar dacă facem parte din două state şi, deci, avem cetăţenii diferite. Cred ca şi Alexei Mateevici că alţii, străini de neamul nostru, vor să ne bage în cap că: „români” și „moldoveni” sunt două vițe cu totul deosebite.
Odată lămurită părerea lui Mateevici despre el şi poporul din care vine, putem vorbi despre modul în care s-a realizat recensământul din 2004. Şi pentru exemplificare voi folosi două întâmplări de la recensământ.
Primul caz e din familie. Mama soţului meu s-a declarat de etnie română, însă persoana responsabilă cu completarea formularului i-a „explicat” că afirmaţia ei nu coincide cu datele din buletin, unde stă scris „cetăţenie moldovenească”. Bineînţeles că mama-soacră face diferenţa între etnie şi cetăţenie, dar cei mandataţi de stat au refuzat să vadă diferenţa. Concluzia: „N-am avut încotro, a trebuit să las după ei”.
Al doilea caz, situat undeva între râs şi plâns, e cel al unui prieten care a lipsit de acasă când s-a făcut recensământul. El însă şi-a instruit părinţii să îl treacă de etnie română. După ani de zile, când i s-a născut un fiu, au apărut problemele. Organele abilitate refuzau să îl recunoască pe nou-născut de etnie română pe motiv că ambii părinţi sunt moldoveni. Prietenul nostru s-a dus la Biroul Naţional de Statistică şi a cerut o adeverinţă care să certifice că e român, conform ultimului recensământ. Răspunsul l-a lăsat cu gura căscată: „Sunteţi moldovean”. Ajuns acasă, şi-a luat părinţii la întrebări. Explicaţia a lămurit totul: da, ei l-au declarat român, da, responsabilii l-au scris român – însă cu creionul.
Am spus aceste lucruri nu ca să conving pe cineva să se declare de etnie română, ci vreau să fim conştienţi că e dreptul nostru să ne fie înregistrată corect etnia: nu permiteţi altora să vă explice în ziua recensământului că nu puteţi fi români, nu le permiteţi să vă scrie datele cu creionul. E dreptul dumneavoastră şi dacă nu vă este respectat acest drept, să o spuneţi public. Cei care sunt plătiţi de stat să vină la uşa noastră trebuie să completeze un formular, nu să ne înveţe ceea ce ştim de la buneii noştri: cine suntem noi.
