Nu mai încape nicio îndoială că Rusia are mari interese în această parte a Europei şi că şi-ar dori să folosească Republica Moldova în confruntarea sa tot mai evidentă cu Occidentul.
În mai toate ţările civilizate ale lumii există acorduri (nescrise) între partide, astfel încât, oricine ar veni la guvernare, să nu fie atinse priorităţile de bază ale statului, pentru a nu împiedica buna lui dezvoltare. Aceasta este şi o garanţie că ţara respectivă nu-şi va revizui obiectivele primordiale odată cu schimbarea puterii în general sau odată cu accederea în funcţie a unor factori de decizie. Astfel, partidele fac dovada ataşamentului lor faţă de interesele ţării şi ale cetăţenilor, iar nivelul de dezvoltare avansat la care ajung aceste state se datorează în mare parte nu transformărilor generate de partidele ce ajung la putere, ci consecvenţei în acţiuni a factorilor de decizie, indiferent ce forţe politice reprezintă.
Mi-aş fi dorit mult ca şi în Republica Moldova să fie acum o situaţie similară celei descrise mai sus, dar, din păcate, unele dintre partidele ce au o anumită pondere pe scena politică moldovenească nu sunt atât de independente în acţiuni, cum ar părea la prima vedere. Nu este un secret pentru nimeni că avem forţe politice care sunt total supuse Kremlinului, însă avem şi forţe politice care intenţionat divizează societatea, creând iluzii şi aşteptări false, pentru a obţine anumite dividende politice. Aceste forţe, înţelegând perfect că Republica Moldova poate avea un viitor prosper doar fiind un stat unitar, integru, stabil, cu adevărat independent şi integrat în Uniunea Europeană, servesc alegătorilor gogoşi despre efectele „benefice” ale unei eventuale federalizări, despre viitorul „luminos” în structurile euro-asiatice întemeiate de Rusia. Anume aceste forţe şi prezintă un enorm pericol pentru Republica Moldova, pericol care, odată cu apropierea alegerilor prezidenţiale, trezeşte o mare îngrijorare.
Ar fi naiv să credem că putem determina respectivele partide să-şi modifice comportamentul, cu atât mai mult că până la alegerile prezidenţiale a rămas cam puțin timp. De asemenea, ar fi naiv să credem că ele pot ieşi din captivitatea şi dependenţa în care se află şi ajunge în situaţia în care să-şi decidă singure strategia, fără a fi influenţate de Moscova. Totuşi, câte ceva se poate de făcut pentru a diminua din eventuala influenţă nocivă pe care respectivele partide o pot exercita asupra alegătorilor în preconizatul scrutin prezidenţial, punând în pericol viitorul Republicii Moldova. Iar logica de care trebuie să ne conducem în acest caz e simplă: noi nu vom încerca să determinăm schimbarea comportamentului acestor forţe politice, ci ne vom strădui să-i ajutăm pe oameni să înţeleagă cât de riscant este pentru ei şi pentru ţară, în general, să susţină diverşi aventurieri politici. Iar cea mai bună metodă în acest sens ar fi elaborarea unui pact ce ar include priorităţile naţionale şi care va fi propus partidelor, candidaţilor în alegeri, spre semnare.
Respectivul pact ar urma să conțină angajamente clare pe care ar trebui să şi le asume fiecare candidat: păstrarea vectorului extern al ţării (integrarea europeană); respectarea principiului constituţional de stat unitar (neacceptarea federalizării Republicii Moldova); continuarea demersurilor în vederea retragerii trupelor şi armamentului rusesc din Republica Moldova; sprijinirea relaţiilor de bună vecinătate cu România şi Ucraina (neadmiterea, sub influenţa Rusiei, a tensionării respectivelor relaţii); promovarea reformelor ce ar conduce la transformarea ireversibilă a Republicii Moldova într-un veritabil stat de drept; neatentarea la libertatea presei, libertatea justiţiei, la principiul autonomiei locale; nedivizarea societăţii pe criterii etnice, lingvistice, geopolitice cu scopul de a obţine dividende politice; nediscriminarea cetăţenilor pe principii politice; combaterea oricăror tentative cu caracter separatist etc.
M-am referit doar la câteva angajamente pe care ar trebui să şi le asume candidaţii la funcţia de preşedinte, semnând acest pact. Desigur, lista poate fi completată şi ea ar putea fi chiar elaborată cu concursul organizaţiilor societăţii civile. Aceasta pentru a exclude eventuale acuzaţii că o anumită forţă politică sau un anumit politician a promovat doar angajamentele ce-l favorizează.
Evident, nu e cazul să ne facem iluzii şi să credem că un astfel de pact va fi semnat de către toţi candidaţii la funcţia de preşedinte. Dar anume în asta şi constă esenţa exerciţiului respectiv – nesemnarea unui pact ce ar prevedea priorităţile naţionale ale Republicii Moldova de către un candidat oarecare va arăta cu ce intenţii vrea să vină acesta în fruntea statului. Oamenii vor înţelege ce scopuri are el în realitate, de interesele cui se conduce şi ce impact pot avea acţiunile unui astfel de şef de stat asupra ţării, asupra fiecărui cetăţean.
Nu-mi asum „paternitatea” acestei idei şi voi fi bucuros dacă ea va fi preluată de societatea civilă, căci, ferma mea convingere este că anume din această direcţie trebuie să vină iniţiativa. Doar aşa ea va avea credibilitate maximă şi vor creşte şansele să fie semnată de un număr cât mai mare de viitori candidaţi la Preşedinţia ţării. Până la urmă, contează ca această idee să prindă un contur real şi să ne ajute să evităm sau să diminuăm pe cât va fi posibil eventuale riscuri și pericole pentru viitorul Republicii Moldova, pentru viitorul fiecăruia dintre noi.
Veaceslav Untilă, deputat, vicepreședinte al Partidului Liberal
