Diferitele crize din jurul statutului Berlinului, fosta capitală a Reich-ului german divizată de Cortina de fier, ca şi criza din Cuba în toamna anului 1962, sunt ilustrate prin formula filosofului şi publicistului francez Raymond Aron ‘Războiul imposibil, pacea improbabilă’.
Aceasta nu împiedică fiecare mare putere să atace aliaţii celeilalte sau să fie atacată de aceştia, nici conflictele între vasalii uneia sau alteia. Este una din caracteristicile care disting războiul ‘rece’ de războiul ‘fierbinte’. Această caracteristică se regăseşte astăzi în Siria.
Ceea ce se întâmplă în Siria de când aviaţia rusă a început să-i bombardeze pe ‘terorişti’ seamănă puternic cu scenariul Războiului rece. Ideea că există o ‘comunitate internaţională’cu aceleaşi obiective şi aceiaşi adversari este o ficţiune, consideră autorul articolului.
Desigur, coaliţia formată în jurul SUA şi Rusia sunt aşteptate să atace Daesh (acronimul arab pentru Statul Islamic). Dar primele bombardamente ruseşti au vizat cu prioritate grupările armate, islamiste sau nu, care luptă împotriva regimului preşedintelui Bashar al-Assad. Chiar dacă într-o a doua etapă au lovit poziţiile Statului Islamic.
În timp ce toată lumea este de acord că războiul împotriva Statului Islamic nu poate fi câştigat fără un angajament cu trupe la sol, ruşii şi aliaţii lor au un avantaj faţă de Occident. Chiar dacă aceştia din urmă împărtăşesc cu ruşii refuzul de ‘cizme în teren’, Putin poate conta pe sprijinul luptătorilor iranieni, care deja sunt în Siria împreună cu acoliţii lor din Hezbollahul libanez – în total aproximativ 7.000 de persoane. Pe de altă parte, în afara kurzilor peshemerga şi a armatei irakiene, care încearcă să se reorganizeze, şi care de asemenea este gata să se coordoneze cu ruşii şi iranienii, Occidentul are dificultăţi în a-şi mobiliza aliaţii din Golf.
Putin a reuşit să-i antreneze pe occidentali şi, în special, pe americani într-o confruntare indirectă, potrivit Slate.fr. Riscul unui incident direct între aviaţiile rusă şi americană în spaţiul aerian aglomerat nu este de neglijat. Oficiali militari din cele două ţări trebuie să rămână în contact pentru a se informa asupra planurilor de zbor sau a-şi coordona acţiunile. O ‘gafă’ este întotdeauna posibilă. Situaţia poate deveni incontrolabilă dacă ruşii, care au livrat rachete sol-aer sirienilor, vor stabili o zonă de interdicţie aeriană deasupra Siriei, ceea ce ar limita libertatea de acţiune a aviaţiei aliate.
Este probabil că ambele părţi vor încerca să evite ridicarea mizelor până la extreme. Deşi, Putin este pe cale să reuşească acolo unde a eşuat parţial în Ucraina: angajarea într-o încleştare cu SUA, în scopul de a ridica statutul Rusiei. În Ucraina, Occidentul a refuzat o confruntare militară, chiar şi indirectă, cu acoliţii Moscovei în estul ţării, evitând să livreze arme guvernului de la Kiev.
În Siria, toate părţile sunt prezente pe teren. Rezultatul este incert. Ipoteza optimistă este că fiecare caută să-şi îmbunătăţească jocul pentru marea negociere finală. În ipoteza pesimistă, partea cu mai puţine scrupule, care nu este constrânsă de opinia publică sau de autorităţile parlamentare, caută o aventură externă pentru a-şi legitima puterea, forţându-şi atuurile până la limită. În acest joc, Vladimir Putin are un avantaj asupra adversarilor săi occidentali, concluzionează Slate.fr.
Sursa: radiochisinau.md
