Trebuie să ne pătrundem de cruzimea unui adevăr: dacă am semnat Acordul și ne-am apucat să facem din Moldova o țară europeană – dacă vrem cu adevărat asta! – trebuie să ne recăpătăm conștiința de stăpâni și să scăpăm de mentalitatea de slugi la alte împărății și de năravul nostru umilitor de a ne comporta ca niște paraziți handicapați cărora toți ne sunt datori și trebuie să ne dea.
Nimeni nu ne datorează nimic și nimeni nu ne va da nimic!
Așa cum nimeni niciodată nu va putea muta Moldova în altă parte și ea va rămâne pururi aici, tot așa nimeni niciodată nu va veni aici să ne facă țara frumoasă și bogată; nimeni niciodată nu va veni aici să verse sânge pentru țara noastră; nimeni niciodată nu va veni aici pentru a ne mătura gunoiul din prag; nimeni niciodată nu va veni aici să voteze în locul nostru; nimeni niciodată nu va veni aici să vorbească limba română în locul nostru; nimeni niciodată nu va veni aici să fie români în locul nostru; nimeni niciodată nu va veni aici să are și să semene în locul nostru; nimeni niciodată nu va veni aici să aibă demnitate în locul nostru; nimeni niciodată nu va veni aici să învețe carte și să fie deștepți în locul nostru…
Da, sunt amatori de a veni aici, dar au venit ,vin și vor veni acei care culeg ce am semănat noi, cei care smântânesc oalele noastre, cei care votează în locul nostru.
Ne plângem pe dodonii care ne trag într-o direcție opusă Europei, dar cine sunt ei? Ei nu-s nici ruși și nici extratereștri, ei sunt moldoveni get-beget, care s-au născut aici și au crescut împreună cu noi; dodonii sunt rodul lașității și indiferenței noastre și ei vor exista atâta timp cât noi vom fi lași și indiferenți.
Ne plângem pe politicieni că sunt hoți; da, sunt hoți, dar ei sunt rodul minții și votului nostru.
Astfel, problema e simplă: dacă ne asumăm la modul cinstit și responsabil această Moldova, trebuie să ne-o asumăm ca pe o țară a noastră, care trebuie regândită și rezidită, dar nu ca pe o văcuță de muls sau ca pe o gară – și să ne-o asumăm cu conștiința de stăpân, dar nu de mulgător hulpav, de rob sau de pasager care trece prin această gară.
Așadar, avem o linie de start, de unde putem porni: avem Moldova, acum ne mai trebuie moldovenii.
