Acest fapt, trebuie respectat. Dacă nu ești apt să produci ceva original, ceva ce ar putea satisface pe deplin atât spectatorul, cât și pe participanții: folosește-te de unul dintre modelele existente care îi sunt clare publicului larg și nimeni nu te va judeca. Oxana Buga în articolul său a evidențiat necesitatea de a regiza ceremonia, e o idee bună, însă, în primul rând, trebuie ca organizatorii să accentueze lucrurile prioritare. Începând de la programul ceremoniei.
Deschidem programul serii, le iertăm redactorilor greșelile ortografice (nu de alta, dar nici ei nu sunt filologi), apoi vedem: 40 de nominalizări. Unde s-a mai văzut o asemenea generozitate! și apare întrebarea: Care sunt premiile de bază? Cine merită atenție din partea spectatorului? Mulțumesc Rusandei Curca pentru selectarea ”Celor mai importante premii” însă acest lucru nu trebuie să-l facă un critic independent, ci organizatorii ceremoniei. Cea mai importantă și cea mai mare problemă a Galei din acest an este lipsa obiectivității, din cauza cărei a suferit cât telespectatorul, atât și imaginea UNITEM-ului , ne mai vorbind de prestigiul artei teatrale din Moldova în fața spectatorului.
Nu vorbesc despre obiectivitatea juriului, alții au atins această temă înaintea mea, dar și juriul are adânc în suflet un loc în care se depozitează rușinea. Ceremonia a fost transmisă în direct de Moldova 1, și puținii telespectatori care, posibil, au fost intrigați cum stau lucrurile în teatrul contemporan din țara lor, au urmărit.. două minute de celebrare a morților și au privit niște poze care nu-i vorbesc despre nimic, înmânarea unui șir din 11 medalii ”în numele cuiva, nu știu pentru ce merit”, înmânarea premiilor, nu se știe pentru ce, din partea președintelui uniunii teatrale, care, pe semne, crede că le face onoarea colegilor săi acordând-le premiul din numele său. Premiile din partea unor companii și a unor partide înmânate, pe semne, cunoscuților săi din teatru.. fiindcă altă explicație nu-i pot găsi acestui fenomen. Acel telespectator care a avut răbdare să privească asemenea acțiuni absurde și plictisitoare, nu a avut ocazia să afle – totuși care este cel mai bun spectacol al anului, întrebarea care, tot ce e posibil, l-a motivat să urmărească întregul eveniment.
Din alt punct de vedere – ce-nțelege telespectatorul în teatru? Domnul Sandu Grecu, președintele UNITEM, nu poartă vina față de telespectator, dumnealui i-a preîntâmpinat la începutul ceremoniei pe artiști să fie mai succinți în vorbe pentru a se încadra în timpul acordat de postul M1 evenimentului. Însă tot dumnealui, ca inițiator al acestei ediții numărul 13 a Galei nu s-a încordat să arate telespectatorului citez: ”un spectacol fastuos care valorifică arta teatrală, îi celebrează valorile și o aduce în atenția publicului”. Ce valori am celebrat? De ce valori dispune arta teatrală contemporană din Republica Moldova? Conform denumirii medaliilor și începutului ceremoniei, Arta Teatrală din Moldova dispune de valoarea celebrării celor care au decedat, cu tot respectul față de ei, dar cu ce-au păcătuit acești oameni dacă elevii lor, generația matură a oamenilor de teatru nu poate spune obiectiv în fața întregii țări ”Veniți dragi compatrioți la spectacolul Hronicul Găinarilor montat de Petru Hadârcă la Teatrul National Mihai Eminescu! E cel mai bun spectacol din anul 2013 – 2014”. Asta îl interesează pe omul simplu: care a fost cel mai bun actor, actriță, regizor, pictor, etc. Omul vrea să știe ce are, nu ce-a pierdut. Însă organizatorii Galei Premiilor UNITEM cred că celebrarea morților în direct e mai importantă. Fățărnicie! Morții se celebrează la biserică. Pe acești oameni mari trebuie să-i ținem minte noi, oamenii de teatru, însă și noi putem doar presupune cine au fost ei fiindcă, în mare parte, arhiva UNITEM a fost risipită.
Vorbesc despre obiectivitate în redarea evenimentului, însă ar trebui să încep articolul cu critica organizării premiilor de bază. În ediția a 13-a a Galei Premiilor UNITEM a fost luată decizia de a acorda pe lângă premiul de bază pentru rolul principal, de exemplu, un al doilea premiu, care valorează o doime din premiul principal, și i se oferă unui nominalizat ca premiul de încurajare, să înțeleg, sau ”apreciem creația ta ca o doime din creația premiantului de bază” – așa rezultă. Pe baza acestei decizii și salariul unui astfel de premiant poate fi plătit pe jumate, adică, creația lui valorifică doar o doime din creația perfectă. S-a întâmplat și la Premiul Europa – Teatrului să fie aleși doi câștigători, însă premiul se împărțea la doi, și valoarea premiului, cât și a premianților, nu se diminua.
Acum să ne oprim la organizarea juriului. Despre cumătrism în organizațiile de stat a Republicii Moldova, și anume a UNITEM-ului se vorbește în alte articole și comentarii la ediția din 2014 a Galei Premiilor, vreau să atrag atenția la organizarea vizionării spectacolelor de către juriul și la ceea ce pierd organizatorii din cauza imperfecțiunii acesteia. Juriul constă din două echipe: juriul de selecție și juriul final. Procedura de înaintare a spectacolului la participare în Gala premiilor UNITEM este următoarea: direcția teatrului decide care dintre spectacolele produse în decursul anului este demn să participe în concurs, și, fiindcă membrii juriului din oarecare motive nobile n-au putut vedea spectacolul, el trebuie să fie jucat special pentru juriu. Și dintr-o dată se exclude majoritatea spectacolelor, printre care sunt și spectacolele demne de premiu, dar, care nu pot fi jucate din cauza lipsei unui actor pe o perioadă scurtă, sau din cauza supraîncărcării graficului unui anumit teatru, căci repertoriul teatrului nu întotdeauna poate fi schimbat după dorința juriului, etc. Primul juriu a vizionat spectacolele, nominalizările sunt făcute, și se apucă de lucru juriul numărul doi, care, de asemenea, din oarecare motive de dezinformare, sau etc. nu a privit spectacolele nominalizate. Și fiecare teatru e nevoit, dacă vrea să participe în Gală, să caute timp în care și membrii juriului, și repertoriul pentru luna curentă să permită vizionarea repetată a spectacolului de juriul final. La acestea se mai adaugă faptul că majoritatea membrilor participă și ei în concurs cu spectacolele sau rolurile lor, ei nu pot expune părerea sa față de propria-i creație, însă faptul în sine servește la descreșterea obiectivității rezultatelor.
Sper ca lecția din ediția a 13-a să nu servească organizatorilor Galei Premiilor UNITEM ca o descurajare, ci să aducă roade bune în următoarele ediții. Vreau ca partea publică a acestui eveniment să fie demnă artei teatrale contemporane din țara noastră și artiștii să se mândrească cu orice nominalizare și orice premiu. Ca spectatorul să aibă posibilitatea de a ști cine e cel mai bun și juriul să poarte responsabilitatea în fața publicului teatral, și nu în fața colegilor de lucru. Vreau ca teatrul să înflorească în țara noastră și apoi să aducă roade.
sursa. Novicov Evgheni
