(William Moser, ambasadorul SUA)
„Conflictul transnistrean ar putea fi soluţionat doar între cele două părţi. Acţiunile unilaterale nu ajută şi pun în pericol soluţionarea paşnică a acestui conflict. Părţile trebuie să reducă tensiunile şi să înţeleagă că trebuie să locuim într-un spaţiu comun. Vom insista ca părţile să discute, să continue dialogul şi să vadă ce pot face ca să îmbunătăţească viaţa cetăţenilor de pe ambele maluri ale râului Nistru. (…) În anii ’90 eram un ambasador tânăr când toţi din Germania credeau că zidul Berlinului va dura o viaţă. Noi nu avem o astfel de barieră între regiunea transnistreană şi Moldova. Astfel, acest conflict ar putea fi rezolvat. Nu trebuie să pierdem speranţa că acest lucru este posibil. Negocierile în formatul „5+2” sunt viabile, părţile trebuie să discute între ele. Întâlnirile dintre Carpov şi Ştanski sunt un semn încurajator. Cred că ambele lucruri pot fi făcute în acelaşi timp, şi unificarea ţării, şi apropierea de Uniunea Europeană”.
Dacă va fi Kosovo, de ce să nu fie și Transnistria?
(Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române)
Oricât am încerca noi, cu toate sofisticăriile posibile, să arătăm că nu există nicio legătură între ele (Transnistria și Kosovo), este evident că în momentul în care Kosovo va deveni independentă, iar Serbia va dobândi un statut mai apropiat în parcursul euroatlantic decât are în acest moment, tocmai ca urmare a recunoașterii cedării Kosovo, atunci sigur se va pune următoarea întrebare: Dacă sârbii au renunțat la o provincie pe care oricum nu o controlau pentru a obține ceva mai bun în schimb, de ce n-ar face-o și R. Moldova?
Senzația mea este că în momentul în care se va recunoaște Kosovo, cu sau fără voia României întrebarea care s-a pus, „cedarea de teritorii pe care nu le controlezi în schimbul dobândirii a ceva mai bun?”, se va pune și la Chișinău.
Să nu dăm cioara din mână…
(Corneliu Ciurea, analist politic)
„Un scenariu kosovar înseamnă pentru RM, că renunţăm la Transnistria, iar UE ne va da mai puţin decât i-a dat Serbiei. Apare problema morală de ce renunţăm şi negociem teritoriul nostru. Dăm cioara din mână pe cocostârcul din cer. Noi nu putem accepta asemenea gen de târguri. Transnistria este a Republicii Moldova legal. Atâta timp cât Transnistria nu e recunoscută, este parte a Moldovei. „Guvernul Leancă şi Filat spun că integrarea europeană este prioritară, iar reintegrarea ţării este secundară. Guvernarea noastră ar dori să tragă o frontieră imaginară pentru a uita de Transnistria şi a nu avea această problemă care permanent a existat. Această problemă complică eurointegrarea”.
Ce poate face Armata Națională?
Vitalie Marinuța, ministru al Apărării: „Suntem gata să dăm riposta cuvenită unui atac din partea forțelor transnistrene”
Valeriu Pleşca, ex-ministru al Apărării: „Este iraţională declaraţia lui Marinuţa. E absurdă. Chiar şi un expert în domeniu a spus asta. Nu pot 3.300 de ostaşi să dea o ripostă militară agresorului de pe Nistru. Nu îmi închipui cum să stea cu soldaţi de 18-19 ani să apere integritatea ţării. Nu este pregătită Armata Naţională la moment”.
