– Dincolo de beneficiile de ordin pur tehnic, liberalizarea regimului de vize a oferit cetăţenilor şansa de a se simţi liber. Este o mare oportunitate pentru dezvoltarea ţării, fiindcă mobilitatea oamenilor ne ajută la dezvoltarea relaţiilor economice, creşterea nivelului de instruire şi a competitivităţii angajaţilor. Mai ales pentru tineri s-au deschis mai multe posibilităţi.
– Cât de dificil a fost pentru Macedonia să obţină regim fără vize cu UE?
– Nu a fost simplu, dar nici foarte dificil. Şi asta pentru că, pe lângă eforturile instituţiilor de stat, am avut un sprijin public foarte mare, a existat o mobilizare importantă a tinerilor, a societăţii civile. Încă în 2001, un grup de studenţi a desfăşurat acţiunea: „Nu! zidului pentru Macedonia”, pentru a cere circulaţia liberă în Europa. Totodată, procesul principal, complicat şi anevoios pe alocuri, s-a derulat în administraţie. A fost nevoie de reforme structurale în cadrul ministerelor, unele chiar dificile – de exemplu, la Interne, care erau foarte conservative şi ezitau să accepte provocările. Foarte importantă a fost comunicarea interministerială şi transparenţa acţiunilor, dar şi faptul că a existat un grup de oameni în administraţie, aşa-numitul nucleu, care ştia cum recomandările UE să le transforme în politici. Am pregătit terenul şi, la momentul lansării procesului de asociere la UE, am venit cu argumente forte, ce vorbeau în favoarea noastră.
– Şi argumentele Moldovei care ar fi?
– Un argument important e cel moral şi istoric: RM este o ţară europeană şi cetăţenii ei au dreptul să se bucure de drepturile depline ale unor cetăţeni europeni. Dar nu este suficient şi acest argument trebuie sprijinit de rezultate concrete. Progresele şi succesele evidente nu vor putea fi ignorate de comunitatea europeană. Integrarea europeană trebuie să fie o prioritate naţională nu doar în declaraţii, ci şi în fapte, să se facă o monitorizare permanentă şi o evaluare corectă. În Macedonia aveam reuniuni săptămânale în care miniştrii, şefii de agenţii sau de alte structuri raportau punctual progresele din acea săptămână. Asta dădea greutate procesului şi accelera lucrurile. Şi nu aşteptam neapărat ca UE să ne evalueze – prima evaluare am făcut-o noi înşine şi am trimis-o Bruxellesului. Totodată, e important să mediatizaţi succesele şi să faceţi lobby la Bruxelles şi în toate capitalele UE.
– Care au fost problemele cele mai dificile pentru Macedonia? În cazul Moldovei, ar putea fi Transnistria un obstacol?
– Cea mai dificilă a fost crearea grupului de coordonare a procesului de liberalizare a vizelor. A fost destul de greu să adoptăm unele decizii la nivel politic, inclusiv unele legi care provocau reacţii controversate în societate, cum ar fi reglementările anti-discriminare în raport cu minorităţile sexuale. Nu a fost uşor nici să convingem populaţia de succesul acestui proces, multă lume era foarte sceptică. Sfatul meu pentru RM e ca toate deciziile şi acţiunile să fie cât mai transparente, argumentate, mediatizate atât în ţară, cât şi în exterior, pentru a câştiga încrederea cetăţenilor, dar şi a UE. Cât priveşte problema transnistreană, trebuie să convingeţi structurile UE că aceasta nu este un obstacol în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate.
– Cât de costisitor a fost procesul şi care a fost valoarea suportului oferit de UE?
– Când e vorba de integrarea europeană şi liberalizarea vizelor, publicul este foarte deschis şi poţi motiva uşor cheltuielile, dacă se văd rezultatele. Macedonia a anticipat multe reforme cerute de UE, pe care le-am implementat din resurse bugetare până a obţine acordul de asociere. Mă refer la securizarea frontierelor, a documentelor de identitate, la combaterea traficului de fiinţe umane etc. Ulterior au venit şi fonduri europene, desigur.
– Cum credeţi, noi când reuşim să obţinem acest regim liberalizat de vize?
– Este greu să fac prognoze. Dar aveţi aproape toate ingredientele succesului: dorinţă şi determinare politică, sprijin public în ţară, susţinere din partea Bruxellesului. Rămâne să adunaţi cât mai multe rezultate pentru a convinge.
