Un dialog periculos
Cu doua zile inainte de alegeri am scris un editorial intitulat „Duminica alegem tara in care vom trai luni”. Ce am ales, vedem foarte bine azi: o tara al carei presedinte incendiaza principalele institutii ale statului, apoi arunca vina pe seama Opozitiei si, ca sa „restabileasca ordinea”, trimite hoardele de politie sa opereze arestari in masa a copiilor.
Astfel intelege Voronin sa asigure „stabilitatea” in RM. Deocamdata, i-a reusit – dupa 5 aprilie el a instaurat stabilitatea instabilitatii, a haosului si a fricii generalizate. Ca si pana la 5 aprilie, principalele institutii ce asigura stabilitatea instabilitatii sunt Politia si Televiziunea – prima cu bastonul, a doua cu minciuna. Infricosat de atata stabilitate, cetateanul sta inchis in casa si se teme sa iasa afara, ca sa nu fie inhatat si bagat la puscarie. Dupa revolta populara de marti, stabilitatea a fost reinstaurata si in tara s-a facut din nou liniste…
In situatia creata, trebuie sa privim din alta perspectiva rezultatele scrutinului din 5 aprilie. Indiferent cum se va incheia initiativa Opozitiei de a contesta rezultatele alegrilor, opinia mea subiectiva e ca alegerile din 5 aprilie au fost, totusi, castigate de Opozitie. Mai ales, daca ne amintim in ce conditii s-a desfasurat campania: sa adune votul a aproape o jumatate din populatie in situatia cand Opozitia a fost non-stop hartuita, discreditata, lipsita de acces la televiziune s.a.m.d., pe cand Puterea a avut la dispozitia sa toata resursa administrativa, politia, securitatea s.a.m.d… cele 41 de mandate obtinute sunt, de fapt, un castig.
Razboiul declarat saptamana trecuta de catre Voronin Opozitiei, societatii civile, copiilor si tineretului nu a mai lasat loc pentru dialog intre Putere si Societate. Deoarece, insa, comunistii nu vor putea guverna cu 60 de mandate, nu este exclus ca, in urmatoarele zile, sub presiunea organismelor internationale, sa incerce sa dreaga busuiocul si sa caute „consens” cu Opozitia, ca in 2005. Acum, cheia de la portita prin care comunistii vor incerca sa se mentina la putere e in buzunarul de la piept al Opozitiei. Cheia e acel mandat – unul singur! – care nu-i ajunge lui Voronin sa-si instaleze succesorul in fotoliul prezidential. E o situatie unica si o sansa unica de a da peste cap planurile comunistilor. In 2005 lui Voronin i-a reusit sa amageasca Opozitia ca sa-l voteze in numele consensului national si al stabilitatii. Va reusi Voronin sa gaseasca un deputat, din cei 41 ai Opozitiei de azi, care sa-i dea votul? Va reusi Voronin sa convinga actuala Opozitie sa conlucreze cu partidul de guvernamant in numele unei noi stabilitati si al unui nou consens national? Va rezista Opozitia ispitei de a nu accepta niste functii in schimbul colaborarii cu comunistii? Este pregatita sa nu repete statutul fostei Opozitii – o opozitie moarta?
Pun aceste intrebari deloc intamplator. Daca si actuala Opozitie va da dovada de traditionala slabiciune politica moldoveneasca si va accepta un dialog cu Puterea, schimbarea visata nu va mai avea loc. Orice dialog al Opozitiei cu actuala Putere este periculos pentru evolutia politica a RM spre democratie, fiindca un asemenea „dialog” convine numai regimului, pentru a-i asigura viabilitatea si… stabilitatea.