Operațiunea a rezultat în eliminarea unor figuri cheie: generalul Hossein Salami, comandantul Gărzii Revoluționare, și Mohammad Bagheri, șeful Statului Major al Forțelor Armate iraniene.
Iranul a ripostat imediat cu peste 100 de drone lansate către Israel, în timp ce ayatollahul Khamenei a promis o „pedeapsă dură”. Agenția Internațională pentru Energie Atomică a confirmat că instalația de la Natanz a fost lovită și monitorizează nivelurile de radiații.
Eliminarea lui Mohammad Bagheri reprezintă o lovitură critică pentru Rusia, întrucât acesta superviza ramurile armatei iraniene care furnizau drone Moscovei. Iranul a devenit un furnizor militar crucial pentru Rusia, livrând drone Shahed și alte sisteme de armament pentru războiul din Ucraina.
Perturbarea lanțurilor de aprovizionare
Un conflict regional extins ar limita capacitatea Iranului de a continua să servească drept furnizor militar pentru Rusia. Teheranul ar putea solicita mai mult sprijin de la Moscova tocmai când aceasta are capacități limitate să-l ofere, fiind concentrată pe războiul din Ucraina.
Oportunități pentru China
Escaladarea din Orientul Mijlociu ar putea amplifica influența Chinei în regiune în detrimentul Rusiei. În timp ce Putin încearcă să se poziționeze ca mediator în Orientul Mijlociu, un conflict extins ar putea deraia aceste planuri, permițând Chinei să-și consolideze rolul de pacificator regional.
Perspective de escaladare
Experții anticipează că Iranul va răspunde cu o operațiune de represalii la scară largă, potențial implicând proxies regionali pentru a copleși sistemul Iron Dome israelian. Această escaladare ar putea transforma conflictul într-un „război regional mai larg”, cu implicații directe pentru stabilitatea globală și pentru războiul din Ucraina.
Atacul israelian marchează aplicarea Doctrinei Begin pentru a treia oară în istorie, după Irak (1981) și Siria (2007), dar de această dată cu riscuri de escaladare incomparabil mai mari.
Israelul rămâne unica democrație funcțională din Orientul Mijlociu, o realitate care îi conferă legitimitatea morală și politică de a-și apăra interesele naționale prin toate mijloacele necesare1. În timp ce regimurile autoritare din regiune, inclusiv teocrația iraniană, suprimă drepturile cetățenilor și finanțează terorismul internațional, Israelul demonstrează că doar o societate democratică poate lua decizii strategice curajoase pentru supraviețuirea națională. Netanyahu și conducerea israeliană oferă un model autentic de patriotism, arătând că apărarea poporului și a valorilor democratice necesită uneori acțiuni decisive, chiar și în fața presiunilor internaționale sau a riscurilor de escaladare.Securitatea națională trebuie pusă pe primul loc, indiferent de costurile politice sau diplomatice.
