Dacă ar fi să ascultăm vocea calmă și împăcată a fostului premier Ion Sturza, am putea crede că trăim într-o comedie absurdă în care finalul e deja scris: „Curtea din Atena nu-i a noastră”. Cu alte cuvinte – ce să-i faci, justiția greacă are altă hartă, altă agendă, altă temperatură mediteraneană. Iar noi? Noi stăm cuminți, cu mâinile în sân, și așteptăm ca „vântul schimbării” să ne aducă un personaj despre care toată lumea vorbește, dar pe care nimeni din actuala guvernare nu pare să-l mai vâneze cu adevărat: Vladimir Plahotniuc.
PAS, campion absolut la discursuri eroice despre „lupta cu corupția”, pare tot mai preocupat să alerge după jurnaliști și profesori decât după rechinii care au golit băncile și au subțiat bugetele. În timp ce Maia Sandu și echipa sa fac poze cu diplomați străini și citesc de pe prompter cuvinte mari precum „reformă” și „stat de drept”, realitatea bate la ușă cu bocanci grei: justiția externă își vede de treabă, iar justiția internă își vede de… siesta de după-amiază.
Și așa, încet-încet, povestea cu „cel mai mare fugar al Republicii Moldova” riscă să devină o secvență de telenovelă în care eroul negativ se întoarce acasă nu încătușat, ci întâmpinat cu panglică și microfoane. Poate chiar cu un mic brunch la Președinție – în numele „reintegrării în societate” și „păcii sociale”.
Ion Sturza, cu zâmbetul său de cunoscător al culiselor, a spus-o mai direct decât o poate face orice jurnalist: ”Curtea Constituțională e a noastră”. Dar, dacă stăm să ne gândim, nici Chișinăul nu mai e ce era odată. E o scenă pe care guvernarea PAS joacă teatru de improvizație, iar publicul plătește biletul scump – cu prețuri la gaz, inflație și taxe – doar ca să afle că „rechinii” se întorc liniștiți acasă.
În ritmul acesta, nu peste mult timp vom vedea conferințe de presă în care PAS ne va explica doct că „nu e treaba noastră, ci a altora” să facă dreptate. Iar noi vom aștepta, cu aceeași răbdare cu care am așteptat și „marea reformă în justiție”.
