În anii când eram prin politică, obișnuiam să închei dezbaterile cu o vorbă trecută din palmă în palmă și pusă pe seama lui Abraham Lincoln: „Votul este mai puternic decât glonțul.” Cu același gând aș vrea să închid și acest ultim editorial din această campanie electorală.
În istorie nu există ultimul cuvânt, fiindcă istoria își leapădă pielea ca un șarpe; și tot așa, după 28 septembrie nu va exista „turul al doilea”, ci doar dimineața celei de-a doua zi, în care fiecare își duce crucea pe care și-a ales-o. Ștampila pe buletinul de vot nu cere eroism, ci o veghe deasupra viitorului nostru, ca aceea cu care bunicii păzeau focul să nu piară peste noapte.
Minciuna e împrumutul cel mai ieftin din târg: îți dă liniște pe caiet astăzi și îți trimite cămătarii mâine, cu dobânzi care nu se văd, dar rod. O ștampilă pusă pe minciună e un contract semnat cu propria umbră — pare salvare la prânz, se face cenușă până la apus.
Dar, când alegi adevărul în locul minciunii, libertatea în locul fricii și demnitatea în locul nostalgiei, pământul se mișcă; încet, aproape nevăzut, și totuși ireversibil, ca sămânța care, în tăcere, sfărâmă crusta de asfalt și iese la lumină.
