60.000 de moldoveni muncesc „la negru”, agricultura la risc

Peste 60.000 de cetățeni ai Republicii Moldova lucrează în prezent fără forme legale, fenomen cunoscut ca muncă „la negru”. Majoritatea angajaților fără contract oficial activează în agricultură, un sector vulnerabil, unde controlul statului este dificil, iar riscurile pentru drepturile lucrătorilor sunt semnificative. Chiar dacă în ultimii ani s-au înregistrat progrese în domeniul muncii decente, experții avertizează că fenomenul rămâne o problemă gravă, afectând veniturile la buget și protecția socială a angajaților.
Inspectoratul Muncii desfășoară periodic controale pentru identificarea și sancționarea angajatorilor care exploatează munca fără forme legale. În paralel, autoritățile implementează programe de instruire și angajare dedicate grupurilor vulnerabile, precum tinerii, femeile și persoanele cu dizabilități. Aceste inițiative urmăresc nu doar reducerea muncii informale, ci și stimularea integrării în piața muncii formale și protecția drepturilor sociale ale angajaților.
Cererea cea mai mare de forță de muncă se înregistrează în prezent în sectoarele serviciilor, construcțiilor și comerțului. Doar locurile de muncă legale pot garanta stabilitate economică, contribuții la buget și protecția socială necesară pentru pensionare, asigurări și servicii medicale. Totodată, munca „la negru” creează concurență neloială și împiedică dezvoltarea durabilă a economiei locale.
Experții avertizează că reducerea fenomenului de muncă informală necesită reforme legislative, intensificarea controalelor și educarea angajatorilor și angajaților despre beneficiile legalizării muncii. În lipsa acestor măsuri, economia informală riscă să devină o componentă permanentă a pieței muncii, afectând stabilitatea și creșterea economică a țării.
Situația este deosebit de sensibilă în mediul rural, unde mulți lucrători depind de angajatori locali care oferă doar forme informale de angajare, iar lipsa alternativelor forțează continuarea fenomenului. Eforturile autorităților trebuie să fie consistente și susținute pentru a transforma munca „la negru” în angajări legale și pentru a asigura o economie sănătoasă și echitabilă.