Germania își exprimă public nemulțumirea față de creșterea numărului de tineri ucraineni care ajung în UE după decizia Kievului de a permite mai ușor ieșirea bărbaților apți de serviciul militar. Analiza lui Anatol Țăranu explică de ce această reacție de la Berlin poate influența direct securitatea Republicii Moldova.
Germania aduce în atenția publică creșterea rapidă a numărului de tineri ucraineni care ajung în UE după schimbarea regulilor de ieșire pentru bărbații apți de serviciul militar. Cancelarul german Friedrich Merz i-a transmis președintelui Volodimir Zelenski că tinerii ar trebui să participe la apărarea țării și nu să se stabilească în statele europene.
Datele Ministerului german de Interne arată o creștere de la aproximativ 19 tineri pe săptămână în august la până la 1 800 pe săptămână în octombrie. Fenomenul a alimentat tensiuni în societatea germană și a creat presiune asupra sprijinului politic acordat Ucrainei.
Potrivit lui Anatol Țăranu, reacția Berlinului reprezintă o schimbare de ton în Europa și transmite indirect un semnal mai larg: sprijinul occidental nu poate funcționa la nesfârșit în condițiile în care o parte a tinerilor ucraineni pleacă din țară în timp ce armata întâmpină un deficit de personal. Analiza subliniază că unele segmente ale frontului sunt apărate aproape exclusiv cu drone, dezertările în rândul recruților cresc, iar Rusia păstrează un avantaj numeric semnificativ în Donbas.
Țăranu notează că autoritățile ucrainene evită mobilizarea totală a bărbaților sub 25 de ani pentru a proteja generația care ar trebui să reconstruiască țara după război. Totuși, această strategie pune presiune directă pe rezistența militară a Ucrainei și limitează capacitatea statului de a-și acoperi pierderile de pe front.
Analiza lui Anatol Țăranu avertizează că reacția Germaniei trebuie privită și prin prisma intereselor de securitate ale Republicii Moldova. O eventuală retragere a Ucrainei în Donbas sau o slăbire semnificativă a frontului ar apropia riscurile militare de granița moldovenească, în condițiile în care regiunile Odesa și Mikolaiv sunt „ultimul tampon” dintre Rusia și Republica Moldova.
Slăbirea Ucrainei ar crește și potențialul regiunii transnistrene de a deveni instrument de presiune asupra Chișinăului. În lipsa blocajului strategic exercitat astăzi de Ucraina, spațiul de manevră al Moscovei ar fi mai larg.
Țăranu subliniază că sprijinul occidental pentru Republica Moldova este posibil doar pentru că Ucraina ține linia frontului. Dacă frontul se prăbușește, UE și SUA își vor concentra resursele pe gestionarea unei noi crize regionale, iar Moldova riscă să devină o prioritate secundară.
Elementul central al analizei este avertismentul privind schimbarea atitudinii europene: în contextul „oboselii strategice”, sprijinul pentru Ucraina – și implicit pentru Moldova – ar putea deveni condiționat. Statele europene vor cere mai mult efort intern, mai multă reformă, mai multă capacitate de apărare și coeziune instituțională pentru a continua susținerea.
Țăranu consideră că Republica Moldova trebuie să accelereze reformele, să își consolideze reziliența și să își definească o strategie de apărare adecvată unui scenariu în care Ucraina ar putea pierde teren. El atrage atenția că sprijinul occidental nu va mai veni automat și că pentru a-l păstra, Chișinăul trebuie să demonstreze maturitate politică și instituțională.
Analiza mai subliniază că integrarea într-un spațiu de securitate solid, prin aprofundarea cooperării cu România și avansarea rapidă în procesul european, devine tot mai importantă, în condițiile în care „timpul nu curge în favoarea Republicii Moldova”.
