de Ion Sturza
Putem oare ignora ce se întâmplă în Chișinău?
Capitala Republicii Moldova, cu o populație de aproximativ 700 de mii de locuitori, generează circa 60% din economia națională. Aici sunt concentrate cele mai performante instituții de învățământ, cultură și sănătate, aici își au sediul marile companii și băncile comerciale, aici se formează capitalul uman și financiar al țării.
Putem, în aceste condiții, să ignorăm ce se întâmplă în administrarea Chișinăului?
Evident că nu.
Trebuie să recunoaștem un adevăr incomod: cu suportul tacit sau direct al tuturor – Primărie, Consiliu Municipal, Guvern, partide politice – administrația capitalei se dezintegrează cu pași rapizi.
Avem un primar profund dezechilibrat, mânat de ranchiună, incapabil să găsească compromisuri – uneori nici măcar cu sine însuși. Nu este vorba aici despre suspiciuni geopolitice sau presupuse legături „periculoase”. Este vorba despre o primărie profund coruptă, ineficientă și subordonată unui singur om și unui singur partid.
Consiliul Municipal Chișinău este practic paralizat. De mai bine de un an nu mai poate adopta hotărâri. Peste o mie (!) de proiecte de decizie sunt blocate, inclusiv bugetul municipal. În orice stat funcțional, logica și legea ar impune dizolvarea acestui consiliu și declanșarea alegerilor anticipate.
În schimb, primarul Ion Ceban ne demonstrează, cu o încăpățânare sfidătoare, prin studiouri de televiziune, că „la el a venit primăvara”. Guvernul nu poate să-și decline responsabilitatea și să joace rolul unei simple „bate” într-o confruntare care nici măcar nu mai poate fi numită politică. Este o criză administrativă, instituțională și morală.
Experimentul „Ion Ceban – primar” s-a epuizat. Chișinăul are nevoie de un restart: de o administrație funcțională, transparentă și capabilă să guverneze un oraș care este, de facto, motorul Republicii Moldova.
Dar să nu-și facă iluzii nici cei care, din oportunism sau interes politic, se „încălzesc” împingând trenul la vale. Chișinăuienii votează pe contrasens, detestând aroganța și disprețul față de oraș și cetățeni.
