În primele zile din an aveam speranța că așa și va fi. Până la urmă, e vorba de un an în care posibil ne vom apropia și mai mult de Europa. În orice caz așa ne-au promis, pentru nu știu a câta oară, guvernanții noștri. Să mă iertați, dar nu voi începe anul 2014 cu un articol pozitiv – pentru că nu am de unde. Voi scrie despre un șir de evenimente și voi încerca să fiu cât mai obiectiv, deși, am spus-o de multe ori – un jurnalist adevărat trebuie să fie subiectiv și să ia atitudine asupra materialului pe care-l scrie. Așa că în următoarele rânduri voi fi subiectiv, și-mi voi expune părerea personală asupra evenimentelor întâmplate.
Un circar de peste Prut, care în urma unor circumstanțe neînțelese de noi a devenit „jurnalist”, a emis în cadrul unei televiziuni o aberație mai mare decât el. Și nu a făcut mai mult decât să ațâțe spiritele românofobe de la noi, permițându-și niște injurii pe care un jurnalist normal le spune la beție și le uită imediat. Nu e mai deștept decât mancurții moldoveniști de la noi. Așa că îl punem în același rând cu ei, cărora le-a dat apă la moara românofobiei, și nici nu-i pomenim numele.
Un nobil june aristocrat și pătlăgicar, care a muncit cu sudoare toți cei 22 de ani pe care-i are și și-a cumpărat cu chiu cu vai un bolid, a organizat o cursa de rally cu polițiștii din oraș. Se vede că la Ministerul de Interne se consumă multe pătlăgele, pentru că pilotul a fost iertat și s-a ales cu o amendă de câteva mii de lei și cinci puncte de penalizare. Nu este clar nici până astăzi dacă pilotul pătlăgicar a rămas fără permis de conducere. Mâine trec și eu pe la MAI. Am de gând să le las 5000 de lei și pornesc să gonesc vreun Porsche pe străzile pe care circulă tot rudele și prietenii voștri, dragi polițiști.
O ceată de politicieni confuzi, bolnavi de românofobie, au depus flori la bustul lui Mihai Eminescu. Au făcut-o scrâșnind din dinți și abia reușind să-și stăpânească veninul șovin. Un românofob care depune flori la bustul celui mai mare poet român pare un lucru absurd. Însă în anul 2014, unul electoral, este cât se poate de normal. Important este să înțelegem că pentru ei Eminescu nu reprezintă un mare poet, ci doar o unealtă electorală.
Școlile cu predare în limba de stat din stânga Nistrului sunt înconjurate cu sârmă ghimpată, iar elevii și profesorii sunt terorizați. Nu ne mai miră nimic, acest stat impotent care se numește Republica Moldova nu are nici puterea și nici voința de a-și apăra cetățenii. Pe acest fundal Găgăuzia pornește și ea pe calea separatismului. Mă tem că Moldova care vrea să se asocieze cu Europa se limitează doar la Chișinăul cu periferiile lui. În rest, vom fi înconjurați de enclave rusești.
O televiziune care face foarte mult partizanat politic a fost exclusă din grila unor operatori de televiziune prin cablu. Nu sunt de acord cu politica pe care o duce această televiziune, însă nici răfuiala politică pe față nu-mi pare un lucru normal. Până la urmă, conducerea noastră ar trebui să decidă unde vrem să ajungem – în Europa democratică cu o presă liberă sau în URSS-ul dictatorial cu presă angajată politic.
Aceste știri m-au făcut să decid într-un final pentru cine voi vota în 2014. Voi vota pentru Mihai Eminescu.
