Există şi varianta mai dură: România există abia din 1918. Dacă ar fi să aplicăm aceeaşi logică şi altor state, am ajunge la aceleaşi concluzii. României i se reproşează că a „ocupat” teritorii care nu îi aparţineau şi aşa a ajuns la forma actuală, „adevărata” Românie ar fi aceea dinainte de „ocuparea” Dobrogei, Ardealului, Basarabiei şi Bucovinei.
Şi ce ar ieşi dacă vom aplica cinstit acelaşi raţionament Rusiei? De când există Federaţia Rusă? De prin 1991, dacă îmi amintesc bine. Nu este chiar un stat foarte vechi, dimpotrivă. Da, mi se va răspunde, dar Federaţia Rusă este continuatoarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste! Şi când a apărut URSS? Parcă în 1922, nu? Da, dar mai înainte a existat Imperiul Rus, încă din 1721, iar şi mai înainte a existat Ţaratul Rus, şi înainte a existat Marele Ducat al Moscovei şi tot aşa. Eu cred că aceeaşi situaţie a existat şi în cazul României: a fost Republica Socialistă România, mai înainte a fost Regatul României, mai înainte au fost Principatele Unite, şi mai înainte au existat voievodatele Ţării Româneşti, Moldovei şi Transilvaniei şi tot aşa. Nu văd de ce în cazul Rusiei poate fi acceptată continuitatea istorică a statului, iar în cazul României această continuitate este pur şi simplu negată, fără prea multe argumente.
Dar există şi alte linii de atac. Ţările române au fost vasale ale regatului Ungariei şi apoi au fost vasale ale Imperiului Otoman, deci nu au prea existat. Acelaşi lucru se poate spune şi despre ruşi, care au fost vasali ai tătarilor vreme de aproape 300 de ani. De asemenea, şi printre ruşi a existat, sute de ani, fărâmiţarea medievală experimentată de toate popoarele europene. Singura diferenţă este că unele popoare au reuşit să se unească mai devreme, altele mai târziu. Da, dar cel puţin în cazul Ţării Româneşti conducătorii nu au fost români, au fost cumani, afirmă cu tărie unele cercetări recente. Cât de mulţi au fost cumanii aflaţi la conducerea Ţării Româneşti şi cât timp au rămas ei cumani urmează încă să aflăm. Însă un astfel de argument aplicat Rusiei pentru demontarea legitimităţii statului este cel puţin ridicol. Nenumăraţi conducători ai Rusiei nu au avut nicio legătură cu poporul rus şi mulţi abia puteau vorbi limba rusă – dar asta nu afectează cu nimic istoria Rusiei, nu înseamnă că statul ruşilor este mai puţin îndrituit să existe. Cât despre ocuparea teritoriilor altor popoare, cel puţin în cazul istoriei ruse ar fi nevoie de un spaţiu mult mai mare decât permite o pagină de ziar pentru a trata corect subiectul.
Nu văd nimic în tot acest set de argumente care să mă împiedice să consider ziua de 1 decembrie o sărbătoare pentru toţi românii. România şi-a găsit forma completă la 1 decembrie 1918, iar acest lucru constituie un motiv să ne amintim în fiecare an de ziua în care toţi românii au făcut parte dintr-o singură organizare politică.
