Anual, în lume se înregistrează câteva sute de astfel de accidente în care oamenii sunt răniţi sau omorâţi de animale sălbatice. În realitate, probabil că numărul de victime ar fi şi mai mare dacă anumite specii de „atacatori” nu ar fi rare sau nu ar locui într-o zonă puţin accesibilă.
Urşii bruni, de exemplu, ucid mai mulţi oameni decât o fac urşii polari, dar asta nu înseamnă că cei dintâi sunt mai periculoşi, ci că numărul de oameni care merg pe munte este mai mare decât numărul de persoane care călătoresc dincolo de cercul polar arctic. Până şi statisticile oficiale pot fi uneori înşelătoare. Cifrele privind decesele produse de rechini tind să exagereze numărul de atacuri iniţiate de anumite speciile de rechini uşor de detectat precum marele alb şi rechinul tigru. Aşa cum vom vedea mai departe, rechinii care sunt responsabili pentru cele mai multe decese, aproape că nici nu sunt trecuţi în statistici, principalul motiv fiind acela că, de obicei, nu lasă niciun martor în viaţă.
Pe de altă parte, când avem de-a face cu un prădător veninos, clasificarea periculozităţii veninului nu este deloc uşoară. Toxicitatea veninului, se măsoară utilizând metoda LD50 (doză letală 50%) care reprezintă doza de venin care ucide 50 de procente din populaţia de şoareci pe care a fost testat. În aceste teste se utilizează şoareci din mai multe motive, însă cel principal este acela că rozătoarele, o pradă a şerpilor, scorpionilor şi şopârlelor veninoase, au evoluat, având un grad destul de ridicat al imunităţii la veninul anumitor specii. Însă în cele mai multe cazuri, pe măsură ce prada evoluează, prădătorul se adaptează şi injectează şi mai mult venin, ceea ce le face pe aceste animale să fie şi mai periculoase pentru oameni.
În mod paradoxal, animalele care au un venin cu un nivel scăzut de toxicitate pot fi şi mai periculoase pentru oameni, deoarece ele pot produce această „armă” letală în cantităţi mari.
Lista pe care o puteţi vedea mai jos conţine 10 dintre animalele care reprezintă cel mai mare pericol la adresa oamenilor.
Deşi nu îi veţi regăsi pe lista de mai jos, am hotărât să îi amintim aici pe crocodilul de Nil, care ucide anual aproximativ 320 de indivizi şi pe tigrii care, din secolul XIX şi până acum s-au făcut vinovaţi de provocarea a 373.000 de deces
1. Viespea de mare (Chironex fleckeri)
Cu un corp de aproximativ 30 de centimetri şi tentacule care adesea ating 3 metri, această meduză este cea mai mare de familia ei. Originară din apele aflate în apropierea Australiei, ea se hrăneşte în special cu creveţi şi peşti de mici dimensiuni, pe care îi capturează cu ajutorul veninului. În cazul oamenilor, veninul acestei meduze provoacă o pierdere a moleculelor de potasiu la nivelul celulelor roşii. Ca urmare a acestei acţiuni, semnalele electrice care permit muşchilor să se contracte sunt perturbate şi astfel inima încetează să mai bată. Mai exact, veninul acestei meduze funcţionează în mod similar cu injecţia letală folosită de unele state pentru pedeapsa capitală.
În anumite perioade din an aceste animale iau cu asalt apele puţin adânci de pe coaste. Din cauză că sunt transparente, există şanse destul de mari ca indivizii care înoată să atingă, din greşeală, de o astfel de creatură. Odată înţepată, de cele mai multe ori victima se îneacă înainte să ajungă la mal. În unele cazuri, cei care reuşesc totuşi să iasă din apă şi să primească antidotul, tot nu supravieţuiesc atacului.
În medie, o astfel de meduză are 60 de tentacule, iar fiecare tentacul are la rândul său 500.000 de ace prin care iese veninul. Odată ce victima este injectată, ea mai are aproximativ 2-5 minute de trăit. În aceste condiţii, este lesne de înţeles de ce anual 40 de oameni sunt ucişi de viespea de mare.
2. Câinii domestici
De aproximativ 30.000 de ani oamenii au trăit în comuniune cu aceste animale. Cu toate acestea, în fiecare an, numai în SUA, aproximativ 4,7 milioane de oameni sunt muşcaţi de câini, în timp ce 26 dintre ei sunt ucişi.
În Bucureşti, numărul de oameni muşcaţi câini a ajuns la 16.192, anul trecut, conform raportului cu privire la activitatea centrului antirabic pe anul 2012, publicat de Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş”.
În cele mai multe cazuri, victimele sunt copiii şi bătrâni. În capitală, din cele 16.192 de victime, 3.330 au fost copii.
Atacurile letale sunt realizate, de cele mai multe ori, de câinii mari, precum boxerii sau rottwilerii care îşi atacă „prada” sărindu-i la gât. La nivel global, câinii ucid aproximativ 100 de oameni, de cel puţin 20 de ori mai puţin decât o fac lupii.
3. Casuarul (Casuarius casuarius)
Cu o înălţime de 1,7 m şi o greutate estimată la 80 de kilograme, aceasta este a doua cea mai grea pasăre de pe Pământ, după struţ, fiind, de asemenea, singura pasăre cunoscută pentru faptul că atacă şi ucide oameni. Datele privitoare la atacuri au apărut în Queensland, Asutralia şi, din câte se ştie până acum, tot acolo şi-a găsit sfârşitul singurul om ucis de un casuar.
Specia se deosebeşte prin gâtul albastru şi creasta osoasă de pe capul păsării, folosită adesea pentru a-şi împunge victimele. Totuşi, cele mai periculoase arme a acestui animal sunt ghiarele care au o lungime de aproximativ 12,5 cm. Gheara degetului mijlociu este ca o lamă de cuţit, iar pasărea nu ezită să îşi folosească această armă în combinaţie cu abilitatea de a sări 1,5 metri pentru a-i ataca pe indivizii ce îi par ameninţători.
S-au înregistrat cazuri în care, dintr-o singură lovitură, casuarii au tăiat gâturile oamenilor.
4. Ţânţarii din specia Anopheles
Măsurând aproximativ 15mm, un ţânţar Anophele gambiae este de 12.000 de ori mai mic decât un om. În interiorul gurii lui, mai există un organism protozoar care este de încă 12.000 de ori mai mic ca un om. Cu toate acestea, această echipă formată din ţânţar şi organismul protozoar ucide aproximativ un milion de oameni pe an, transmiţând şi cauzând malaria.
Masculii sunt inofensivi, ei preferând, în locul sângelui, neclar de plante. Şi femelele consumă nectar, dar în cazul unora dintre specii, ele consumă şi sânge de mamifer pentru a-şi asigura aportul de proteine.
Deşi ţânţarii din majoritatea speciilor pot deveni purtători de boli, noi luăm contact doar cu puţini dintre aceştia. Ţânţarul Anepheles gambiae este letal deosrece se reproduce în orice sursă de apă stătătoare, trăieşte mult timp şi preferă să se hrănească cu sângele oamenilor.
Parazitul plasmodium, care cauzează malaria intră în fluxul sanguin odată cu saliva insectei şi în doar 60 de secunde ajunge la ficat, acolo unde începe să se înmulţească.
5. Ursul Polar
Un mascul de urs polar poate avea o lungime de 2,1 metri atunci când stă pe labele inferioare, cântărind de două ori mai mult decât un mascul de gorilă, adică aproximativ 550 de kilograme. În plus, acest animal se mişcă mult mai rapid ca omul, atât pe uscat (unde atinge o viteză de 40 km/h), cât şi în apă. Mai mult, se pare că aflaţi în apă, urşii polari se îndepărtează şi câte 320 de kilometri de mal.
În sălbăticie, urşii polar stau în apropierea găurilor din gheaţa marină iar când simt mirosul respiraţiei de focă o prind pe acesta cu o labă, în timp ce îi strivesc capul dintr-o singură muşcătură.
Până acum, înregistrările indică faptul că urşii polari au tendinţa de a ataca oameni doar toamna, atunci când mari suprafeţe de gheaţă s-au topit şi şansele de a mai prinde foci sunt minime.
6. Mamba negru
Dendroaspis polylepis este cel mai lung şarpe veninos din Africa, lungimea lui fiind de aproximativ 3m. Numele de mamba negru este dat de cerul gurii de culoare neagră, care sperie prădătorii mai mari.
De obicei, el se fereşte de oameni şi este responsabil pentru mult mai puţine decese comparativ cu vipera, cobra sau kraitul (Bungarus caeruleus). Cu toate acestea mamba este foarte agresiv şi are veninul cu cea mai rapidă acţiune, din lumea şerpilor.
Fără antivenin, muşcătura lui mamba este letală pentru om. În general, din cauză că veninul se împrăştie rapid în organism, victimele umane mor în mai puţin de 20 de minute. Veninul cauzează ameţeală, paralizie, durere abdominală acută şi insuficienţă cardiacă. Uneori, chiar dacă victima este tratată cu antivenin, paralizia poate fi permanentă. Estimările arată că anual, mamba negru ucide 1.000 de oameni.
Mamba negru este cunoscut şi pentru faptul că atunci când atacă se poate ridica până la nivelul capului unui om, muşcându-l de mai multe ori.
7. Păianjenul Atrax robustus
De cele mai multe ori femelele din această specie stau la adăpost şi urmăresc starea pânzelor lor în formă de pâlnie. Masculii, pe de altă parte, se plimbă prin căldură în căutarea femelelor. Ca urmare a acestui fapt, există mai multe şanse ca un om să fie atacat de un mascul de Atrax robustus, decât de o femelă. Problema aici este că veninul masculului este de 6 ori mai puternic decât cel al femelei.
În general, aceşti păianjeni se hrănesc cu insecte, broaşte sau şopârle, dar fiind fiinţe agresive nu se dau în lături dacă au impresia că sunt provocaţi de creaturi mai mari pe care nu ezită să le injecteze cu cantităţi mari de venin. Majoritatea mamiferelor sunt imune la veninul acestei specii, însă nu şi oamenii. Noi suntem sensibili la el.
Anual, Atrax robustus nu provoacă decât un număr foarte redus de decese în rândul oamenilor, dar asta datorită faptului că ei se găsesc doar pe zone restrânse şi, desigur, graţie unui antivenin eficient.
8. Dragonul de Komodo
Există un număr foarte mic de atacuri confirmate ale dragonilor de Komodo la adresa oamenilor, iar cazurile fatale au fost şi mai puţine, dar asta doar din cauză că aceste animale sunt foarte rare. În sălbăticie trăiesc mai puţin de 5.000 de exemplare, răspândite pe 5 insule Indoneziene. Dragonii de Komodo sunt prădători foarte hotărâţi care de regulă atacă prin ambuscadă, dar care pot, totodată, să se urce în copaci sau să alerge cu o viteză de 19 km/h dacă este nevoie, pentru a-şi captura prada.
Maxilarul unui astfel de animal este mai puţin puternic decât cel al unei pisici de casă, motiv pentru care nu îşi strivesc prada, ci o capturează şi o ţine la pământ urcându-se pe ea şi sfâşiind bucăţi din ea, cu ajutorul dinţilor săi foarte ascuţiţi.
De asemenea, dinţii animalului sunt înveliţi de un strat de ţesut viu care se rupe atunci când acesta mănâncă. Combinaţia dintre salivă, sânge şi murdărie din gura animalului face ca prada care a fost deja muşcată să aibă şanse mici de supravieţuire, chiar dacă reuşeşte să scape din prinsoarea dragonului.
Totuşi, nu doar numărul mare de bacterii letale de pe dinţii acestui animal infectează victima, ci şi o rezervă de substanţe toxice din glandele salivare ale dragonului de Komodo care inhibă coagularea sângelui şi induce paralizie musculară.
9. Hipopotamul
De mult timp, hipopotamul şi-a câştigat reputaţia de cel mai periculos animal de Africa . Deşi consumă numai iarbă, el este un animal deosebit de agresiv. Caninii lui, care sunt utilizaţi doar în scop de apărare, sunt extrem de ascuţiţi şi au o lungime de o jumătate de metru, iar incisivii măsoară în jur de 40 de cm. În plus, hipopotamul îşi poate deschide gura mai mult ca oricare alt animal terestru .
Masculii sunt extrem de agresivi mai ales atunci când cineva le încalecă teritoriul acvatic. Pentru a-şi proteja „haremul” şi puii, hipopotamii răstoarnă adesea bărci fără motiv şi omoară oamenii din ele.
Pe pământ, ei nu mai sunt la fel de agresivi, însă există destul de multe cazuri când maşinile au fost atacate în timpul tururilor prin safari.
De la an la an numărul atacurilor fatale au scăzut, ajungând undeva la 150 de cazuri, dar asta doar din cauză că populaţia de hipopotami este în scădere.
10. Rechinul cu înotătoare albe
Potrivit bazei de date oficiale privind atacurile rechinilor, până acum au existat doar 7 atacuri realizate de rechinul cu înotătoare albe la adresa omului.
Prin comparaţie, marele alb are 139 la activ, din 1990, 29 dintre ele fiind fatale. Totuşi, ceea ce i-a oferit rechinului cu înotătoare albe locul pe această listă sunt tocmai numărul de atacuri neînregistrate.
Această specie preferă apele adânci şi rar intră în contact cu oamenii care înoată sau fac surf. În schimb, rechinul cu înotătoare albe pare să fie responsabil pentru uciderea unui număr foarte mare de naufragiaţi.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, navele de război USS Indianapolis şi Nova Scotia au fost torpilate de submarine în apele tropicale. Se estimează că sute de oameni care au supravieţuit naufragiului au căzut pradă rechinilor cu înotătoare albe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
