Este un eveniment de care trebuia să ne pregătim la modul serios atât în stânga, cât şi în dreapta Prutului. Nu a mai rămas mult, dar cele preconizate cu această ocazie s-ar putea întâmpla să aibă un efect de sfârâiac. Căci aşa suntem noi – repede ne înfierbântăm, dar şi mai repede ne răcorim, ne lăsăm răcoriţi… Cred că şi România, şi R. Moldova trebuiau să folosească din plin acest prilej pentru a aminti comunităţii internaţionale de o rană istorică în această regiune balcanică, mai ales că există premise de tămăduire, măcar parţială, a acestei răni. În caz contrar, în avanscena societăţii vor ieşi forţele proimperiale ruseşti. Un fel de repetiţie la subiect au fost recentele manifestări ale comuniştilor, dar şi ale comitetului înjghebat de Roşca. Acelaşi lucru l-au urmărit şi „patrioţii Moldovei”, care au ieşit banditeşte, duminică, împotriva celor care sărbătoreau la Chişinău Ziua Unirii din 1918. Aceşti „patrioţi” sunt trupe cu misiuni speciale ale comuniştilor, pesediştilor şi socialiştilor, care se vor activiza în prima jumătate a lunii mai, ca să arate lumii cine este aici stăpân. Din păcate, de tragedia de acum 200 de ani ne amintesc doar tinerii organizaţi în mişcarea „Acţiunea 2012” şi unii istorici – la televizor sau prin ziare. De ce tac oficialităţile? Oare istoria noastră nu este şi a lor? Ar trebui să le cerem de pe acum ca ziua de 16 mai să fie declarată oficial zi de doliu naţional.
