Sfânta Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui slujitor al idolilor păgâni, anume Edesie. Murind mama sa, Marina a fost încredințată spre creștere unei femei dintr-un sat din afara cetății. Ajungând la vârsta de 12 ani și auzind de Hristos, se ruga să fie învățată credința creștinilor. Și a fost învățată de unii din satul unde locuia, și a început a viețui în rugăciune și în desăvârșită înțelepciune și curăție, dorind a urma Mucenicilor din vremea aceea.
Împlinind 15 ani, ea a fost adusă înaintea mai-marelui cetății, pe nume Olimvrie, care, auzind că ea nu se închină idolilor, a închis-o în temniță. Apoi, a fost scoasă la judecată și, văzând-o, dregătorul, s-a minunat de frumusețea ei și, întrebând-o cum îi este numele și neamul, ea a zis: „Marina mă cheamă, născută sunt în Pisidia și cred în numele Domnului Iisus Hristos”. Deci, nevrând ea să se lepede de Hristos, dregătorul a poruncit de au întins-o și a fost bătută cu toiege, fără milă, încât s-a înroșit pământul de sângele ei. A poruncit, apoi, de au spânzurat-o pe stâlp și i-au sfârtecat trupul cu unelte ascuțite, multă vreme. Și a pătimit fecioara multe feluri de cazne, atât în temniță, cât și la a doua cercetare. Deci, a fost arsă cu făclii și aruncată cu capul în jos, într-un vas plin cu apă. Și, rămânând tare în credința în Hristos și nevătămată, prin această minune mulți au crezut în Hristos, tăindu-li-se pentru aceasta capetele. Și, pornindu-se cu mânie, dregătorul i-a tăiat și ei capul, în ziua de 17 iulie a anului 270.
Creștinii au îngropat cu evlavie sfântul ei trup. Astăzi, părți din moaștele Sfintei Mari Mucenițe Marina se găsesc la Mănăstirile Xenofont, Iviron și Filoteu din Muntele Athos, iar în țara noastră la Mănăstirile Horezu (jud. Vâlcea), Căldărușani și Țigănești (jud. Ilfov), precum și în alte sfinte locașuri.
