În urma înţelegerii cu Comitetul de oblăduire, Tudor Vladimirescu urma să ridice „norodul la arme”, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conţinutul revoluţionar al „Proclamaţiei de la Padeş” i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Intrând însă în Bucureşti în fruntea Adunării poporului, Vladimirescu este primit cu entuziasm de către masele populare din capitală. Preia, în primăvara anului 1821, conducerea ţării. La scurt timp însă, T. Vladimirescu a fost omorât prin complot. Ridicat prin trădare de la Goleşti, la 21 mai, Tudor a fost ucis de şefii eteriştilor la Târgovişte, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit de colaborare cu otomanii împotriva eteriştilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. Deşi a fost înfrântă, cel mai însemnat dintre scopurile politice ale Revoluţiei lui Vladimirescu a fost atins: înlăturarea regimului fanariot, cele două principate căpătând dreptul de a avea, după mai bine de un secol – domni pământeni.
Un fragment din Proclamaţia de la Padeş: „…Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericeşti, cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Veniţi dar, fraţilor, cu toţii, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine!… Că ne ajunge, fraţilor, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
