În noaptea anterioară, baricada umană din zona Pieţei Universităţii plătise tribut morţii. Acum, Nicolae Ceauşescu şi cei din jurul lui se gândeau cum să salveze regimul şi aparenţele că deţineau controlul absolut asupra situaţiei. Însă nu luau în calcul înverşunarea celor din stradă.
Noaptea, zvonul despre tinerii ucişi s-a întins în tot oraşul. Iar în zori, râuri de oameni furioşi au ieşit din marile uzine ale Capitalei şi au curs într-un singur sens. Spre centrul oraşului.
Nicolae Ceauşescu i-a chemat la ordine pe şefii Armatei şi Internelor, şi l-a acuzat pe generalul Vasile Milea de trădare. La ora 9.20, în circumstanţe încă neclare, ministrul Apărării s-a împuşcat în sediul Comitetului Central şi a murit câteva ore mai târziu.
Ceauşescu a instituit starea de necesitate şi a închis graniţele. Generalul Victor Atanasie Stănculescu, numit în locul lui Milea, a dat ordin militarilor din Bucureşti să se retragă în cazărmi, iar mulţimea a invadat Piaţa Universităţii şi platoul din faţa Comitetului Central.
Ceauşescu a încercat să vorbească din balconul clădirii, dar a fost acoperit de huiduieli şi scandări anticomuniste. La ora 12 şi 06 minute, Elena şi Nicolae Ceauşescu au părăsit sediul Comitetului Central la bordul unui elicopter.
La ora 12.51, Ion Caramitru şi Mircea Dinescu au anunţat la televizor victoria revoluţiei anticeauşiste. Elicopterul a ajuns în zona oraşului Titu, de unde cuplul prezidenţial a plecat spre Târgovişte cu două maşini. Luaţi în primire de doi miliţieni, soţii Ceauşescu au fost duşi la unitatea militară unde au fost ţinuţi până la judecarea şi execuţia lor.
Dar în Bucureşti se auzeau primele focuri de armă care au marcat aşa-zisa ripostă a unor neştiuţi ,,terorişti” fideli lui Ceauşescu. Cu o jumătate de oră înainte de miezul nopţii, Ion Iliescu a citit Proclamaţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale.
Sursa: Realitatea.net
