25 de ani de independență: Studenții își împart bucățica cu gândacii din cămin

Uși dărăpănate ce produc un sunet, la fiecare deschizătură, de-ți vine să te sui pe pereți. Podele supte de sutele de straturi de vopsea. Paturi găurite din care au rămas doar scândurile, poate mai sunt unele cu material moale, dar și el curge obosit tot prin acele găuri. Dulapurile, parcă sunt venite de la război, unele fără uși, unele fără rafturi, dulapuri obosite și triste după care de mult plânge groapa de gunoi. Bucătăriile care sunt departe de a fi numite bucătării, îmbibate cu mirosuri și culori ce îți taie din start pofta de mâncare, sunt mobilate doar cu o masă, vai de capul ei, și cu unul sau două aragazuri și ele de pe vremea lui Stalin. Iar de dușuri sau closete mai bine tac, acolo mizeria e ca la ea acasă.

Și cel mai vesel, în căminele de la noi, pe lângă condițiile de minus 5 stele, sunt renumitele doamne de la parter. Dacă i-ați întreba pe studenții din Germania sau Franța despre ele, ei nu ar ști despre ce vorbiți. De ce să ne ducem așa departe, să-i întrebați pe frații noștri de peste Prut, dacă au ei parte de grija acestor foarte curioase doamne care neapărat trebuie să cunoască totul.

Vara, când studenții sunt în vacanță, o parte din ei pleacă acasă, iar o altă parte rămân din diferite motive în oraș (mulți din ei au un serviciu) în aceste „pensiuni de lux”. Da, universitățile pun la dispoziție și cămine de vară la un preț desigur mai ridicat decât în timpul anului. Ele sunt oferite pe o perioadă de o lună și 25 de zile, de la 1 iulie până la 25 august, deci la data de 25 august toți studenții cazați ar fi trebuit să își strângă lucrurile și să plece. Dar întrebarea e unde să plece, deoarece căminele pentru noul an de studii se oferă nu mai devreme de data de 29 august, iar până atunci cei care lucrează în oraș ce ar fi trebuit să facă? Rămași cu lucrurile în stradă pentru patru zile, fiecare se descurcă cum poate.

Așa ne-am obișnuit fiecare, nu doar studenții, pentru că așa e Moldova, așa este statul care oferă totul, dar totodată nimic. Așa am ajuns la 25 de ani de independență cu cămine în care studenții își împart bucățica cu gândacii din cămin.