La Consulatul României din Chişinău ne-am gândit că vom întâlni moldoveni care vor răspunde foarte uşor la întrebările pe care le aveam pregătite pentru ei:
1. Ce semnificaţie are pentru dumneavoastră ziua de 27 martie 1918?
2. Cu ce probleme aţi venit la consulat?
Dar nu a fost chiar aşa. „Îmi pare rău, nu ştiu ce a fost pe 27 martie”, ne-a spus prima interlocutoare. Parascovia Lean e din Chişinău şi a venit la consulat să se programeze pentru depunerea actelor de redobândire a cetăţeniei. Când i-am amintim că în această zi, acum 93 de ani, s-a produs Unirea Basarabiei cu România, femeia s-a emoţionat şi mai tare şi a început să dea vina pe… memorie.
„Ce să fac dacă nu prea am memorie la cifre! Am fost prea puţin informaţi. Acum există, dar fiecare lucru trebuie învăţat la timpul său. La şcoală am învăţat o cu totul altă istorie. De aceea nici nu ştim, foarte mulţi dintre noi, despre Sfatul Ţării şi actul Unirii…”. La cea de-a doua întrebare, doamna Parascovia are, se pare, un răspuns mult mai clar – ea zice că vrea să-şi redobândească cetăţenia românească pentru că: „În fiinţa mea mă simt întru totul român. Vreau să fiu ceea ce simt”.
„Ziua Unirii ar trebui să fie sărbătoare naţională”
„Pe 27 martie a avut loc Unirea Basarabiei cu România. Probabil, ar trebui să marcăm cumva această dată – la nivel oficial, am în vedere -, nu doar de unii cetăţeni în parte. Numai astfel le putem aduce aminte oamenilor de istorie. Dar totul depinde de cei care ne conduc – ei trebuie să instituie această zi drept sărbătoare naţională, ne-a spus Grigore Pintea din Hânceşti. Totuşi, puţini dintre cei intervievaţi au ştiut ce semnificaţie istorică are data de 27 martie. În majoritatea cazurilor, oamenii ridicau din umeri: „27 martie? E ziua bunicii mele…”, ne-a răspuns şugubăţ pensionarul Filip Brânză din satul Cărpineni, raionul Hânceşti. Întrebat cu ce treabă a venit la consulat, el ne-a spus că vrea să-şi facă paşaport românesc. Numai aşa va putea pleca în oraşul Lecce, din Italia, să-şi vadă nepoţii stabiliţi acolo.
„Vreau să fiu alături de soţul meu”
„Mă căsătoresc cu un cetăţean român. De cinci ani mă chinui cu vizele, m-am săturat de cozi. Pentru a mi se acorda cetăţenia în România, ar trebui să locuiesc acolo câţiva ani. Acum ni s-a dat şansa să redobândim cetăţenia la Chişinău şi asta mi se pare posibilitatea cea mai convenabilă de a fi alături de viitorul soţ”, spune Tatiana din Chişinău, care insistă să o prezentăm ca „viitor cetăţean al României”.
„Mi-e dor de rudele de peste Prut”
De România îşi leagă viitorul şi Andrei Bobeică din Chişinău, un tânăr ce stătea la coadă, având în mână sacoşa cu documente necesare pentru a aplica la cetăţenia română. „Vreau să-mi redobândesc cetăţenia, pentru că rădăcinile mele se trag din România. Nu am mai fost dincolo de Prut de trei ani, mi-e dor de rudele mele şi aş dori, înainte de toate, să le revăd pe ele. Apoi, timpul va arăta – poate voi face o facultate acolo sau mă voi însura în Ţară”, spune Andrei, cu multă speranţă în priviri.
„Poate scap cumva de sărăcie…”
„Nevoile şi speranţa de-a face un ban m-au obligat să vin aici”, ne spune Ion Pitel din Ialoveni. Ce să faci în sărăcia asta? În ţara asta, nu-i cap nici sus, nici jos. Nu-i nimeni cu capul treaz aici”, continuă bărbatul. El ne povesteşte că vrea să ajungă mai întâi în Italia, pentru a se întâlni cu soţia sa, care munceşte de 13 ani în peninsulă. „Sunt şi şofer, şi electrician, şi maistru de radiouri, şi tâmplar, dar în R. Moldova nu pot primi decât un salariu mizerabil. Am încercat să mă angajez, dar locurile mai bine plătite sunt ocupate, iar diferitele agenţii de angajare la muncă te scurg doar de bani”. Singura lui speranţă este că va putea circula liber în Europa, cu paşaportul românesc. Şi poate că în acest fel va scăpa de sărăcie…
Moldovenii stau la consulat, „patrioţii” atacă România
În timp de moldovenii îşi revendică cetăţenia, autodeclaraţii „patrioţi-salvatori-de-ţară” lansează noi şi noi diversiuni antiromâneşti, semănând panică şi ură etnică în R. Moldova. Şi deoarece diversiunile trebuie organizate mai ales cu ocazia unor date memorabile pentru cei pe care-i vizează, coloana a cincea a Moscovei s-a activizat, la Chişinău, în ajun de 27 martie. Miercuri, emisarii ascunşi ai acestei coloane, deghizaţi sub denumirea de „patrioţi” porniţi să „salveze” ţara, împărţeau cetăţenilor, dar şi prin cutiile poştale din capitală, fluturaşi în care cheamă oamenii să protesteze împotriva „Zilei ruşinii naţionale – 27 martie…”. „Dacă atunci ei ne-au ocupat cu baioneta, astăzi ei ne cotropesc cu hiclenia întregului arsenal al armei ideologice. Dacă eşti patriot al ţării tale – fii alături de noi la 27 martie, orele 14.00, în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi spune „NU” românizării Moldovei!”, acesta e îndemnul lansat de Asociaţia „Salvgardare” a „sărmanei pensionare” Maia Laguta, de o oarecare Mişcare naţional-democrată şi de Partidul politic „Patrioţii Moldovei”, care în ultimele alegeri abia de a acumulat câteva zeci de voturi.
Tace SIS-ul, tac Internele, astfel încât s-ar putea ca duminica de 27 martie într-adevăr să fie pângărită de un batalion de babe care, după ce probabil şi-au rezolvat toate problemele socio-economice – că doar ele au venit să bată în cratiţe la Primărie! -, să se apuce să ne înveţe propria istorie. Mai ales că (şi reportajul de mai sus o demonstrează) moldovenii mai au încă multe de învăţat pentru a-şi cunoaşte istoria. Deocamdată, ei par să fie preocupaţi de griji existenţiale şi caută modalităţi de a ieşi din sărăcie. Şi chiar dacă, duminică, Consulatul nu lucrează, e puţin probabil că sutele de solicitanţi de cetăţenie vor veni în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a protesta împotriva istoriei în „varianta Maia Laguta”.
